31,519 matches
-
și alchimia. "Maladia ca revelație a invizibilului implică, totodată, dimensiunea vindecării și a purificării, grație revelației aduse de dezordine. Așa că, atunci când vorbește despre epidemia salvatoare, Artaud intuiește perfect schema tradițională: refacerea unei dezordini - sau, dacă vrem, vindecarea după o vătămare organică". Monique Borie examinează cu acribie și cu o cunoaștere internă a spațiului cercetat toate sursele gândirii și fantasmelor lui Artaud: modelul Heliogabal, modelul oriental, Mexicul și gândirea sintetică, culturile magice. Toate acestea colaborează, în cele din urmă, la ceea ce Artaud
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
cu toate acestea, opera (în speță "cartea exemplară": Amintiri din copilărie) oglindește o postură contrară, un refuz al scrisului resimțit în mod dezamăgitor precum un "univers paralel", precum o "copie artificială și palidă" a cosmosului căruia autorul îi aparține pe cale organică. Se iscă prin urmare o tensiune între individul ca exponent holografic al ansamblului din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
uneori chiar de viață mondenă, și totuși simțind o singurătate ultimă, pe care credem că a încercat-o la răstimpuri; optimism și totuși o bună dispoziție care cîteodată se hrănea din melancolii; preocupat de viitor și totuși istoricist în chip organic și deliberat; universal ca om, fiind interesat și sugerînd adesea simpatii chiar cu taberele cele mai adverse și totuși autohtonizat; ceva nefixat, de Ťneglijențăť care e a vieții însăși și de formulă veșnic deschisă și totuși posedînd anume stele polare
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît în polifonia înzestrărilor sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea decît efecte alienante, nu poate decît a-i dezechilibra structura și a-i perturba grav funcționalitatea. Cu asemenea reflecții am
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
Blaga indică oscilarea autorului între analiza de text, poetica elementaristă a lui Bachelard și deschiderile filosofice (Heidegger, Cioran, Foucault). Critica lui V. Fanache impresionează mai puțin prin noutatea ideilor, cât prin capacitatea de a asambla datele existente într-un tot organic, care echivalează adesea cu o imagine cvasi-definitivă. De regulă, această imagine e prezentată în capitolul introductiv, pentru a fi apoi dezvoltată și aprofundată prin laborioase analize. La fel se petrec lucrurile și în cartea de față. Din cele zece capitole
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
simt,/ abia o mai bănuiesc,/ mai curînd visînd-o, închipuind-o,/ ca marinarul flămînd de-un țărm" (Psalm). în final, "simplificat între atîtea/ muchii și linii frînte" (Spital), spiritul accede la o viziune mai convenabilă, cea de atelier cosmic în care organicul e transferat în anorganic, în care concretul face saltul expiator în abstract. Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
de a renunța (în cuvintele Ilenei Mălăncioiu) la scriitorii de dreapta pentru că sunt de dreapta și la cei de stânga pentru că sunt de stânga... Ion Gheorghe este un poet de stânga și nu face nici un secret din această adeziune devenită organică aderență. Comunist pur și dur, cum nu sunt mulți pe nisipurile mișcătoare ale politichiei dâmbovițene, el își transcrie în Elegii politice crezul ideologic, expunându-l cu o neobișnuită directețe. Nimic aluziv, răsucit sau cotit în transmiterea mesajului său. Acolo unde
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în ""desprindere". Cum tot așa, succesorul lui Luchian, un mult mai tîrziu Tonitza, îl "anulează" pe primul prin radicalizarea/detașarea imaginii compuse. Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică, nu mai sînt defel asemenea în cazul altor două figuri proeminente, de data asta ale sculpturii: Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar fi evoluat în gustul lui Paciurea, probabil că Brâncuși n-ar mai fi
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
