428 matches
-
amorțit și stăpânit de prejudițiile vulgare; de viții și spre batjocura despotismului unor ambițioși,vani și speculatori de cele sfinte; iar Biserica o instituție moartă, destinată numai a acompania pe morți la mormânt”, reținem din Testamentul său. Vizionarul Melchisedec din ”Oratoriu” În timpul slujirii la Dunărea de Jos, Episcopul Melchisedec alcătuiește un ”Oratoriu”, un fel de ”Ceaslov mic”, care cuprinde rugăciunile rânduite peste zi: de dimineață, de seară, rugăciunile mesei și altele, pe care creștinul le adresează lui Dumnezeu. Tot aici sunt
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
care precizează lapidar: ”Rafail de la Mănăstirea Agapia. Sfintele lui Relicve, le-a sărutat Mitropolitul Dosoftei”. În 5-7 martie 2008, Sfântul Sinod al BOR a aprobat canonizarea Sfântului Rafail și a Cuviosului Partenie de la Agapia, ambii menționați de Episcopul Melchidesc, în Oratoriu, că au trăit în sfințenie. În 2008, noi - gălățenii - am aflat că smeritul Cuvios Rafail de la Agapia s-a născut la Busucani, o așezare gălățeană care are un vechi loc de rugăciune - cătunul Zimbru din comuna Bălăbănești - vechi loc de
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Ianache - ginerele Voievodului. Era în Constantinopole, la anul 1714. Sultanul a promis grație fiilor, dintre care unul era logodit, dacă se vor lepăda de creștinismul lor și vor primi mahomedanismul. Atunci, tatăl luând rolul de predicator, zise fiilor săi...” Și ”Oratoriul” continuă cu textul în care Voievodul Constantin Brâncoveanu își îndemna fiii să rămână demni în credința lor străbună-ortodoxă, ca să-și salveze măcar sufletele... Nici aici nu a dat greș Vlădica Melchisedec. Sfinții Martiri Brâncoveni au fost canonizați în ședința Sfântului
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
de întâlnire al artiștilor, loc unde se dezbăteau multe idei, se nășteu polemici, se întemeiau relații. Prietenia lui Brâncuși cu compozitorul Erik Satie - a prilejuit cu siguranta multe ore de dezbatere despre Socrate, învățăturile și discipolii săi, încât Satie compune Oratoriul închinat morții lui Socrate iar Brâncuși ”culege Cocosul de pe buzele învinețite de cucuta ale lui Socrate după ce sorbise din cauc zeama dătătoare de moarte” Așadar, Brâncuși era în bună cunoaștere a misterelor antice, recte Misterele eleusine - atât cât au traversat
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
a reprezentat jalonul cel mai important. Am cunoscut ca eminente expresii ale culturii europene poeziile lui Bacovia, Pillat sau Blaga, romanele lui Rebreanu sau nuvelele lui Slavici, portretele de femei ale lui Grigorescu sau viziunile cromiatice ale lui Țuculescu, acordurile «Oratoriului Bizantin» al lui Paul Constantinescu, misterul timbrului Mariei Tănase, doinele și dansurile păstorești ale poporului român, «Miorița» și «Meșterul Manole». Dar nu numai cultura mă leagă de România, ci deopotrivă și viața pe care mi-am trăit-o aici. Căci
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
mai degrabă din inefabilitatea văzduhului, sau poate chiar din notele muzicale pe care le fredona nepoțica. - Au cântat bine interpreții. Însă pianistul trebuia să lovească mai puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele Măslinilor”. Catinca mă ținea strâns de mână și privea cu neîncredere la bărbatul din fața mea și la băiatul cu pantaloni bufanți și ciorapi albi de lângă acesta. - „Nu va uscați, planșete ale dragostei veșnice! Ah! Numai ochilor pe
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel s-a născut în Germania în anul 1685 și a murit în 1759. A scris psalmi vocali-simfonici, eschivându-se cu timpul de sub înrâurirea stilului italian de operă. În ultimele decenii ale vieții a cultivat genul oratoriului (Saul, Messia, Iuda Macabeul etc.). A fost un improvizator strălucit, executând îndrăzneț și liber, plin de fantezie și patetism, unele părți ale pieselor, care alternează cu delicate ornamentații, cu pagini sugestive. Despre felul în care a compus corul „Aleluia”, Händel
CAROLINA DE NORD de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359458_a_360787]
-
fondat în 1635 Academia Franceză), Mazarin și Ludovic al XIV-lea joacă rolul de mari mecena. Crește și mecenatul burghez. Se construiesc Palatul Versailles, Palatul Hampton Court, Royal Naval Hospital în Greenwich, Sorbona, Domul Invalizilor, Piazza San Pietro, Palazzo Barberini, Oratoriul de la San Filippo Neri, Primăria din Amsterdam, se finalizează lucrările la Bazilica San Pietro (incluzând și Baldachinul lui Bernini), se reconstruiește catedrala de la Londra. Este epoca de aur a picturii olandeze. În filosofie apar noi curente : utilitarismul, sistemul valorificării practice
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
