389 matches
-
și peste plai, trece ca un Crai Pruncuțul Mihai. Muza Poeziei iese din mormânt, l-aude cântând pe-un petic de Rai, vrea să-l înzeiască, să-l luceferească, zidindu-l în timp într-un nou Olimp. Referință Bibliografică: iarnă orfică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349929_a_351258]
-
asumându-și în felul acesta condiția creatoare. Relațiile de adâncime dintre Ființa creatoare - Univers- Divinitate sunt nuanțat evidențiate de-a lungul întregului volum. Poetul caută fondul comun dintre sine și esența lumii, adică divinul din om. Nu puțini au fost orficii antici care susțineau închiderea în fiecare om a unui zeu. Asceza, ritualurile sacre ar putea sfărâma învelișul nedemn și elibera esența. De ce nu și poezia? Desfășurarea în spațiile astrale e mediată de visul, compensație și revanșă, a Poetului vizionar trăitor
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
definește și își mărturisește Crezul literar și artistic. Fiecare este ceea ce scrie că este. Și, desigur, ceea ce dorește să fie. Creatorul are drept la visare. Închipuirea, mai bine zis, inspirația i-a atins pe toți. Intri în acest ritm liric, orfic, muzical, în această eufonie fără cusur și, aidoma sportivului la Jocurile Olimpice, nu ai voie să dai înapoi, trebuie să duci mai departe făclia aprinsă. Până la locul unde, maratonistul elen, obosit dar mulțumit, o va așeza drept făclie nestinsă, în aplauzele
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
zborului surprinde atât condiția in statu nascendi, crisalidică, cât și planarea apolinică deasupra efemerității: „mi-am încrustat aripile / cu speranță și-am zburat. / și-n timp ce speranțele se / oxidau, câzând una câte una / eu mă înălțam”(Aripi). Regăsim fiorul orfic invadând universul elevației:” dans al pietrelor - dans al timpului; / dans al suspinelor - dans al sufletului; / dans al morții - dans al întunericului; / dans al cărnii - dansul trupului”(Dans). Discursul poetic atinge climaxul în momentul raportării existenței umane la Logosul creator: „ Suntem
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
strident Meserie veche Cum era de așteptat, autoarea, care a arătat totdeauna oroare de aleatoriu și lucru improvizat, nu-și disipează accidental mulțimea dispunerilor sale lirice; le grupează tematic și-și structurează cartea în 19 diviziuni, fiecare cu rotunditatea să orfica. Iată, spre exemplu două compoziții din diviziunea Contraste. Spulber de vis : Moartea nu face discriminări- Tineri, bătrâni Aceeași coasă. Toată viața te nevoiești Ca să-ți câștigi Nemurirea. Conchidem. Sunt ani buni de când urmăresc evoluția literară a Cezarinei Adamescu. M-a
MICRO RECENZIE, (PROF.DR. IONEL NECULA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355106_a_356435]
-
90, asumându-și în felul acesta condiția creatoare. Relațiile de adâncime dintre Ființa creatoare - Univers-Divinitate sunt nuanțat evidențiate de-a lungul întregului volum. Poetul caută fondul comun dintre sine și esența lumii, adică divinul din om. Nu puțini au fost orficii antici care susțineau închiderea în fiecare om a unui zeu. Asceza, ritualurile sacre ar putea sfărâma învelișul nedemn și elibera esența. De ce nu și poezia? Desfășurarea în spațiile astrale e mediată de visul, compensație și revanșă, a Poetului vizionar trăitor
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > IARNĂ ORFICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului iarnă orfică (la 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu) cu mantia-albă, îmbrumată, coboară Orfeu peste plai, el este pruncul Limbii Române și
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357828_a_359157]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > IARNĂ ORFICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului iarnă orfică (la 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu) cu mantia-albă, îmbrumată, coboară Orfeu peste plai, el este pruncul Limbii Române și se numește Eminescu Mihai. e iarnă pe dealuri moldave, zăpezi mari cad pe Ipotești, acum se naște Emin
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357828_a_359157]
-
cântând pe deal și pe plai pe-un petic de Rai, pe-nlunate nopți la noi pe la porți și îi stă în cale Domnului Mihai ca să-l înzeiască cu daruri mărețe pline de noblețe. vineri, 2 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: iarnă orfică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357828_a_359157]
-
