1,729 matches
-
înrăiți - ori cârtițele cele scobite de obiceiul iubirii a fi om a însemnat a rosti curajos ori laș - cuvinte pentru adormit minciuna cuvinte - pentru a limpezi vinu-n agheazmă ...cât de târzie - și cu cât mai târzie - cu atât mai exasperată orbitoare - a lui Dismas - mărturie *** n-am fost nici bun - nici rău: un oarece om am văzut ape-n amug - și le-am înfruntat - am văzut munți în răsărit - și m-am înălțat câmpii și păduri - m-au îmbrățișat - în flori
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Dor_de_stingere.html [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
plin de forță și încredere, izvorât din personalitatea la fel de puternică a artistei. Sunt impresionante acele picturi care prezintă lumea ca și cum ar fi privită printr-o fereastră, de multe ori doar sugerată, dintr-un fel de umbră interioară spre lumina aproape orbitoare a exteriorului. Dar și mai mult putem admira pozitivismul creației acestei uimitoare mânuitoare a penelului atunci când privim dramaticele picturi ale incendiului care a distrus plantațiile arboricole de pe muntele Carmel. Regăsim culorile întunecate ale unor vremuri apuse însă mesajul este cu
ISPITA ARDERII ÎNĂLŢĂTOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_ispita_arderii_mihai_batog_bujenita_1338711446.html [Corola-blog/BlogPost/358274_a_359603]
-
nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am văzut pe cer o stea, De-o culoare cam ciudată, Răsărind pe firmament In rochița-i dantelată. Am văzut-o deseori, Nimfă a iubirii mele, Adorabilă cometă Printre sclipitoare stele. Orbitoare strălucire Pe obrazul ei adună, Eclipsând, în constelații, Stelele din lumea bună. Când cu mersu-i de regină, Uneori, se plimbă-agale, Blonzi luceferi se înclină, Respirând cu încântare. Aspră, dânsa îi privește, In mândria sa, semeață. Luna, martor, definește: Adorabilă mireasă
ACROSTIH (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Acrostih_4_.html [Corola-blog/BlogPost/364587_a_365916]
-
podoabă. Speriați de-ntunecare oamenii opriți din treabă, se ascund cu mic, cu mare sau deschid umbrele-n grabă. Răpăind în picuri repezi, apele devin torente. Curg prin văi, mângâie lespezi cu-ntreruperi ori accente. Fulgere răsar din nouri cu lumină orbitoare. Tunete-n prelungi ecouri trag doar salve de onoare ! Uite,se înseninează... De prin văi, de prin vâlcele ies fuioare ce planează transformate-n sentinele. Muntele cu măreție își arată iarăși fața. Ploaia-n scurtă vijelie a trecut, cum trece
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1472909912.html [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
brazdă! Cine crezi că se uită la tine așa cum te îmbraci? Adevărul e că toate exemplarele masculine care ne treceau pragul erau vrăjite instant de Cleo. Poate erau ținutele ei, poate părul ei de un negru lucios, de-a dreptul orbitor și atent tapat, sau poate parfumul bogat. - Havai, dragă, adus de la București de cineva! Apropo, cu ce te dai? - Favorit, am mârâit pe jumătate rușinată deja. - Acesta nu e parfum, dragă, e un deodorant de pe vremea comuniștilor. - Mie îmi place
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1490273408.html [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
aripi de albire sfântă, ei, presimțeau simțiri nelapidare- Un show nevinovat crease artificii, când nimeni gând n-avea de-a se salva. O aripă de înger, zguduită, se prinse de tavanul, căzut în voia sorții, Avea o clipă numai, lumina orbitoare s-o doboare, strigând în glas: -Salvați-Vă, copii, așa cum Dumnezeu, acum Vă cere, din gheara morții!.. Dar n-avu timp și nu avu nici spațiu, era în cer, aici mai e... și azi... Lilia Manole Acest Poem este un Omagiu
PRESIMȚIRE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1446449577.html [Corola-blog/BlogPost/342823_a_344152]
-
divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit și mână în mână am coborât pe scara realității. - Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi, îmi spuneai ! Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne am promis. Deja gândurile ni se amestecau în decizii și urmele pașilor ne căutau sensurile din care puteam reveni unul spre
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1492099464.html [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
