149 matches
-
poartă de trecere inițiatică. Cea mai apropiată ca valoare hermeneutică de fântâna spațiului și timpului din clopot, uneori chiar limba clopotului, al cărui capăt e căutat ca final de drum al spiralei de către carul mnemonic, e fântâna memoriei din tradițiile orfice, aflată la poarta infernului. Când vei coborî în lăcașul lui Hades, vei vedea în stânga porții, lângă un chiparos alb, o fântână. Este fântâna uitării. Să nu bei din apa ei. Du-te mai departe. Vei da peste o apă limpede
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
găsită, la marginea imperiilor, pe tărâmul nimănui dintre porțile raiului și ale infernului, aici ne strecurăm dorința de a realiza întoarcerea la viață. Orfeu a sperat cu o nedisimulată bucurie împlinirea viselor, străbătând spațiile ascinse înțelegerii profanilor, de unde și misterele orfice pentru inițierea celor ce nu-i înțelegeau tainele, suferința îmbrăcată în clipe de extaz și bucurie. Am petrecut acele 40 de zile biblice, alături de Ilie, Ioan, Moise, Isus ori de Sindartha [....]. Nu era nici infernul dar nici raiul, nu era
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plutește însa cântând și devine un cap oracular autonom (figura 3). Lira a fost salvată de Muze și transformată în constelație. Herodot și Diodor din Sicilia considerau că Orfeu s-a inițiat în Egipt, de unde a importat în Hellada Misterele Orfice și concepția despre Infern (Tartaros ca pedeapsă postumă pentru cei răi și Campiile Elisee ca răsplată pentru cei buni). Doctrina dezvoltată de presupușii urmași ai lui Orfeu propunea o mitologie modificată față de cea oficială (orfism). Cu timpul opiniile grecilor s-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
etimologie e hazardată, se crede că la origine ar fi fost o divinitate a întunericului sau, dimpotrivă, un eliberator de sub stăpânirea întunericului(sau a ignoranței) prin puterea cântecului său, susținătorii ipotezei referindu-se și la celebrarea în timpul nopții a Misterelor Orfice. Unii cercetători între care J. E. Harrison consideră că Orfeu ar fi fost un reformator religios cretan care a introdus doctrina extazului fără intoxicarea cu stupefiante practicată de traci. Cercetătorii pragmatici l-au privit ca erou civilizator, care i-a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dăinuie. Orfeu nu e un poet, e Poetul însuși. Mitul nu va fi umbrit niciodată de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator, inițiator în misterele orfice. În semnificațiile originare ale mitului se disting două mari direcții, una religioasă, debutând cu orfismul și continuată în creștinism, în care cântărețul devine alegorie a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând încrederea în capacitatea creației de a înfrunta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se iau Erniile ( Furiile) după tine”. Și deochiul pare a izvorî tot din mitul marelui profetboala sau moartea provocată de privirea cuiva (privirea are greutate, este materială: ea poate ucide). În perioada de înflorire a orfismului au circulat intens texte orfice, care erau scrise după cum mărturisea Euripide în piesa Alcesta, pe tăblițe de lemn. Se spune că într-un sanctuar al lui Dionisos din Tracia au fost găsite tăblițe privind „vindecarea trupului și a sufletului”. De multe ori Orfeu este citat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
seninătatea cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce are loc între cioban și Moarte face trimitere la întâlnirea dintre Orfeu (simbolul ființei marcate de păcatul originar) și Eurydice, zeița Infernului, în ambele cazuri participând elemente orfice. Orficii priveau actul morții ca o eliberare a sufletului dintr-o “temniță”, o ușurare în favoarea fericirii căutată după moarte, și aceasta cu condiția de a-și fi îndeplinit sarcinile pe pământ. Moarteanuntă din balada Miorița este prezentă și în tradiția