critică literară. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara. Cărțile lui au trecut hotarul, fiind găsite în colecții și biblioteci internaționale din USA, Franța ,Italia. Poetul scrie o poezie rafinată cu metafore alese, inedită, plină de înțelesuri: “Orfic m-am ascuns în mantre/ Sub nirvanicul zăbranic.../ Sfânt Enkomion de tandre/ Stihuri, versul meu uranic...” În “Hermina oglinzilor” femeia “goală, aburind a sărut”...” Undeva, cândva, mâine ieri,/Pe asprite de zvâcnet atlazuri,/ Cu țărmuri retrase-n dureri / Și luna
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
stelar, Când se strâng alene în vecernii Clipele să moară-n secundar ; Ne unesc poverile-n litanii, Înălțăm o rugă stinsă-n hăuri, Aruncați prin poartă înspre anii Crucilor înalte pân' la nouri ; Fără să-nțelegem rostul lumii, O străbatem orfic strop cu strop, Suntem pașnic sfinții ori nebunii Ce mai cred în miticul Potop ; Când latente aripi urcă-n vise Umbra ce se naște din pustiu, Eu tresar pătruns și pare-mi-se Curg prin scânduri lacrimi din sicriu... VREM
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
cerc se strânge Dansând colții-n aer pâna când se rup Pânzele tăcerii de pe-ntinderi arse De Apocalipsa ce în vis începe, Sus, la cetățuie, triburile parșe Urlă fantomatic, călărind otrepe. A-nceput mareea, în ființe cântă Dor de ducă orfic, ucigaș și sumbru, Iar fecioare goale delirând descântă Mugurii de sfarcuri peste corn de zimbru. Vraja serii urcă izbucniri de sevă Înspre vechi neliniști care cheamă-n rut, Sburători sar ziduri cu parfum de Evă Ce așteaptă clipa cu un
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
definește și își mărturisește Crezul literar și artistic. Fiecare este ceea ce scrie că este. Și, desigur, ceea ce dorește să fie. Creatorul are drept la visare. Închipuirea, mai bine zis, inspirația i-a atins pe toți. Intri în acest ritm liric, orfic, muzical, în această eufonie fără cusur și, aidoma sportivului la Jocurile Olimpice, nu ai voie să dai înapoi, trebuie să duci mai departe făclia aprinsă. Până la locul unde, maratonistul elen, obosit dar mulțumit, o va așeza drept făclie nestinsa, în aplauzele
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
definește și își mărturisește Crezul literar și artistic. Fiecare este ceea ce scrie că este. Și, desigur, ceea ce dorește să fie. Creatorul are drept la visare. Închipuirea, mai bine zis, inspirația i-a atins pe toți. Intri în acest ritm liric, orfic, muzical, în această eufonie fără cusur și, aidoma sportivului la Jocurile Olimpice, nu ai voie să dai înapoi, trebuie să duci mai departe făclia aprinsă. Până la locul unde, maratonistul elen, obosit dar mulțumit, o va așeza drept făclie nestinsă, în aplauzele
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
singur vers...// (Rondelul mândriei) Dar dincolo de varietatea pretextelor aduse în partitură lirică predomină neliniștile Erosului, franja de porniri afective încercate de poet și dispuse într-o gamă generoasă de imagini surprinzătoare. Tonul devine tandru și se infuzează de o sensibilitate orfică, prelungită uneori într-o meditație metafizică: „Aș pune seara într-un cuib de lună” (Condamnă-mă), spune poetul, iar destăinuirea nu-i deloc aleatorie, ci adâncă și susținută de alte imagini tulburătoare. George Tei este un poet autentic. Se retrage
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
cei doi scriitori în acest interviu cât se poate de interesant și de larg interes memorialistic. Interviul a fost luat la Mediaș în 17 iunie 1989. George Popa vine cu un eseu interesant în care-și susține convingerile despre “Poezia orfică” începând de la clarificarea termenilor de orfism și de poet orfic, reamintind esențialul din mitul lui Orfeu, “zeul muzicii în vechea Eladă și implicațiile sale simbolice și metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
interesant și de larg interes memorialistic. Interviul a fost luat la Mediaș în 17 iunie 1989. George Popa vine cu un eseu interesant în care-și susține convingerile despre “Poezia orfică” începând de la clarificarea termenilor de orfism și de poet orfic, reamintind esențialul din mitul lui Orfeu, “zeul muzicii în vechea Eladă și implicațiile sale simbolice și metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru și al zânei Caliope. Adoptat de greci
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