mai degrabă din inefabilitatea văzduhului, sau poate chiar din notele muzicale pe care le fredona nepoțica. - Au cântat bine interpreții. Însă pianistul trebuia să lovească mai puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele Măslinilor”. Catinca mă ținea strâns de mână și privea cu neîncredere la bărbatul din fața mea și la băiatul cu pantaloni bufanți și ciorapi albi de lângă acesta. - „Nu va uscați, planșete ale dragostei veșnice! Ah! Numai ochilor pe
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
București am debutat în decembrie 1949, în opereta “Cântec de viață nouă”, a lui Florin Conmișel, jucând rolul “Chiaburul”. Precizez că eu am avut zece tafuri. Am inceput cu teatrul, a urmat opereta, liedul, operă în 1956, genul vocal simfonic, oratoriul, canțoneta italiană, cu care am avut succes la Firențe. Itaienii au fost inpresionați că un roman poate cântă canțoneta lor. Apoi a urmat cântecul popular stilizat românesc și romanța în 1949, când am cunoscut-o pe Maria Tănase, cu care
DE VORBA CU DAN IORDACHESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344949_a_346278]
-
Dacă în aceste momente, de iureș energetic din horă, dansatorul simte nevoia să "țâpurească", să "chiuie", am spune că cel prins în roata elementelor la M. Eminescu are puterea întrebării: "Cugeți tu, pământ?" (Memento mori). O întrebare care devine un oratoriu al pulberii. "Peirea lucrurilor are loc, în conformitate cu necesitatea, în același (element) din care s-au născut" (Anaximandros). Nu trebuie să vedem o treaptă finală a lumii ca pulbere: ea se vântură, se cosmotizează, e o mișcare perpetuă în care "dansatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o Societate Filarmonica constituită din cântăreți de valoare și care era dirijata de Maestrul Massini, un om fără ample cunoștințe muzicale dar foarte tenace: omul cel mai indicat să conducă o societate de amatori. Teatrul Filodrammatico organizase un concert cu oratoriul Creațiunea de Haydn. Profesorul Lavigno îl întrebase pe Verdi dacă n-ar vrea să participe la repetiții. iar Verdi acceptase cu plăcere. Nimeni nu acordase nici o atenție tânărului care stătea retras într-un colț. Repetițiile erau conduse de maeștrii: Perelli
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia îi alătură proiecția realistă îmbinată cu o neîndoielnică vocație poematică. Coroană pentru Doja este un oratoriu cu tentă filosofică, ce uzează de procedeul verificat al teatrului în teatru. Proiectată în medievalitate, tragedia eroului nu exclude trimiterile la lumea de azi. Istorie a unei crime premeditate, Tentația este o acidă condamnare a alienării în societatea de consum
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește Dumnezeu sub ochii tăi. După un oratoriu, o cantată sau o pasiune, trebuie să existe Dumnezeu. Altcum, toată muzica lui Bach este o iluzie sfâșietoare, ea fiind mult prea nedefinibilă pentru a o degrada într-un edificiu estetic. Ce va fi fost pe vremuri prin ceruri nu
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Lang, B. a intenționat să dea glas impasului unei generații trăindu-și crepuscular aurora iluziilor. Un subiect îndrăzneț, tratat într-un limbaj somptuos liric, propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce și-a enunțat motivele, într-un crescendo de oratoriu spre un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Nici o carte a sa nu a avut o „presă” mai bună. Ceea ce lasă însă un ecou, o atmosferă în memorie, ceea ce persistă aproape autonom e poezia unor momente ale vacanței cuplului aventuros Paul și Nora. Unul din cele remarcabile, ascultarea Oratoriului de Crăciun în Biserica Neagră din Brașov, este menționat, cu transcrierea pasajului esențial, în cronicile lui Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Altă secvență memorabilă include o alunecare pe schiuri, amețitoare. Un deosebit succes, de critică și de public, obține scriitorul
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
cu aspră loialitate lumina în candela suferinței erotice. În Orfeon (1980) apar clasicitățile, Hera și Zeus, Venera și Amor, simbolurile trag spre zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput ca un oratoriu liric, cu personaje-mituri (Henoch, Măturătorul, Tsicla, Corul, Corificul) și indicații solemn-patetice de regie: „zidurile plâng orologii oarbe”, „norii târăsc sigiliul marelui eros”. Și Costache Conachi folosea acest fel de colocviu liric pentru a defini „urgiile” amorului. Z. bate spre latura
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