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu păstorul care își “privește” moartea, resemnându-se. Astfel, Destinul urmează a fi îndeplinit. „Ca un ied de lapte ajuns-ai. Bucură-te, deci, Bucură-te! La drepta străbate pajiștea sfântă Din dumbrava Persefonei.” E moartea-fericire, ultimul stadiu al metempsihozei orfice, stadiu în care omul se preschimbă în zeu. Iedul de lapte, abia născut, stabilește cadrul pastoral, iar străbaterea pajiștii sfinte la dreapta, simbolizează drumul „cel bun”, alegerea favorabilă. În ceea ce privește comunicarea oii năzdrăvane cu păstorul, se poate întrevedea un oarecare har
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ce includeau și unirile sexuale cu preoți (hierofanți) și cu preotese. Asemenea procesiuni se desfășurau și în Iran, America precolumbiană, India, cele mai cunoscute erau cele din Grecia: misterele eleusine (din Eleusis, în Atica), în cinstea zeiței agrare Demeter, misterele orfice, în cinstea poetului și cântărețului mitic Orfeu, misterele dionysiace, pitagoreice, apolinice. Procesiunile mistice organizate în cinstea zeilor Bachus și Dionysos erau animate de bacante și de menade ce se antrenau în orgii sexuale sub influența afrodisiacelor. În serbările liberalia, festivaluri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a celui mai vechi orfism; totuși fascinația pe care ele au exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci de secole constituie un fapt religios adânc semnificativ și ale cărui urmări n-aufost încă evaluate. Desigur, inițierea eleusină și riturile secrete orfice, exaltate de unii autori tardivi, reflectă gnosa mitologiz, antă și sincretismul greco-oriental. Dar mai ales această concepție a Misterelor și a orfismului a influențat hermetismul medieval, Renașterea italiană, tradițiile "ocultiste" ale secolului al XVHI-lea și romantismul; Misterele și Orfeul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Stobaios, IV, p. 107, Meineke). Foucart considera că ritualurile (dromenci) comportau și o călătorie prin întuneric, diverse apariții terifiante și pătrunderea pe neașteptate a mystului într-o pajiște iluminată. Dar mărturia lui Themistios este târzie și reflectă mai ales concepții orfice 6. Săpăturile de la sanctuarul lui Demeter și al telesterion-ului au arătat că nu existau camere subterane în care mystii să coboare ritualic în Infern 7. S-a încercat, de asemenea, să se reconstituie ritualul inițiatic plecând de la formula secretă, acel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lăsând să se creadă că omorul a fost săvârșit din nebunie și "sfâșie cu dinții un taur de viu". Tema mitico-rituală a patimilor și a învierii copilului Dionysos-Zagreus a dat loc la controverse interminabile, mai cu seamă din cauza interpretărilor sale "orfice". Pentru ceea ce ne interesează este suficient să precizăm că informațiile transmise de către autorii creștini pot fi coroborate cu documente mai vechi. Numele de Zagreus este menționat pentru întâia dată într-un poem epic din ciclul teban, Alcmeonis (secolul al VI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
refere la misterele dionysiace când scrie că "Orfeu a transmis în ceremoniile Misterelor sfâșierea lui Dionysos" (V, 75,4). Iar în alt pasaj, Orfeu e prezentat ca un reformator al misterelor dionysiace: "de aceea inițierile date de Dionysos se numesc orfice" (UI, 65,6). Tradiția transmisă de Diodor e prețioasă în măsura în care confirmă existența Misterelor dionysiace. Dar e probabil ca încă în secolul al V-lea aceste mistere să fi împrumutat deja unele elemente "orfice". Într-adevăr, Orfeu era atunci proclamat "profetul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceea inițierile date de Dionysos se numesc orfice" (UI, 65,6). Tradiția transmisă de Diodor e prețioasă în măsura în care confirmă existența Misterelor dionysiace. Dar e probabil ca încă în secolul al V-lea aceste mistere să fi împrumutat deja unele elemente "orfice". Într-adevăr, Orfeu era atunci proclamat "profetul lui Dionysos" și "fondatorul tuturor inițierilor" (vezi cap. XXII, partea a II-a). Mai mult decât alți zei greci, Dionysos uimește prin multiplicitatea și noutatea epifaniilor sale, prin varietatea transformărilor sale. El este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Solomon 6 Pe doi dintre aceștia vor încerca să-i nemurească rândurile mele, oameni de o simțire aleasă, de o extraordinară trăire artistică, cărora le-a fost hărăzită ambrozia zeilor antici, două talente incontestabile puse în slujba învierii anticelor haruri orfice, sau mao degrabă menite să ducă dincolo de granițele țării noastre mesajul artistic al folclorului românesc veritabil. Câtă dăruire artistică, ce pasiune exemplară și, mai ales, câtă îndelungată veghe pentru ca aceste bijuterii să poată fi așezate cu trudă și migală în