e un Dumnezeu de ceară...” Theodor RĂPAN Ori de câte ori mă apropii de Poezie, și se întâmplă mai tot timpul, simt cum o necesitate intrinsecă articulează dimensiunile creativității: e chemarea spre deschidere, dar și ispita transgresării cadrelor convenționale. Aventură personală, sisifică și orfică, totodată, Poezia ne deschide Calea către valorile fundamentale, printre care și cele estetice. Și, dacă vrem să spunem lucrurilor pe nume, atunci trebuie să subliniem că Poetul rămâne marcat de culturalitatea și istoricitatea lui, în orice ipostază, singura posibilitate de
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
însuși”. În definitiv, stare de plâns cosmic demiurgic este dorul nemărginit, care cheamă lumile-luminile în roiuri, din “sure văi de chaos”, ca pe lacrimile (și-roiuri) lui Demiurgos-cel-Ascuns - și care, plângând lumină, se exprimă. Întregul cosmosul este stare de plâns orfic, demiurgic-apocaliptic - într-o disimulare a formelor-de-apă (trecere-curgere) și foc (patima ființei-ființare, care-și caută, cu frenezie, originaritatea): (I-257) “De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cântări îmflată, / Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, / Ar fi
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
este umanismul. Elena Buică iubește cu toată ființa - oamenii. Că-s răi, ea le găsește motivații cu o înțelegere maternă, că-s buni ea le scoate în evidență meritele. E multă poezie în proza acestei poete. Ea privește cu ochiul orfic lumea. Proza ei poetică și autobiografică în cea mai mare măsură, are un anumit ritm interior și o muzicalitate care o susțin. Poate și pentru că își alege cuvintele. Dintre cele mai frumoase. Uneori cred că Elena Buică nu a cunoscut
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
și desnadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător și adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român (ba chiar să fii și frumos). Dan Puric (Maestrul, Apologetul și Mărturisitorul delicat și sensibil) are o alcătuire orfică. Aceasta fiind opusul retoricii. Flautul său fermecat vine din adâncurile nației, având afinități organice cu interogațiile pe care și le-au pus în același sens intelectualii interbelici. Numai că el nu folosește semnul întrebării. Spre deosebire de cărturarii prezentului, Dan Puric aduce
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
scriu ca să-mi aduc aminte! Când trece starea aceasta magică, după un timp încep să mi-o doresc mai mult decât orice pe lume pentru că este o magie bazată pe iubire adevărată (față de Dumnezeu, Natură, ființe, lucruri, etc) pe iubire orfică, pe iubire eternă în care nu vei fi trădat nicicum, asa cum se întâmplă în falsele iubiri dintre oameni cu excepția câtorva care au devenit legendare (de pildă: Nala și Damayanti din Mahabharata, Orfeu și Euridice, Petrarca și Laura, Dante și
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
scriu ca să-mi aduc aminte! Când trece starea aceasta magică , după un timp încep să mi-o doresc mai mult decât orice pe lume pentru că este o magie bazată pe iubire adevărată ( față de Dumnezeu, Natură, ființe, lucruri, etc) pe iubire orfică, pe iubire eternă în care nu vei fi trădat nicicum, asa cum se întâmplă în falsele iubiri dintre oameni cu excepția câtorva care au devenit legendare ( de pildă: Nala și Damayanti din Mahabharata, Orfeu și Euridice, Petrarca și Laura, Dante și
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
eresul din ochii iubitei) "Viziunea orbitoare întunecă vederea", spune într-un loc Ioana Em. Petrescu (Eminescu și mutațiile poeziei românești p. 12) deschizând breșa acelei dihotomii, de-acum atotcuprinzătoare pentru înțelegerea eminesciană: privire viziune. Din multiple conotații ale acestui topos orfic "motivul ochiului, al privirii" accentul cercetării Ioanei Em. Petrescu cade, cu greutate, pe "orbirea care transformă vederea în viziune" (p. 12). Extins asupra poeziei lui L. Blaga, I. Barbu, N. Stănescu, acest demers devine o probă, un "pat procustian" care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stele, pe călugărul din Mureșanu, pe Ogur din proiectul Decebal, pe poetul Rom din Genaia. De fapt, arborescența acestui motiv crește din trupul poemului Sarmis o fascinație pentru Ioana Em. Petrescu care i-a dezvăluit acea "constantă" a rescrierii motivului orfic. 2. Ochii malefici. Dacă lumea este pentru a fi într-o carte, putem subscrie cu autoarea: lumea există pentru a putea fi privită. Există, spune tradiția, ochi buni și ochi răi. Ei pot mângâia, pot vindeca, dar pot și ucide
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]