naratif au texte dramatique. Quatre couples symbiotiques dans l’oeuvre d’Eugène Ionesco, Stockholm, 2000. Traduceri: Torgny Lindgren, Batșeba, București, 1995; Agneta Plejel, Goana după vânt, București, 1995, O iarnă la Stockholm, București, 1999, Lord Nevermore, Iași, 2003; Goran Tunström, Oratoriul de Crăciun, București, 1995, Hoțul, București, 1997; Ingmar Bergman, Copil de duminică, București, 1998, Convorbiri particulare, București, 2000; Richard Swartz, O casă în Istria, București, 2001. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Lectură de vacanță, RL, 1980, 26; Sultana Craia, La revedere
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
dintre ele fixează înclinarea spiritului clasic spre o așa-numită heterocronie simbolică - adică o distanțare, o îndepărtare programatică față de coordonatele momentului contemporan. De la această premisă pornește comunicarea privilegiată a spiritului clasic cu sacralitatea. Luând forma asumării afective a religiosului (a oratoriului interior, în termenii de aici), această cooperare de tip particular explică geneza în secolul clasic a umanismului creștin, în toată diversitatea manifestărilor sale. Acesta este orizontul cultural explicativ în care se întreprinde o analiză sistematică a genurilor literaturii clasice - tragedia
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Paruit și i se acordă Prix de la Liberté, oferit de PEN-Clubul francez. În țară încep o serie de represiuni din partea aparatului de partid (interogatorii, supraveghere, destituirea din funcția de la Asociația Scriitorilor, interdicția de a publica un nou volum de nuvele, Oratoriu pentru imprudență). În 1986 emigrează și obține azil politic în Franța. Din 1987 lucrează la revista „Esprit”, unde publică articole și eseuri, dar și ca portar la un imobil din Paris. Continuă să scrie în limba română, dar îi apar
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
al textului. În acest roman fragmentar, N. uzează de tehnici specifice: delimitează prin blancuri și paranteze fragmentele disparate, subliniază cuvinte sau fraze care aparțin altui personaj (nu naratorului feminin), unele fragmente fiind redate direct în franceză. Două volume de nuvele, Oratoriu pentru imprudență (1992) și Iarba zeilor (1998), în mare parte identice, cuprind nuvele stranii sau (semi)fantastice în cheie parabolică („fantastice, inițiatice și metafizice”, le apreciază autorul însuși în Prefața la Iarba zeilor), proiectând aceleași obsesii: răul, vinovăția, destinul, timpul
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Somnul vameșului, I-III, pref. Nicolae Manolescu, postfața autorului, București, 1981; Le Second Messager, tr. Alain Paruit, Paris, 1985; ed. (Al doilea mesager), București, 1991; Îmblânzitorul de lupi, București, 1991; ed. (Le Dompteur de loups), tr. Alain Paruit, Paris, 1994; Oratoriu pentru imprudență, București, 1991; Le Matin d’un miracle, tr. Alain Paruit, Paris, 1992; ed. (Dimineața unui miracol), București, 1993; Aici și acum, București, 1996; Provocatorul, postfața autorului, București, 1997; Iarba zeilor, București, 1998; Jurnal infidel, I, București, 1998, II
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
solidar cu ei în fața morții: „Pot să prefac orice munte/ într-un nimic răsturnat,/ o piramidă a golului/ cu creștetu-n jos,/ o colosală cupă de beznă!” (Glasul demonului din a XX-a vale). Pictural și muzical, retoric și liric, veritabil oratoriu, Surâsul Hiroșimei a avut nenumărate transpuneri teatrale, a prilejuit recitaluri, a fost pus pe muzică și ecranizat, a beneficiat de numeroase traduceri, fiind poate cel mai cunoscut poem românesc în lume. Cântece împotriva morții (1963) au accentuat și extins la
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
București, 1952; ed. 2, București, 1955; ed. 3, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1963; Cântecele pădurii tinere, București, 1953; Versuri alese, București, 1954; Din veacul XX, București, 1956; Ady Endre, București, 1958; Surâsul Hiroșimei, București, 1958; ed. plurilingvă, București, 1978; Oratoriul Eliberării, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1959; Cântăm patria, București, 1959; Poezii și poeme, pref. Perpessicius, București, 1961; Cântece împotriva morții, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Povestea broaștei țestoase, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Poeme
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Banat (1936), o micromonografie în care prezintă portul, obiceiuri, mentalități. Cu placheta Colinde (1940) revine la o poezie cu tonalitate folclorică, textele fiind însoțite de muzica lui Filaret Barbu și de desenele lui A. Demian. În 1942 publică Omul, un oratoriu pe muzica lui Filaret Barbu, partea a doua cuprinzând tot ciclul de poezii profane din Biblice. În 1971 apare cartea Sus stele, jos stele, o ipostază a eului liric sentimental, dominat de amintirile din copilărie și adolescență, de imaginea casei
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]