250 matches
-
a stabili analogii și echivalențe fundamentale între sferele cognitivului, ale eticului, esteticului, psihologicului și ale politicului. Demersul lui Platon este de a arăta că realitatea cognitivă se poate distribui pe mai multe niveluri ierarhice, o distribuție care are ca lege ordonatoare gradul de adevăr, de claritate, cât și de siguranță gnoseologică. Dar, la rândul ei, această ierarhie cognitivă se fundează pe o ierarhie a realității ontologice, pe „cantitatea” de existență pe care o poate avea „ceva”. În continuare, această ierarhie generează
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tacită și de alte noțiuni consonante, cum ar fi cele de identitate, patrimoniu, conștiință istorică, tradiție, document, monument. Specialiștii concep memoria (colectivă) ca pe o formă de vizualizare și de materializare a tradițiilor unei comunități sau ca pe o structură ordonatoare a informațiilor, prin care se auto-identifică un grup anume 19. Ea mai poate fi percepută și ca un set de convenții, un depozit inform, necuantificabil de repere identitare aflate, deopotrivă, la dispoziția indivizilor și a instituțiilor. Există mai multe posibile
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
emoției, nu al rațiunii, iar acești moderni sunt cei care resimt necesitatea creionării distincției dintre mit și folclor, basm, legendă, fabulă, insistând să creadă că cei vechi aveau simțul unității dincolo de datele naturale ori umane, prin astfel de narațiuni totalizante, ordonatoare, "simbioze încărcate de simboluri și vii în semnificație".67 Urmându-l pe Jacques Solé, putem însă lua în considerare și alternativa la opoziția drastică dintre gândirea religioasă și cea științifică, dintre cea medievală și cea modernă, căci "inseparabilă de reflecția
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
difuzului", după cum afirmă Ion Cuceu,82 informațiile de acest gen părând "să alcătuiască veșnice nisipuri mișcătoare la care formele de suprafață nu se repetă niciodată sau se repetă doar prin jocul hazardului în vreme ce, dedesubtul lor, domnesc reguli ferme și simboluri ordonatoare".83 Dacă secolul XX e "secolul mitului", atât prin producția de mituri cât și prin abundența interpretărilor 84, în ceea ce privește proaspătul secol XXI, se poate încerca o speculație poetică pornind de la butada lui Malraux conform căreia acesta "ori va fi mistic
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vitalitate, este amplificată și accelerată prin explozia mijloacelor de comunicare în masă audio-vizuale. Evident, obiectele produse și modurile de raportare la acestea pot fi criticate, combătute, cenzurate, însă prin aceasta doar li se confirmă statutul de realitate care depășește capacitatea ordonatoare rațională a omului. Miturile moderne pot sau nu să semene cu cele din vechime, pot îndeplini funcții similare ori satisface nevoi "inventate", însă nu pot fi eliminate, și cum au arătat mulți analiști, atitudinea antimitică este profund mitică. Mai mult
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
numai aspectele structurale ale operei, ci și procese imanente actului creator”. Criticul pledează pentru „convergența” criteriilor și a metodelor de cercetare a literaturii, în condițiile unui apel stringent la text, la operă. Perspectiva teoretică este învestită cu rolul de perspectivă ordonatoare și integratoare, dar, precizează V., „tendința spre o cercetare care raționalizează impresiile, emoțiile și reflecțiile imediate (semnul unei teorii și al unei poetici cu adevărat științifice!) vine din realitățile interne ale literaturii”. De aici, din „realitățile interne ale literaturii”, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
coșmar: „Din somnul meu neliniștit cresc vise / Întunecând hotarele permise.” Volumul de „proze scurte” Ultima noapte a Șeherezadei (1993; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) este o „recitire”, din perspectiva propriului univers poetic, a mitului povestirii salvatoare, ideea ordonatoare fiind aceea că a încheia șirul poveștilor înseamnă a muri. SCRIERI: Elegie pentru ultimul crâng, Cluj-Napoca, 1976; Judecătorul de păpuși, Cluj-Napoca, 1980; Haina de cânepă, Cluj-Napoca, 1983; Phantasticonul și alte poeme, Cluj-Napoca, 1987; Ultima noapte a Șeherezadei, Cluj-Napoca, 1993; Expertul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
rânduită unealtă de introducere în studierea scrisului românesc medieval. În acest context (ce va fi drastic „hotărnicit”, în 1941, de strălucitoarea „explozie” călinesciană), C. publică, între 1940 și 1945, Istoria literaturii române vechi, redefinind, prin amploarea informației și a concepției ordonatoare, prin metoda de cercetare, prin sistemul de abordare a faptului literar, o disciplină ce dispunea de o tradiție considerabilă, dar care, paradoxal, își aștepta încă o codificare modernă. Toate caracteristicile fundamentale arată în Istoria literaturii române vechi (pe care și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