Noaptea asta o dulce barbarie de stele căzătoare...de meteoriți și de asteroizi și de planetoizi și de albine lucrătoare în Marele Stup de inimi vorbitoare...și de Iarbă de Mare din constelația ultimului Soare negru înainte de 2081? Adio, Soare Orbitor! Ia-mă, Lună vorbitoare! Dă-mi o scară de mătase să mă urc la voi pe cer...pe Casa lui Pitri Manu?! Sau pe Casa Poporului de Voodoo voodoo?! Frunză verde de Alabastru, mă doare un Cal măiestru...și trei
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 by http://confluente.ro/_reportaj_imaginar_la_un_congres_i_constantin_milea_sandu_1339313123.html [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
să știe, preferă speranța, alții dimpotrivă, preferă certitudinea în locul îndoielii, mai chinuitoare pentru ei decât adevărul brutal. „ 23. „Ce e umanitatea dacă nu un lan, în lumina fierbinte a soarelui, în culori halucinante, sub un cer de un albastru dens, orbitor, și în care, tăcută, dar fără slăbire, seceră moartea?” 24. „Judecăm oamenii nu numai prin ceea ce ei gândesc și nici măcar prin sentimentele pe care îi domină (toate acestea se pot dovedi că au fost coaja care acoperă determinări mult mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1478764129.html [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
după ridicarea cortinei... Dintre toate indicațiile autorului, Robert Wilson o reține pe aceea privind “lumină crudă” - transcrisa scenic la modul cel mai agresiv cu putință, din prima până la cea din urmă clipă a reprezentației: un lanț de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toată lățimea scenei, la marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozata, de regizor, în mlaștină. Artistul vizual a avut, probabil, în vedere generarea unui soi de halou între public și farsă tragi-comică de pe scenă, pentru că “baza reprezentației” (partea cea mai
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
în existența farfuriilor zburătoare! Poftim! (...) M-a urmărit tot drumul un... rinocer... de-acasă și până aici... E-acolo, acolo, jos, la intrare. Are aerul că vrea să urce încoace.“ Zgomot, trepte năruindu-se, răgete furioase, nor mare de praf orbitor... ,,Uite-l. E-acolo! Da știu că-i uriaș! Se-nvârte-n cerc. Hai, vino să-ți vezi rinocerul. Biată fiara, tot mugește și se-nvârte de colo-colo. Ce-o vrea oare? Oh, uite-l că se uită la noi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
tăceri O stea dispare-ntr-un halou ÎNTRE CER ȘI INFERN Deasupra norilor de vată Mai uit de lumea dezbinată Imaginile ca de basme Mă duc în lumea de fantasme. Pe drumuri care duc spre soare Sub raze reci și orbitoare În zboruri fără aventură Văd spațiu neatins de ură Periplurile efemere Cu destinații de himere Spre cer ne deslușesc eternul Adesea prieten cu infernul FRĂMÂNTĂRI Mâhnit și oripilat Din anii de apostat Caut insistent un vers S-aduc pace-n
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1390131939.html [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
arunca flori din brațele ei peste cei din jur, care o salutau, chiuind de bucurie. - Trăiască Primăvara! strigau cu toții în urale. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în armuri aurii, călări pe cai albi înaripați din sulițele cărora țâșneau raze orbitoare. Garda era condusă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu stele aurii pe piept și poale, iar la cingătoare o sabie de foc, ca o flacără albăstrui-violetă. La trecerea prințesei Primăvara, toți dansau, cântau, chiuiau și, în beția
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422207349.html [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
când m-am trezit, am găsit un citat din poetul creștin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Părea că descrie exact locul magic în care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea însăși. “Dumnezeu există într-un întuneric orbitor”. Exact așa a fost în cazul meu : un întuneric desăvârșit, dar totuși plin de lumină. Știu că sună complet extraordinar și - sincer - greu de crezut. Dacă cineva mi-ar fi spus aceste lucruri - chiar și doctor să fi fost - aș
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1463781138.html [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
să-ți fiu fulg la piept de dor, Tu - anotimpul meu izvor, Într-un cuvânt - două ninsori Care se cern din zori în zori. Să vii pe calul tău albastru, Are-n galop un singur astru; (El îi dă forță orbitoare Să mă zărească-n depărtare). Vino să vezi pomii cântând Cu glasul nostru, rând pe rând, Azi nu falsează nicio notă Și țin iubirea sub escortă. Mai mare dragul să-i asculți (Se văd din ce în ce mai mulți) Un fel de torță
