403 matches
-
simplu derivat. El face parte dintr-un curent subteran de mare importanță În viața religioasă a grecilor. Aici Bianchi s-a arătat de acord cu teza Simonei Pétrement, aducîndu-i Însă În discuție pe precursorii lui Platon și, mai ales, pe orfici. Chiar dacă s-a negat existența unor comunități orfice În Antichitate, o ideologie orfică a existat cu siguranță anterior lui Platon. Ea a lăsat moștenire respingerea și disprețul trupului pornind de la mitul pruncului Dionysos, ucis și devorat de Titani 20. De
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
viața religioasă a grecilor. Aici Bianchi s-a arătat de acord cu teza Simonei Pétrement, aducîndu-i Însă În discuție pe precursorii lui Platon și, mai ales, pe orfici. Chiar dacă s-a negat existența unor comunități orfice În Antichitate, o ideologie orfică a existat cu siguranță anterior lui Platon. Ea a lăsat moștenire respingerea și disprețul trupului pornind de la mitul pruncului Dionysos, ucis și devorat de Titani 20. De aici, discipolii „stilului de viață orfic” (bios orphikos) au ajuns la ideea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unor comunități orfice În Antichitate, o ideologie orfică a existat cu siguranță anterior lui Platon. Ea a lăsat moștenire respingerea și disprețul trupului pornind de la mitul pruncului Dionysos, ucis și devorat de Titani 20. De aici, discipolii „stilului de viață orfic” (bios orphikos) au ajuns la ideea unui păcat (timoria, scelus) care precedă nașterea umanității, dar pe care neamul omenesc Îl moștenește. Pentru a-l ispăși sînt considerate necesare Înfrînările (apochai), din care ia naștere vegetarianismul. Acești „puritani ai Greciei”, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai are În comun și ideea alegerii și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul orfic omenirea ia naștere din cenușa Titanilor izbiți de fulgerul lui Zeus În chip de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În alcătuirea noastră fragmente din trupul lui Dionysos devorat de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi exhaustiv, Bianchi ar fi trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
altele. Încercarea lui Bianchi de a formula o ipoteză genetică bazată pe un număr de trăsături distinctive s-a dovedit extrem de problematică, după cum se va vedea În continuare. Într-adevăr, Bianchi a putut releva existența majorității trăsăturilor dualismului occidental la orficii greci ai Antichității, cărora Platon le este mult Îndatorat, și a putut trage concluzia că, pe anumite căi, gnosticismul derivă din speculațiile orfice 29. Am arătat În capitolul precedent că sistemele speculative sînt alcătuite din anumite „cărămizi”. Acestea pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o narațiune exemplară, cum ar fi dorit școala lui Durkheim, acest mit creează cu siguranță un tipar al așteptărilor cu privire la lume și la umanitate. Ca să ne folosim de vorbele pe care un maestru, W.K.C. Guthrie, le aplica puritanilor greci, orficii, nu sîntem cu toții convinși că lumea aceasta e o vale a plîngerii. Nu putem spune că orficii au crezut mai dintîi acest lucru și apoi au născocit o povestire mitică spre a-l demonstra, cum ar prefera un existențialist ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al așteptărilor cu privire la lume și la umanitate. Ca să ne folosim de vorbele pe care un maestru, W.K.C. Guthrie, le aplica puritanilor greci, orficii, nu sîntem cu toții convinși că lumea aceasta e o vale a plîngerii. Nu putem spune că orficii au crezut mai dintîi acest lucru și apoi au născocit o povestire mitică spre a-l demonstra, cum ar prefera un existențialist ca Hans Jonas. Însă trebuie, cu siguranță, să confirmăm că mitul orficilor urmărește să-i convingă pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a plîngerii. Nu putem spune că orficii au crezut mai dintîi acest lucru și apoi au născocit o povestire mitică spre a-l demonstra, cum ar prefera un existențialist ca Hans Jonas. Însă trebuie, cu siguranță, să confirmăm că mitul orficilor urmărește să-i convingă pe cei care Îl acceptă că lumea este o vale a plîngerii. În același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
