175 matches
-
întâmplător, Orfeu se spune că a „coborât din munții Traciei”. Chiar și mormântul lui se află pe aproape, aici în Tracia. Mi-am propus să merg până acolo ca să-i aduc omagiu poetului primordial. Aici, orice cuvânt rostit este orfic. Orfismul e prezent în peisajul cotidian, același peisaj care a fost martor la faptele tragice ale Medeei. Schimbare Aproape nimic nu e demn de recuperat din poezia pe care am scris-o înainte de relegarea la Tomis. S-a petrecut o schimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
figura 1). Mitul lui Orfeu este cu câteva generații mai vechi decât generația homerică iar tradiția îl consideră o realiate istorică, un mare poet, profetul cultului absolut al lui Dionysos și, ca atare, întemeietorul unei religii care s-a numit orfism. Tradiția antică îi atribuie lui Orfeu diferite opere teologicești filosofice dar și așa numitele Tablițe Sacre care ar fi fost un tratat în versuri, consacrat descrierii și vindecării bolilor trupului și ale sufletului. Referitor la Orfeu, poetul Alkaios (sec.6
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a importat în Hellada Misterele Orfice și concepția despre Infern (Tartaros ca pedeapsă postumă pentru cei răi și Campiile Elisee ca răsplată pentru cei buni). Doctrina dezvoltată de presupușii urmași ai lui Orfeu propunea o mitologie modificată față de cea oficială (orfism). Cu timpul opiniile grecilor s-au împărțit, unii socotindu-l teolog, legiutor, poet, muzician, călător și ostaș, deci o personalitate istorică, alții socotindu-l un personaj născocit. Se pare că Aristotel nu credea în existența istorică a pesonajului. Analiaza poemelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a reconsiderat, dandu-i noi valente. Mitul lui Orfeu, accentuat în special pe coborârea sa în Infern și de propria sa moarte, instituie puterea amintirii, în opoziție cu implacabilul jug al uitării. Amintirea este originară, sinonimă cu viața, prin care orfismul cinstește “durerea Persefonei”, îndoliată de uciderea fiului sau Dyonisos. Amintirea dezvăluie rana nemuririi de care a fost pecetluită divinitatea; uitarea îi acoperă pe moment suferința, face “ca și cum” omul n-ar fi fost născut dintr-o sfâșiere a vieții și repetă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a puterilor uitării. Datorită originii sale, poetul participă la “ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi“. Orfeu este un om născut din părinți nemuritori. Mitul găsește aici o întemeiere a originii divine a sufletului uman, resort (domeniu) al orfismului. O dată acceptată condiția că omul are un “suflet” deosebit de trupul său, era normal ca oamenii să-și pună întrebarea de unde vine acest “suflet” și, la fel de firesc, să raspundă că venea din marele rezervor al sufletelor din Hades. În orfism, omul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
al orfismului. O dată acceptată condiția că omul are un “suflet” deosebit de trupul său, era normal ca oamenii să-și pună întrebarea de unde vine acest “suflet” și, la fel de firesc, să raspundă că venea din marele rezervor al sufletelor din Hades. În orfism, omul poartă păcatul strămoșesc pe care trebuie să-l ispășească prin suferință, idee menținută până astăzi. Sufletul nu poate muri datorită originii sale divine, dar el este pângărit de crima ancestrală. Trupul este temnița sufletului. Această părticică nemuritoare este condamnată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator, inițiator în misterele orfice. În semnificațiile originare ale mitului se disting două mari direcții, una religioasă, debutând cu orfismul și continuată în creștinism, în care cântărețul devine alegorie a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând încrederea în capacitatea creației de a înfrunta timpurile prin valoare, prin capacitatea de sublimare. Oamenii pot scăpa de resentimentele cu care plătesc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
resentimentele cu care plătesc pentru natura lor “titanica” conformându-se modului de viață orfic”, menite să sublime durerea zeiței: interzicerea mâncării de carne și a sacrificiilor cu vărsare de sânge. Aceasta era regula de bază a modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, astfel, din nou, cu divinul originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei morți