Lucian Blaga - în măsura în care-o putem data -, mă opresc la doar trei poeme în care extincția este privită mai mult sau mai puțin direct. (am vorbit deja de un al patrulea, ,Cuvinte către patru prieteni"). În ,Cântecul somnului", această fundamentală funcție organică se revelează a fi o proiecție a morții. Plăcut e somnul lângă o apă ce curge, lângă apa ce vede totul, dar amintiri nu are. Plăcut e somnul în care uiți de tine ca de-un cuvânt. Somnul e umbra
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
au conceput-o. Or, se știe, cultura se naște din cultură, nimic nu apare dintr-un hazard: o atitudine, o afirmație sunt pregatite de atitudini anterioare, uneori printr-un act de negare a lor, alteori printr-un proces de creștere organică. Cubismul îl are ca părinte pe Cezanne, consecințele ne duc până la arta abstractă, până la Mondrian. Exemplele pot continua. Există o linie a atitudinii constructiviste, așa cum există o linie a atitudinii dadaiste ș.a.m.d. Marile muzee de artă modernă și
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
și mai convenționale) o conștiință postmodernă, lipită pe un text realist-fantastic, care, parcă, nu avea prea multă nevoie de ea. Cu alte cuvinte, cele trei dimensiuni ale romanului (realistă, fantastică și postmodernă) nu se îmbină suficient de coerent și de organic, creând impresia de silit și artificios. Se vede însă că romanul e îndelung lucrat în detalii și ingenios construit, poate chiar prea ingenios în amestecarea derutantă a elementelor dintr-un puzzle narativ și imaginativ. Nicolae Popa face o surpriză plăcută
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
naturalismul livresc" e asigurat de Socrate, Pascal, Montaigne, Biblie, Camus, Noica, Cioran, Nietzsche ș.a.). La toate acestea adăugîndu-se reflecțiile pe marginea scrierii cărții, metadiscursul scriitorului în diversele lui ipostaze. Probabil la nici un alt scriitor român nu vom găsi o mai organică asumare a fragmentului, cărțile lui Livius Ciocârlie fiind, în întregime, o apologie a scrisului "haotic" în deplin acord cu propria-i structură interioară și cu propria existență socială: "Avantajul scrierii fragmentare este că-ți permite să fii incoerent. Nu vreau
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
teatru și pe sine ca un spectator, așezat pe sofaua de pluș a Capșei". Pentru a urma o blamare generalizată a scriitorului român, a cărui "tragicomedie" ar consta în perpetua sa înclinație spre minciună. Incapabil de evoluție, de-o creștere organică precum și de o bruscă regenerare, de-o iluminare pe drumul Damascului, acesta ar purta o mască tartuffiană: "Scriitorul român este un neguțător de vorbe goale, un turiferar și un măscărici la masa omnipotenților politici și a autocraților sociali. Se dă
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
un text a cărui logică e țicnită, în speță sofistă până la granița cu absurdul. Or, legătura dintre aceasta și cei care ar trebui s-o încorporeze, adică să îi dea literalmente viață, nu e scoasă la iveală într-un mod organic. Efectul? Adio identificare. Actorii nu reușesc să devină personaje, par să recite un text care le e la fel de străin cum le-ar fi "Somnoroase păsărele". Din această cauză, nici umorul nu merge ca uns, dimpotrivă. Nichols se încăpățânează să transmită
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
Howard Hawks. Apoi Brian de Palma l-a transformat din nou pe Pacino în mafiot, pe fundalul unui script de Oliver Stone. O pildă rarisimă: un remake din 1983 la fel de bun ca originalul din 1932.De data aceasta violența e organică 100%, iar personajele o prizează ca pe un drog. Efectele consumului ambelor sunt plictiseala și saturația, iar indiferența îi succedă luptei acerbe pentru bogăție. Prin repetiție omorul se banalizează, iar către final lui Tony Montana (Al Pacino) îi e totuna
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