au ca efect reacții afective și duc la concretizarea finală a operei literare. Contribuie la susținerea relației afective dintre subiectul contemplator și obiectul de artă, care se prezintă în două etape: prima, treapta afectivă elementară intuitiv-artistică, a doua, treapta rațional ordonatoare ce desemnează categoriile estetice. Însușirile operei literare conferă obiectelor anumite forme, dimensiuni sau culoare, și sunt specifice esteticii. Fuziunea ontic-afectivă apare sub imboldul intuiților estetice. Prin acestea se dezvoltă atitudinile estetice. 4.1. Dimensiunea fantastică a operei literare Indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dictează adesea un regim al ingenioaselor limitări lăuntrice). Înțelepciunea, cu caracterul ei întârzietor, este intim adecvată prudenței reflexive artistice și contribuie hotărâtor la implicarea ocolitoare specifică parcursului creator. În lumina ei, reflexia imprimă cogniției o cadență întretăiată, care alternează lumina ordonatoare cu fermentul echivocității unei simțiri principial constitutive actului artistic, legând în această desfășurare cu tentă dialectică determinări noetice incompatibile în orizontul experiențelor comune. Este o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului, de a face viabile niște combinații atitudinale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe subiect care, fără a uita de calitatea intrinsecă a operei, vădește încă o dată (și la acest nivel axiologic) vocația legitim-proiectivă a actului artistic. Și în estetică sensul de circulație al valorii este dinlăuntru în afară, de la conștiința de sine ordonatoare și dătătoare de semnificație înspre o lume principial modelabilă, întemeind hermeneutica pe mecanisme comprehensive orientate către interioritate. A-l gândi pe celălalt înseamnă a-i fi până la capăt fidel, chiar și acolo unde interpretarea depășește fructuos obiectul reflectărilor sale. Exprimarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nuanță accentuat umanizată și sfârșește prin a aparține rațiunii individuale aruncate peste relieful plural al lucrurilor. Radicalul canon idealist conferă astfel reflexivității un rol determinant care îi prelungește influența mult dincolo de cercul trăirilor subiective și care îi revelează ascunse meniri ordonatoare în contextul unei inserări mutual-participative. Decisive devin aici calchierea paradigmelor cognitive lăuntrice pe tipul de cunoaștere comunitar și utilizarea aptitudinilor intuitive în demersul relațional. Iar intuiția unificatoare prealabilă însăși izvorăște dintr-o lungă îndeletnicire cu auto-observația, fiind deci o consecință
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
manierismului personal nu face decât să omogenizeze facilitant un efort plasat, la scara unei vieți, pe mai multe registre existențiale, conform unor criterii de aplicare infinit variate. Fie că te surprinde, fie că te găsește pregătit și înarmat cu soluții ordonatoare, viața solicită esența omenescului, adică aduce gândirea în spațiul aplicării necondiționate, dar pline de bogăția unei explozii de potențialitate relative la fenomenologia universului subiectiv. A te controla înseamnă a te spori, iar a crește în fluxul desfășurării destinale înseamnă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
relație introvertă), sau către obiectul cu proprietăți circumstanțiate, aflat într-o legătură pozitivă cu subiectul (relație extravertă). De aici preocuparea mai mare pentru reglementarea normativa la scară planetară, în paralel cu interesul arătat îndeosebi problematicii la nivel statal. Sunt orientări ordonatoare tipice, dacă putem spune așa, care stabilesc sensul axiologic al activității politice, indiferent dacă aceasta se organizează în registrul programatic al dreptei sau al stângii. Umanismul juridic s-a precizat în contextul confruntării ideologice cu nazismul, care a implicat reactualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
constatăm că repetatele încercări de categorisire a științelor din perioada așa-zisei Methodenstreit ("cearta metodelor") care cuprinsese Germania către sfârșitul secolului al XIX-lea, trădează o acută nevoie de sistematizare a științelor particulare, după ce acestea se emancipaseră de sub tutela principiilor ordonatoare ale filozofiei. Totodată, subliniem faptul că prin eforturile lui în această direcție, Dilthey se dovedește încă o dată receptiv la Zeitgeist-ul său, oferind prin tipologia propusă o rezolvare pe măsura amplorii acestui fenomen de redefinire a științelor devenite autonome. 