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să nu privești înapoi, căci se iau Erniile ( Furiile) după tine”. Și deochiul pare a izvorî tot din mitul marelui profetboala sau moartea provocată de privirea cuiva (privirea are greutate, este materială: ea poate ucide). În perioada de înflorire a orfismului au circulat intens texte orfice, care erau scrise după cum mărturisea Euripide în piesa Alcesta, pe tăblițe de lemn. Se spune că într-un sanctuar al lui Dionisos din Tracia au fost găsite tăblițe privind „vindecarea trupului și a sufletului”. De
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
regăsim în poemele lui Petrarca, Michelangelo, Herrera, Ronsand Camoes, Spenser Tasso, Campanella, Lermontov, Byron, Baudelaire, Boileau, Verlaine. Creatorii au valorificat liric mitul lui Orfeu în arte poetice, afirmând perenitatea în și prin opera. În literatura română cultă găsim mărci ale orfismului, cât și în literatura populară română. ORFEU „Își laudă sub arborii ninși viațaunica-i marfă, cu nervii proprii întinși în loc de strune de harfă Cum trecese face, brusc, zi în fiece murmur și șopot umbra lui cade pe zid, și zi dul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
păltinași” în alb. Bredh), „laie” („mioriță laie” în alb.laj), „mură” în alb. mulle. Alte cuvinte trace: „vatră”, „magură”, „bîr”, „căciulă”, „buză”, „mânz”, „zgardă”, „ghimpe”, „urdă” etc. Oare nu însuși Orfeu a compus Miorița? Surprindem existența unui Orfeu al românilor. Orfismul modern îl regăsim și în lirica lui Barbu, în opera După melci. În aparență un text pentru copii, prin atmosfera ludică și prin limbajul colocvial, După melci reprezintă o întâmplare din viața unui copil și consecințele morale ale acesteia. Poemul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a vietății iubite, dar totuși irealizabilă. Falsul demiurg din După melci și Orfeu sunt victime ale hybrisului dar constituie modele, Creatori. În cultura antică numai mitul lui Orfeu și filosofia lui Platon au dezvăluit relația dintre iubire și veșnicie. Mesajul orfismului este ca omul se poate salva prin credință, artă și iubire (figura 6). „În tot cazul ne-ar plăcea să știm că aceste locuri, pe unde trăim azi, e posibil să fi cutreierat și Poetul Poeților-Orfeu, cel care putea cu ajutorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de valorizările sale ulterioare. Există puține informații asupra Misterelor din Eleusis sau a celui mai vechi orfism; totuși fascinația pe care ele au exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci de secole constituie un fapt religios adânc semnificativ și ale cărui urmări n-aufost încă evaluate. Desigur, inițierea eleusină și riturile secrete orfice, exaltate de unii autori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un fapt religios adânc semnificativ și ale cărui urmări n-aufost încă evaluate. Desigur, inițierea eleusină și riturile secrete orfice, exaltate de unii autori tardivi, reflectă gnosa mitologiz, antă și sincretismul greco-oriental. Dar mai ales această concepție a Misterelor și a orfismului a influențat hermetismul medieval, Renașterea italiană, tradițiile "ocultiste" ale secolului al XVHI-lea și romantismul; Misterele și Orfeul literaților, misticilor și teologilor alexandrini au inspirat fără încetare poezia europeană modernă, de la Rilke până la T. S. Eliot și la Pierre Emmanuel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
existență beatifică în Insulele Fericiților, Elysium, în care domnește acum Cronos. Altfel spus, eroii repetă, într-o anumită măsură, existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va fi amplu elaborată apoi, mai ales sub influența orfismului. Elyseul nu va mai fi doar privilegiul exclusiv al eroilor, ci va deveni accesibil sufletelor celor drepți și "inițiaților". E vorba de un proces destul de frecvent în istoria religiiJor (cf. Egiptul, § 30, India etc.). E necesar să adăugăm că mitul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