de vedere moral. Un adevărat stâlp al înțelepciunii, un caracter prin excelență. Unul dintre puținii oameni fără pată, aș zice, a fost Th. Simenschy, în același timp, un savant, foarte puțin cunoscut, un poet, un spirit în care se îmbinau organic filosofia și arta, care ne-a lăsat o operă ce-l situează alături de marii înțelepți ai umanității. Masivul său Dicționar al înțelepciunii, selectând din 420 de autori 680 de opere, în 14 limbi, pe lângă traducerile sale din literatura sanscrită și
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
francez din cele ale fizicii. Pentru a înțelege lumea în care trăiesc oamenii trebuie să se aplece cu egală atenție, fără complexe, asupra tuturor domeniilor cunoașterii, inclusiv asupra științei și artei. Marii artiști trebuie să fie pătrunși de o curiozitate organică și multe dintre secretele universului nu pot fi descifrate decît cu uneltele și metodele științei. De aceea, toți marii scriitori, fără a fi oameni de știință, au cunoscut și au aplicat în operele lor teorii științifice. Spune Solomon Marcus într-
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
Lucian Blaga, pe Camil Petrescu, Nichita Stănescu și pe mulți alții care, scriitori fiind, au trăit cu intensitate nevoia umană de a înțelege lumea, o lume care include știința ca o parte esențială a ei. Curiozitatea intelectuală este o parte organică a personalității lor. Eminescu s-a comportat în această privință cu întreaga modestie a celui care vrea să învețe. (...) Eminescu nu a avut nici un moment intenția de a deveni matematician, fizician, chimist sau biolog. El nu a făcut decît să
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
cartea alfabetic, după numele scriitorilor, făcând-o mai ușor de consultat, ea nu ar pierde nimic - ceea ce dovedește că așa-zisa "panoramă" nu e decât un dicționar ordonat după principiul generațiilor. Dicționarului îi lipsește fiorul epocii, frisonul timpului istoric, viziunea organică. Al. Piru face numai anatomia deceniului 1940-1950, fără nici o veleitate de "fiziologist", care ar trebui să fie tocmai vocația istoricului literar (să înțeleagă funcțiile și disfuncțiile literaturii într-o epocă). Prestigiul lui Al. Piru (azi, mult diminuat) era datorat în
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
trecut. Prin aceasta el are și rolul unui test privind adaptabilitatea tehnicilor literare la modă între tinerii scriitori din ultimul deceniu al comunismului la cerințele momentului literar actual. Romanul lui Constantin Stan este emblematic pentru ceea ce ar putea însemna evoluția organică a prozei generației optzeci. Mizele mici la nivelul acțiunii (focalizarea pe aspectele banale, terne, insignifiante, ale vieții cotidiene), atenția acordată construcției textului (ale cărui elemente se află mereu la vedere) jocurile narative (autor fictiv-narator-personajul care se confesează, permanentele salturi pe
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
toate suprafețele, ștergând inscripțiile cele mai prețioase?” Remarca și interogația, evident retorică, îi sunt suscitate în cursul evocării lui E. Lovinescu. Ele sunt însă active, chiar dacă nemărturisit, în toate evocările. Ștefan Aug. Doinaș nu-și dezminte nicăieri în aceste pagini organica-i discreție, el nu-și exhibă aprehensiunile și nu va putea fi surprins lamentându-se, dar peste tot, în subtext, ca o apă freatică, poate fi percepută nu teroarea, cuvântul ar fi excesiv, dar neîndoielnic o anumită angoasă a trecerii
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
cu teoreticieni postmoderni cu dezvoltări în teoria literară, filozofie politică, istorie, psihanaliză, arhitectură ș.a., dar nu și în economie și social-juridic. Ideea formulată de Terry Eagleton cu existența a două postmodernisme, cel estic, livresc, de laborator, și cel occidental, structural, organic, este credibilă și se întrezărește o teorie dihotomică poate în genul celei a lui Virgil Nemoianu despre high-romantismul și romantismul Biedermeier. Care teorie va sprijini exact demonstrația lui Mircea Cărtărescu. Chiar dacă selecția cărților comentate în acest volum merge în sensul
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]