190 Ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ele sunt reconstruite pe baza caracteristicilor individului, ale societății, ale culturii, ale spațiului și timpului în care se manifestă. Totuși trebuie subliniat faptul că ele nu sunt factori constitutivi în procesul cunoașterii ca la neokantieni -, ci slujesc doar ca repere ordonatoare, pe de o parte, și elemente-etalon, pe de cealaltă parte (vezi și III, nota 6, unde din această perspectivă facem o comparație cu "filozofia formelor simbolice" a lui Ernst Cassirer). Referindu-se la Blaga, Mircea Flonta vorbește despre "o permanentă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rămân totuși, așa cum recunoaște și autorul în Einleitung..., niște concepte indispensabile în structurarea științelor spiritului, în descrierea mimetică și-n analiza pasivă a realității acestora (vezi II, 2Bj unde arătam că în genere, conceptele lui Dilthey apar fie ca repere ordonatoare, fie ca elemente-etalon): "Niște categorii precum unitatea și pluralitatea, întregul și partea nu pot fi folosite pentru o construcție; chiar dacă în expunere nu ne putem lipsi de ele, nu trebuie să uităm niciodată că ele și-au avut originea vie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metoda în sine, ci conceptul fundamental al unei filozofii, "operatorul ei ontologic", cum ar spune Noica, este capabil "să raționalizeze întregul" (vezi I, nota 185); în al doilea rând, numărul metodelor este relativ limitat în raport cu multitudinea conceptelor fundamentale, a ideilor ordonatoare sub semnul cărora se plasează o filozofie sau alta. De altfel, atunci când se referă la "factorii propulsivi în problematica filozofică", Blaga însuși are în vedere aspectul conceptual, fiindcă vorbește despre idei "totdeauna foarte abstracte, aproape imponderabile" (vezi subcapitolul precedent). Chiar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
povestirii, al cărei ideal era să pară o istorie desfășurîndu-se de la sine, fără intruziunea autorului sau a vreunei "conștiințe" intermediare. Utopia romanului stătea în voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate în tratarea unghiurilor de vedere duce la instaurarea unei ficțiuni superpuse celei evenimențiale. Relatarea la persoana a III-a, dominantă, distantă, autoritar cunoscătoare, presupune totuși o "prezență
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
între anumite limite; a spune de ce se repet) pattern-urile de comportament; a spune de ce se repet) evenimentele, inclusiv acelea pe care nu le agreeaz) nici un actor, sau foarte puțini. Structura unui sistem acționeaz) că o fort) constrâng)toare și ordonatoare, si, în consecinț), teoriile sistemice explic) și prezic continuitatea, în interiorul unui sistem. O teorie sistemic) arăt) de ce schimb)rile de la nivelul unit)ții provoac) într-o m)sur) mai mic) o schimbare a rezultatelor, decât ar fi de așteptat în
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mult decât o teorie cu privire la piaț) ar implica sau necesită o teorie despre firme. Teoriile sistemice, fie ele politice sau economice, sunt teorii care explic) cum anume modul de organizare al unui domeniu acționeaz) că o fort) constrâng)toare și ordonatoare asupra unit)ților din interiorul s)u, aflate în interacțiune. Asemenea teorii ne vorbesc despre forțele c)rora li se supun unit)țile. Cunoscându-le, putem infera din ele anumite chestiuni privind comportamentul lor așteptat al unit)ților și traiectoria
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în al doilea rând, dup) diferențierea unit)ților și specificația funcțiilor lor, iar în al treilea rând dup) distribuția capabilit)ților între unit)ți. S) vedem cum se aplic) cei trei termeni ai definiției în cazul politicii internaționale. 1. Principii ordonatoare Chestiunile structurale sunt chestiuni privind aranjamentul p)rților unui sistem. P)rțile sistemelor politice interne se afl) în relații de suprași subordonare. Unele sunt îndrept)țite s) comande; altora li se cere s) se supun). Sistemele interne sunt centralizate și
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
internațional-politice se g)sesc în relații de coordonare. Din punct de vedere formal, fiecare este egal) cu toate celelalte. Nici una nu este îndrept)țiț) s) comande; nici una nu este chemat) s) se supun). Sistemele internaționale sunt descentralizate și anarhice. Principiile ordonatoare ale celor dou) structuri sunt, într-adev)r, vizibil diferite, si contradictorii unul fâț) de cel)lalt. Structurile politice interne dispun de instituții și funcții guvernamentale, ca replici concrete ale lor. Dimpotriv), politica internațional) a fost numit) ,,politic) lipsit) de guvern
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dac) structurile lor sunt definite de un oarecare al treilea principiu, în acest caz va trebui s) definim un al treilea sistem. Toate societ)țile sunt de tip mixt. Elementele prezente în cadrul lor sunt exponente ale ambelor tipuri de principii ordonatoare. Aceasta nu înseamn) c) unele societ)ți sunt ordonate în funcție de un al treilea principiu. Se poate, de obicei, identifică cu ușurinț) principiul dup) care este ordonat) o societate. Apariția, în cadrul ierarhiilor, a sectoarelor anarhice, nu altereaz), si nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
teoretic) se refer) la faptul c) aștept)rile noastre legate de evoluția posibil) a acestor teritorii difer), în mare m)sur), în funcție de care r)spuns la întrebarea cu privire la structur) se dovedește a fi cel corect. Structurile definite în conformitate cu dou) principii ordonatoare distincte contribuie la explicarea aspectelor importante ale comportamentului social și politic. Acest lucru este demonstrat în diferite moduri, în paginile care urmeaz). Aceast) secțiune a explicat de ce sunt necesare dou) - și numai dou) - tipuri de structur) pentru a acoperi toate
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]