1,396 matches
-
lungul zilei. Dar cea mai cruntă bătaie o mâncai după vizitele de duminică, dacă nu reușeai să înduioșezi o familie să te înfieze. Mâncai bătaie și înainte de vizită, ca să-ți dorești mai mult decât orice pe lume să scapi din orfelinat. Eram dresați să întindem mâinile și să implorăm familiile venite să aleagă un copil pentru înfiere: ia-mă pe mine, ia-mă pe mine. Eu nu voiam să întind mâinile. Drept care, duminică seara, eram dus în curte și închis într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane un fior pe șira spinării. — Revoluția română. Sau, mă rog, cum s-o fi numit mascarada cu morți din decembrie ’89. Liliane se relaxează: revoluția română n-o excita deloc, ba chiar o lăsa rece. — Dar înainte de ’89, în orfelinatul meu era raiul pe pământ față de cum am auzit că e acum. Măcar înainte personalul știa de frica partidului, a miliției, unii chiar de frica lui Dumnezeu. Acum, personalul nu mai știe de frica nimănui: partidele sunt de banc, poliția
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fursecuri? i se face milă lui Liliane. N-ar fi rău. Liliane îi aduce o farfurioară cu fursecuri pe care Lionel le împarte cu Robespierre, deși acesta ar fi preferat niște langues de chat. — Am ajuns inginer. După umilințele de la orfelinat, liceu și facultate, au venit umilințele din stagiatura de pe șantierele patriei. Am dus o viață de râmă. Când am avut prima oară ocazia să plec în Franța - în 2002 -, mi-am propus să fac orice, numai să mi se piardă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
M-ar interesa o incinerare. — Pentru o rudă apropiată? — Mai apropiată... nici că se poate, spune Lionel trist. — Vă-nțeleg durerea. Vreți s-o ardeți mâine? Pe cine? Pe mama. — Eu n-am mamă, n-am tată. Am crescut la orfelinat. — Vă-nțeleg durerea. Voiam doar să vă atrag atenția că duminica e cam aglomerat. Toți vor să-și ardă rudele duminica. Parcă morții știu că e duminică sau luni? Asta cam așa e. Totuși, e o deosebire între duminică și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
10 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel ar trebui să arate ora 5.59, dar nu arată nimic, fiind spart în două. Lionel se trezește, se uită la ceasul de la mână și sare în picioare ca la orfelinat. Începe să facă flotările și se oprește după o sută de bucăți. Simte că are o energie debordantă, caracteristică oamenilor nemuritori. Ia extensorul din cămară și execută tracțiuni fără număr. Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
emisiunea de la restaurant a făcut o audiență record. — Ți-am spus, sunt un pudic. — La cât vă evaluați pudoarea? Lionel nu se gândise niciodată la cât costă pudoarea cuiva. Mai ales dacă era vorba de un bărbat care crescuse la orfelinat și făcuse armata. Noi suntem dispuși să vă oferim 300 000 de euro, îi propune sec Gérard, întinzându-i un contract. Lionel citește cifra de pe contract și întreabă precaut: — Trebuie să fac și striptease în banii ăștia? — Faceți ce doriți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
avem o emisiune: Oameni care l-au cunoscut pe Lionel. — L-au cunoscut... Deja la trecut... — N-o luați prea personal, e o găselniță jurnalistică. O să fie de top. Am trimis o echipă de filmare în România, pe urmele dumneavoastră: orfelinat, facultate, șantiere. Apropo, îmi puteți da un nume de amantă la care ați ținut mai mult și care să se țină încă bine? Era una, Jana, pe șantierul Dunăre-Marea Neagră. Avea șaișpe ani când i-am tras-o. Să nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e un tip absolut banal. Generalul cere un pahar cu apă. E din Nantes. E ora 20.15. Lionel se află la birou, în fața caietului de memorii; n-a mai scris nici un rând. A vrut să înceapă cu viața de la orfelinat. Ciudat cum își amintea fiecare detaliu, fiecare bătaie, fiecare durere. Și-a amintit că, atunci când a început să citească, primul lucru care l-a șocat a fost afișul de la intrarea în sala unde erau expuși pentru înfiere. Scria mare, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
situația de-a asculta un dialog de surzi, cu o surdă autentică: Florica. Singurul care reușește să înțeleagă ceva e Lionel. Iată, pe scurt, ce a spus fosta femeie de serviciu: — Maică, eu am lucrat peste patruzeci de ani la orfelinat și am ieșit cu o pensie de căcat (traducerea franceză fiind pensie modică). Merita să lucrezi acolo, chiar dacă salariul era mic: furam mâncarea copiilor (traducerea: mâncam ce mâncau și copiii) și luam acasă tot ce puteam: hârtie igienică, săpun, detergent
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
opreau Însă aici: erau rase În cap, dezbrăcate În pielea goală și plimbate prin oraș, maltratate de oamenii din popor. Totodată numărul copiilor abandonați de mame Începuse să crească alarmant. Regentul, care știa ce probleme și complicații dau pruncii, oferă orfelinatului 1 milion de franci, gest, Într-adevăr, regesc. Mulți dintre copiii abandonați proveneau de la femeile din banda de tâlhari a lui Cartouche. Brigandul avea În subordine 400 de bărbați și circa 150 de femei. În bandă amorul se practica liber