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
E. Papu) Prin cântec („..lumea muzicii atinge mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: înzestrată cu „virtuți orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita și atât de greu atinsa, într-un moment de har numai, coincidentia oppositorum" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Iar această armonie este posibilă numai în lumea superioară
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ales, în comentariul pe care criticul l-a făcut acestei opere. Și iată ce vrea să reveleze, de acolo, comentatorul: „Demian este Daimonion, spiritul demoniac, pozitiv, creator“, iar într-un sens prim - definit tot de Goethe (în poemul Străvechi cuvinte orfice) și preluat de Hesse - Daimonion te împinge să respecți sentința „Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine“, așadar: „scufundă-te în tine însuți, fă ceea ce corespunde profundei tale ființe.“ Autobiografia reflectă treptata limpezire de sine, descoperirea naturii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să iasă din izolarea lui aristocratica și să își regăsească dispoziția vatică, drumul către "mulțime" ("înnodatel[e], geloasel[e] rase de jos"). Cuvântul scris ("semne de gudron") ce, în determinările lui obișnuite, aparține lumii sublunare ("iadul"), odată reinvestit cu puteri orfice ("complect"), devine locul unui miracol (corbi întorși în ghirlande), al unui transfer (al unei viziuni) spre un tărâm ideal - și, de aceea, acceptat "sub ceruri[le]" poeziei pure - , în care adevărul ultim se întrupează ("DISCOVERY"). O idee asemănătoare este exprimată
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte scurte adună În interogație cheile sensului (,,Utopia”), iar alteori
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Persiei și mai ales colecționez cu dragoste publicațiile dvs. despre acest subiect”2. La nici 20 de ani, în acei ani atât de promițători și încă incerți, Eliade nu recunoaște sub nici o formă presiunea specializării, scrie cu dezinvoltură despre misterele orfice, taoism și budism, despre mitul diluvian la egipteni, în religiile australiene și melaneziene, fără suspiciune față de riscurile diletantismului. Portretul succint, dar atât de precoce matur, pe care în aceiași ani i-l face lui Sylvain Lévi -președinte la acea vreme
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile bretonilor. În basme, cufundarea în apă face parte din riturile nupțiale, purificând mirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Observând obsesia lui eu în toate expresiile poetice la Eminescu, exegetul urmărește în fapt cum întreaga poezie a acestuia este străbătută de mitul orfic, într-o dimensiune tragică: "Orfismul eminescian este simbolul central al "panoramei deșertăciunilor" lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul imaginar orfic la Eminescu apa, noaptea, timpul, harfa ("aruncarea harfei în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
San Callisto; pe sarcofagele, astăzi, din Muzeul Laterano; în fresca din catacomba Santi Pietro e Marcellino etc. Alte două "contaminări" sunt de asemenea interesante pentru discuția de față, de această dată între imaginile sacre din religia antică influențate de cultele orfice (despre care am pomenit anterior, la greci și la împărații romani) și imaginea christică: este vorba despre ipostaze care se vor regăsi în terminologia politică a "discursului" edilitar al lui Constantin I și în programul său de imagine − Christos−Helios
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii (eroii umanității), la nivele situate în imaginar între celest și teluric, dar și între teluric și sub-pământean. Aceste planuri transversale în ierarhia lumii, în care substanțele se amestecă (divinul și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]