96-112. 58. Deirdre J. Good, Reconstructing the Tradition of Sophia in Gnostic Literature, Scholars Press, Atlanta, GA, 1987. 59. P. XIII.45. 60. VII.21. Caracterul falic al demiurgului sethian a fost documentat de Giovanni Casadio, „Antropologia gnostica e antropologia orfica nella notizia di Ipolito sui sethiani”, În F. Vattioni, Sangue e antropologia nella teologia, Roma, 1969, pp. 1295-1350; vezi și cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly Journeys and Out-of-Body Experiences, from Gilgamesh to Albert Einstein, Shambhala
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
orgolios, la distanță. Autorul Necuvintelor a trecut fără oprire pe lângă Ion Pillat, europeanul și extra-europeanul atât de erudit, fin comentator și cunoscător de poezie; nu l-au ținut în loc nici Al. Philippide, cu ale sale Considerații confortabile, nici un Dan Botta, orficul, care (barbian) scrisese că "lira ideală se confundă cu armonia ei..." (Charmion). Inventiv, Nichita Stănescu e gata să forțeze până la absurd limitele cuvântului, să depășească sfera contingentului, să surprindă vibrația intimă a materiei. Tentația aceasta, după temeritățile și eșecurile înregistrate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Provocator și semeț, Mihai Ursachi e o personalitate ramificată, un unicat; a-l prinde într-o singură formulă, aceasta ar fi ori prea laxă, ori jenant-reducționistă. Prezență proteică: creator de primă mână dinamitând locul comun, amator de concetti, baladist și orfic, ironist și narativizant, ceremonios și ermetic, filozofând între paradox și zâmbet, el e, pe scurt, un modern dezinvolt, un ecumenic cu deschidere spre universal, clamând parcă pentru refacerea omului natural. Apropierea de o poezie ca aceasta cere neapărat inițiere multiplă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu bună dispoziție intelectuală, temele favorite, începînd cu teoria omorului simulat și transpus în schemă ritualică, trecînd la analiza, cu acuratețe, a paradigmelor timpului mioritic („Dac-o fi să mor”, „Frate, cum îți vrei moartea?”), continuînd cu „testamentele”, „metaforele”, „cîntarea orfică” din unele Miorițe (ca post-scriptum al „blîndei liniști”), restaurarea conceptului blagian de „spațiu mioritic” (pe motiv că poema nu este doar un singur text în variante, ci o pluralitate larg diseminată și intens trăită). Multe alte aspecte sunt de reținut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
singura politică eficace la îndemâna celor din exil. Pozițiile tradiționale sunt răsturnate: în centrul concret al istoriei nu se mai află politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor, ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită auto-destrucției". De aceea, Poezia are o valoare politică; Adrian își încredințează mesajul Leanei care îl "cântă" în cârciumi și grădini
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lapsus, apoi altul, apoi amnezia"522. I. P. Culianu vedea în analiza acestei nuvele revelarea artei poetice a lui Eliade și a elementelor de "camuflaj" ale mistagogiei sale literare, fiind concepută ca o "ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile societății umane"523. Nuvela dezvăluie tehnica mistagogică a lui Eliade, mitul fiind "o funcție a decalajului" (tip de exegeză care se aplică aproape în întregime prozei lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le cânta așa cum trebuiau cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror semnificații sunt adaptate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anumită viață asociată"539. Ceea ce se imită din producția populară nu sunt formele, expresiile, realizările, ci tehnica și izvorul 540 - gestul, tehnica prin care au fost realizate aceste creații. Simpla desfășurare dramatică a unei legende populare actualizează fantasticul ei541). Mesajul orfic presupune retrăirea mitului; de aceea, "Leana își însoțește cântecul cu o poveste despre poetul iubit și căutat, iar această poveste este înregistrată și amplificată de memoria colectivă, de unde elitele o vor culege ca pe un nou mit"542. Văduva este