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Podoaba_pentru_iarna_noastra_gina_zaharia_1389113021.html [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
din niciunul atât cât simt - dac-aș vrea - c-aș putea dobândi ...am repulsie pentru treptele prea înalte - sau prea joase: rău de înălțime - rău de adânc ...dar atât de mult aș vrea atât de mult...: dintr-odată să ard orbitor - stea mistuită canibalic - de dor - dintr-odată - să înghit - până-n rărunchii mei - arși de dorință - ca pe-un uluitor calmant - azvârlit în gâtleju-mi de-un doctor grăbit - în bezna neființei - beci surpat în adânc - totul fără avertisment - fără trepte: surpriza
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Rost_ascuns.html [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare schilodit, bechia smulsă... Totul era îmbrăcat într-o mantie luminoasă: la Orizont, te întâmpina strălucirea orbitoare a zăpezii; la Zenit abia puteai zării razele strălucitoare ale soarelui; sufletele celor două ființe erau inundate de o lumină și o pace dumnezeiască. Printre lacrimi și suspine, abia că se mai deslușea o voce a păcii, a fericirii și
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Zborul_spre_lumina_stefan_popa_1385102198.html [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le--am împletit. Nu rupând orice floare
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dor_danaela/canal [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le--am împletit. Nu rupând orice floare
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dor_danaela/canal [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1454517820.html [Corola-blog/BlogPost/380182_a_381511]
-
ar trebui să fiu nemuritor sau pur și simplu visător. Pentru a contura filozofia zborului meu prezent, un mic amănunt utopic, asemeni lui Leonardo da Vinci, străbat mistica creației și la fel de curios urmez un Icar care, în esența unei lumini orbitoare, îmi va revela taina zborului. Atotștiutor, voi afirma dezinvolt că filozofia zborului e doar o altă față a lumii și a universului, un fragment din necunoscutul înconjurător. Un joc de cuvinte care nu mă inhibă, dar, cu un cosmos asupră
FILOZOFIA ZBORULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Filozofia_zborului_stefan_popa_1391511536.html [Corola-blog/BlogPost/364042_a_365371]
-
zborul unor păsări negre, melancolice, a căror strigăt anunță întristatea și naufragiul poetului pe un țărm al deșertăciunilor: „rămân un Veșnic îndrăgostit visător,/ în Efemerul care mă-nconjoară,/presărându-mi în / Calea spre Mântuire/ boabe din roua Fericirii, în lumini orbitoare...” Nicio singurătate nu poate fi mai mare decât aceea în care ești expulzat din propria taină, din propriu cântec al inimii născute să viseze. Întreaga viață este trecută prin purgatoriul sângelui, cuvintele pornind în cruciade sângeroase ( de multe ori), „avârlit
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
dulce și totul în El este fermecător. Iată cum este al meu iubit, fiice ale Ierusalimului, iată cum este al meu Mire” (C. Cânt. 5, 16). Frumusețea Mântuitorului fiind chipul deoființial al Frumuseții pure și supreme a Tatălui, ea devine orbitoare atunci când Își arată strălucirea Dumnezeirii Sale, așa cum s-a arătat celor trei ucenici la Schimbarea la Față din Muntele Taborului: „Urcându-Se pe muntele înalt cu ucenicii Săi, Iisus se schimbă la față înaintea lor și li se arată cu slavă” (Matei
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_frumusetea_lui_dumnezeu_in_raport_cu_frumusetea_noastra.html [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
ar fi în Psalmul 44, mesianic prin excelență:De asemenea, în Cântarea cântărilor, mireasa - prefigurare a Bisericii, preamărește în termeni doxologici frumusețea mistică a Mirelui Hristos:Frumusețea Mântuitorului fiind chipul deoființial al Frumuseții pure și supreme a Tatălui, ea devine orbitoare atunci când Își arată strălucirea Dumnezeirii Sale, așa cum s-a arătat celor trei ucenici la Schimbarea la Față din Muntele Taborului: „Urcându-Se pe muntele înalt cu ucenicii Săi, Iisus se schimbă la față înaintea lor și li se arată cu slavă” (Matei
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_frumusetea_lui_dumnezeu_in_raport_cu_frumusetea_noastra.html [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]