articulează o cosmogonie specifică și deschid calea metafizicii și tehnicilor Yoga (§ 76). La evrei, sacrificiile sângeroase vor fi continuu reinterpretate și revalorizate, chiar după critica profeților. Cât privește creștinismul, el se va constitui plecând de la jertfirea voluntară a lui Hristos. Orfismul și pitagorismul, insistând asupra virtuților regimului vegetarian, recunoșteau implicit "păcatul" comis de către oamenii care au acceptat împărțirea de la Mekone (cf. partea a Il-a). Totuși, pedepsirea lui Prometeu nu a jucat decât un rol secundar în reflecțiile cu privire la "justiția" lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu siguranță, a trebuit să existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care proclama supremația absolută a lui Zeus, Titanii nu puteau să joace decât un rol demonic - și ei au fost trăsniți. După unele variante, oamenii au fost creați din cenușa lor - și acest mit a jucat un rol considerabil în orfism. Caracterul inițiatic al riturilor dionysiace se lasă ghicit și la Delfi, când femeile celebrau renașterea zeului. Căci vânturătoarea delfică "conținea un Dionysos dezmembrat și gata să renască, un Zagreus", așa cum ne spune Plutarh (De Iside, 35), și acest Dionysos "care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și în cele din urmă în gen literar 27. Dacă, pe de o parte, anumite liturgii publice au devenit spectacole și au făcut din Dionysos zeul teatrului, alte ritualuri, secrete și inițiatice, s-au transformat ajungând Mistere. Cel puțin indirect, orfismul este îndatorat tradițiilor dionysiace. JMai mult decât oricare alt olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acordându-i aceleași efecte intelectual emoționale ca oricărei alte creații strict artistice. „Simbolismul“ criticii lovinesciene, adică puterea de iradiere a sugestiilor și corespondențelor, precum și muzicalitatea cuvântului se regăsesc și în opera lui I. Negoițescu (ca și preferința ambilor critici pentru orfismul indescifrabil, obscur, ori pentru muzica straturilor ascunse ale fantasmalei ființe poetice). Într-o epocă înclinată irepresibil înspre abstractizare, când „chiar și beletristica s-a supus teoriilor“, apare un fenomen paradoxal: critica râvnește să devină „genul literar cel mai actual și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
patru tauri albi. Fiecare dintre cele șapte planete cunoscute în acele vremuri se afla în fruntea unei zile a săptămînii. Lumea era văzută ca un glob sau mai precis, un ou uriaș cum este menționat în culturile emeș, egipteană și orfism, în interiorul căruia plutea pămîntul de forma unei turte, pe oceanul primar. Cele două emisfere ale globului erau cei doi purtători de flacără, una în jos alta orientată în sus sau luceafărul de dimineață și luceafărul de seară. Globul era ținut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie este simbolul și patronul unei mișcări inițiațice și populare, cunoscută sub numele de orfism 554 (Eliade apropia această mișcare concomitent "populară" și seducând elitele, comportând "inițieri" și dispunând de "cărți", mai degrabă de tantrismul indian și de neodaoism 555). În felul acesta devin limpezi celelalte "sensuri" "doar sugerate în nuvelă" și adăugate cunoscutului scenariu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-a oprit aici, a "atacat" forma modernă a poemului, piatra cea nouă, unică, mișcată, clădită, dărâmată... Se discută și despre orfism, despre puterea simbolului, nu în ultimul rând despre limbajul poetic care extrapolează proporțiile firești la nivelul dimensiunilor impuse de magia cuvântului. La Emilian Marcu, poezia se împotrivește suferinței, dezordinii și violenței sufletești. Poate că reabilitarea sinelui aici se petrece. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
absolutului. Drama limbajului pornește de la ideea, trăită intens de Eminescu și Mallarmé, că poezia nu este o funcție a limbajului, ci limbajul însuși. "La Eminescu spune Paul Iruc constatăm o tensiune a visării limbii originare, o căutare a unui nou orfism, de unde, frecvent, o hermetizare a limbajului". Eminescu a fost nevoit să trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
drum către unitate, dar în același timp descoperim neliniștea, suferința până la tăcere"). Observând obsesia lui eu în toate expresiile poetice la Eminescu, exegetul urmărește în fapt cum întreaga poezie a acestuia este străbătută de mitul orfic, într-o dimensiune tragică: "Orfismul eminescian este simbolul central al "panoramei deșertăciunilor" lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]