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Rai numele este o modalitate transparentă de redare a frumuseții și măreției femeii iubite asemănătoare unei zeități, în nuvela În curte la Dionis, Una, "fata verde" "care-și ardică struna" este o imagine evidentă a lui Orfeu dând glas muzicii, "orficului tumult" și, implicit, mesajului criptic. Una este, de asemenea, numele tainic al Leanei, cunoscut doar de Adrian. Ea se arată celorlalți sub numele ei de împrumut "pentru păcatele mele". În final, recunoașterea prin reflectare (Leana-Îngerul Morții, Adrian-Îngerul Morții) este anticipată
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în nuvelă" și adăugate cunoscutului scenariu mitologic al lui Orfeu, sensuri care trebuie privite într-un context mitologic mult mai larg ("poetul trebuie să ia în considerație și mitologiile șamaniste, siberiene, polineziene, amerindiene"); elementul "șamanic" este o constantă a mitului orfic: șamanii care au povestit coborârile lor extatice în infern sunt creatorii unei "spectaculoase geografii a infernului"556. Sabina Fânaru 557 leagă numele acestui personaj de un element arhetipal (ca și în cazul lui Dionysos, apariția lui fiind relaționată cu marea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
relaționată cu marea) "căruia îi utilizează valențele de spațiu purificator". Din acest punct de vedere, Adrian trebuie pus în relație mai degrabă cu Dionysos, băutura fiind un atribut al acestuia, "o cale de i-limitare a ființei" și nu cu orficii care trebuiau să evite apa Lethei, căci sufletele lor nu se mai întrupează; de aici rezultă structura ambivalentă a personajului, deopotrivă profet al lui Apollo și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului) cu care începe "miraculosul proces de anamnesis". Regăsirea, sub semnul lui Dionis, din final, demonstrează că sensurile converg înspre posibilitatea recuperării beatitudinii primordiale prin doctrina orfică. În contextul apropierii dintre poezie și celelalte arte (sens dezvăluit Leanei care-i va cânta poezia la Viena, orașul muzicii), personajul este o evocare intertextuală a lui Adrian Leverkühn care, ca și artistul laureat, a eșuat în istorie, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sa călătorie prin infern le primește ("Mi se fac semne"), dar, amnezic fiind, nu le poate decripta. Al doilea este la Platani unde în 1930, debutează cu În curte la Dionis, loc care stă sub semnul renunțării la solaritate, la orficul instrument, și la ritualul mistic dionisiac practicat la Floarea -soarelui. Melancolia de la Platani o prelungește pe cea de la Floarea-soarelui. În ultima vreme, când Leana cântă la alte cârciumi modeste ca Albatros, Trei ochi sub plapumă, Dorul Ancuții, Dor mărunt, Scrânciob
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiind interpretat de Leana înainte de dispariție, după revenire și în timp ce-l caută pe Adrian)592. În curte la Dionis, cântat pentru prima oară la Platani, sub semnul umbrei, departe de solaritatea grădinii de vară de pe Popa Soare, are un mesaj orfic care devine limpede în finalul narațiunii: schimbarea omului, ieșirea sa din labirint sunt posibile prin verb și poezie (în Istoria religiilor se arată cum, în concepția tradițională, arta, poezia reprezintă "mijlocul privilegiat nu numai de a comunica o metafizică și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a trăit un grav traumatism psihic, consecința fiind renunțarea la vocația sa de dramaturg. Singura piesă scrisă de el, o tragedie în două acte și cinci tablouri, Orfeu și Euridice, fusese interzisă de cenzură. Povestea lui Pandele relatează "recuperarea eului orfic uitat", căutarea unui moment crucial din existența sa, ocultat de amnezie, moment de intersecție a timpului personal cu cel mitic 664. Anghel D. Pandele este un Orfeu amnezic care se deosebește de Adrian (În curte la Dionis), deoarece nu are
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]