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și care se Întinde de pe continentul african până În Europa, din Asia și din Pacific până În America de Sud și de Nord. În unele regiuni ale Globului părinții Își vând copiii traficanților ca pe orice marfă ușor vandabilă. Adeseori copiii sunt răpiți din orfelinate, după ce viitorul „proprietar” și-a ales „exemplarele” conform fotografiilor realizate. Aproximativ 10% din cei 900.000 de copii ce lucrau În industria producătoare de covoare din Nepal erau răpiți, iar peste 50% erau vânduți de părinți. Acești copii muncesc ziua
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
faptul că a fost bătută de părinții săi Într-un mod crud și nedrept, În repetate rânduri. Motivânduși atitudinea prin stresul de la locul de muncă, mama ei o agresa fizic și verbal din cele mai simple motive: „... lucra la un orfelinat de copii, venea acasă foarte nervoasă... În fiecare zi mă bătea, de la lucruri banale: dacă nu am făcut patul mă bătea, dacă nu am făcut... nu știu ce... mă bătea...”. Insistă să relateze un episod realmente traumatizant, când mama ei a avut
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
parcă... Dacă ar fi să vorbesc despre copilăria mea... pot să spun că nu mi-a lipsit nimic... de fapt banii... adică nu Îmi dădeau bani să-mi cumpăr prăjituri și sucuri, ca ceilalți copii, dar mama lucra la un orfelinat, și acolo se primeau foarte multe jucării, haine din străinătate, și mama mai lua haine și jucării și mi le aducea mie; pot să spun că acolo la mine pe stradă aveam cele mai frumoase jucării și copiii Încercau să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să se poarte foarte urât cu mine, ... să mă bată, pentru că ei nu sunt genul de persoane calme și liniștite, dacă nu le convenea ceva mă băteau. și Încă ceva, ce am uitat să spun, mama cum lucra la un orfelinat de copii venea acasă foarte nervoasă și pot să spun că aproape În fiecare zi mă bătea, de la lucruri banale: dacă nu am făcut patul mă bătea, dacă nu am facut... nu știu ce... mă bătea. Chiar bătăi din alea... mă bătea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dacă nu-mi spui nimic despre tine îți voi povesti eu despre viața mea, nimeni până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre viața lui, îmi venea greu să cred că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care a început să mănânce și să se miște normal, a fost chemat un medic pediatru, acesta l-a luat cu o salvare la spital dar l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor, a început să vorbească dintr-odată, deși la început cuvintele nu erau prea limpezi, cu timpul personalul orfelinatului a înțeles că acesta era un prezicător, că le spusese cu mare precizie ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor, a început să vorbească dintr-odată, deși la început cuvintele nu erau prea limpezi, cu timpul personalul orfelinatului a înțeles că acesta era un prezicător, că le spusese cu mare precizie ce avea să li se întâmple mâine, peste o săptămână, o lună sau un an, la început toată lumea l-a luat în râs, dar cu timpul tot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
luat în râs, dar cu timpul tot personalul ținea cont de ce zicea "gheboșatul nostru", copilul rămăsese cu o cocoașă abia vizibilă și foarte scund, fără să fie însă pitic, Zinzin concerta de două ori pe zi în parcul din curtea orfelinatului, la concertul de dimineață se oprea toată răsuflarea din casa de copii, se adunau cu toții în jurul violonistei ca un plămân uriaș care palpită în ritmul sunetelor, uneori puteai vedea copii plutind prin copaci, femei mătăhăloase agățate de câte o cracă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strop de vin adevărat, stăteau răbdători să se termine o astfel de viziune, legenda vorbea despre vindecări miraculoase și mai ales despre pocăințe miraculoase, de aceea lui Zinzine i se interzisese cu desăvârșire să mai concerteze în parcul din curtea orfelinatului, sau în oricare alt parc din țară și din lume, Zinzin nu mai avea voie să concerteze decât supravegheată de poliție. Lui Zinzin nu i s-a luat vioara, ceea ce ar fi însemnat să i se ia viața, dar i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o tăcere de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează bărbații, îi devorează pur și simplu, fără să lase niciun fel de urme în sufletul ei, nu a putut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să contribuie la acumularea de capital și bunăstarea unei țări capitaliste? Aparent, ar contrazice teza luptei de clasă. În realitate, cei mai mulți erau deținuți de drept comun, cu pedepse de pînă la cinci ani, grațiați cu această ocazie, precum și tineri de la orfelinate, care Împliniseră vîrsta majoratului. În schimbul lor, guvernul australian a trimis În România mai multe transporturi de minereu, necesare dezvoltării industriei siderurgice. Ulterior mi s-a raportat că oamenii noștri au avut realizări deosebite acolo, iar la mijlocul anilor ’80, cu ocazia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]