259 matches
-
Modelul raportului clinic se instutie prin metafora „ființă a literaturii”. Literatura română este o ființă anormală: sistemul său de valori este fixat sub presiuni ideologice, îi lipsesc punctele sigure de reper, nu are stabilitate și echilibru, mimează sau își inventează organicitatea, procesualitatea și continuitatea. Ca atare, ea trebuie examinată „precum medicii cazurile interesante” și determinată în „limbajul clinicienilor”. Perspectiva clinică revelează că literatura română a suferit de „tulburări de disgenezie” („o naștere anevoioasă”, cu întârziere). De aceea, poartă „semnele distrofiei” și
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
Prin două aspecte se individualizează anormalitatea ei și iluziile ce o protejează: traumele și maladiile. Normalitatea este conturată în termeni pozitivi: stabilitatea, punctele sigure de reper, starea de bine, capacitatea de a accepta critica și individualitățile, valorile robuste și incontestabile, organicitatea, continuitatea, procesualitatea. Anormalitate înseamnă literatură al cărei sistem de valori este fixat sub presiuni ideologice, căreia îi lipsesc punctele sigure de reper, care nu are stabilitate și echilibru, care mimează sau își inventează organicitatea, procesualitatea și continuitatea. În toată istoria
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
și individualitățile, valorile robuste și incontestabile, organicitatea, continuitatea, procesualitatea. Anormalitate înseamnă literatură al cărei sistem de valori este fixat sub presiuni ideologice, căreia îi lipsesc punctele sigure de reper, care nu are stabilitate și echilibru, care mimează sau își inventează organicitatea, procesualitatea și continuitatea. În toată istoria noastră „modernă” nu se pot delimita, arată profesorul Negrici, decât „două intervale de relativă stabilitate (1860-1914, 1919-1927)” (p. 12). Literatura română „nu a cunoscut decât arareori o evoluție normală” (p. 23). În anormalitatea ei
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
se apropie, ca și în celelalte volume, cu o sensibilitate metafizică”; 15. la LIVIU IOAN STOICIU - este analizată doar opera poetică (minus La plecare și Pam-param-pam), nu și cea romanescă, dramatică etc: „Primul lucru care se impune atenției ar fi organicitatea creației sale, în ciuda faptului că poetul își primenește mereu mijloacele de expresie, își modifică surprinzător demersul lirico-dramatic, de la un volum la altul. În al doilea rând, este evident regimul mnezic al discursului său, cu o translare halucinantă a planurilor temporale
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
de frumos construiește divinitatea sensuri), doar și-a încheiat, cu Voie divină, rostul personal al scurtei sale treceri pe cărările pavate cu multă suferință și puține bucurii ale spațiului teluric, descoperind și viețuind într-un soi de ”firesc” anume, în organicitatea căruia numai Dumnezeu poate reprezenta, după propria-i mărturisire, ”garanția absolută în viața Omului”. De fapt, Maica Siluana și-a conținut în sinele ei dintotdeauna starea de devoțiune totală față de Creator, parcurgând timpul măsurabil cu acea conștiință înaltă a Dincolo
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
o sabie cu două tăișuri din mai multe motive, pentru că poate produce, pe de o parte, din nefericire, o serie de erori fundamentale în percepția corectă a maselor asupra coordonatelor definitorii ale realului contemporan, un real atât de „prezentificat” în organicitatea sa, așa cum, pe bună dreptate, unii intelectuali ai momentului susțin, iar pe de alta, lasă larg deschisă poarta analizei comparative a unui ochi critic avizat. Ceea ce nu realizează însă comunicarea mediatică privită în ansamblul ei la nivel de colectivitate este
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
cu tărie, în cele expuse și de poeta Renata Verejanu la acest spectacol: “Tineretul are nevoie de poezie, de deșteptare spirituală”, si, în acest context, unul din atributele de bază ale unui tânăr de azi ar fi sentimentul ferm al organicității poeziei. Poezia e atat de vie, încât ea trăiește în prezența, dar și în lipsa noastră; cei care s-au învredncit de acest hâr au fost selectați pentru secțiunea poezie și mare mi-a fost bucuria de a-i cunoaște pe
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
prins în colectivizare și reîntors la mica proprietate. În ciuda acestor extraordinare mutații petrecute la țară, discursul înflăcărat despre țărănime garanție de bază a valorilor națiunii se perpetuează. Astăzi, cuvîntul "țărănesc" reia temele romantismului de la 1850. Această cultură care pretinde o organicitate armonioasă este refuzată de către partizanii deschiderii, ai modernității și ai sincronismului dezvoltării României în raport cu Europa occidentală. Disputa este veche și are loc între occidentaliști, care își propun asumarea aventurii timpului, și adepții specificului național, care neagă această amprentă a unui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o religie obscurantistă, agățîndu-ne de formalism, ortodoxia ne-a impus o limbă liturgică și un alfabet străin, fără a ne ajuta să creăm o cultură și o artă naționale". Blaga părea să meargă mai departe, ștergînd deosebirile și recurgînd la organicitatea spirituală și etnică. Consacrînd un destin, el elimina istoria, urmele sale, gumajele și discursurile sale umflate de fluxul izvoarelor noi, concepute ca fiind tot atîtea probe. Interpretarea Mioriței se înscria mai curînd într-o suită de interpretări revelatoare a semnelor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la fundamentul etnic și spiritual într-un articol intitulat " Spiritul autohton". Filosoful declară: "Statul este expresia politică a conștiinței autohtone". Dușmanii denunțați sînt Roma unii colaboratori ai Gîndirii regretă formarea Bisericii uniate în Transilvania -, democrația și sistemul partidelor care distruge organicitatea națională -, bolșevismul bazîndu-se pe antagonismul social, care nu este decît o iluzie, Societatea Națiunilor, împotriva căreia Crainic își va ridica glasul, cu violență, în 1943: "În realitate, Geneva nu este altceva decît un organism de negare a națiunilor și o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
povara confruntărilor ar fi fost el. Anul 1859 mai este și un fruct binefăcător al opoziției conflictuale în plan european între forțele conservatoare și cele aspirând la o nouă ordine socială, conformă spiritului înnoitor al veacului. Numai luând în considerare organicitatea etnică și de simțire românească, situația internațională, statutul juridico-politic al Principatelor, abnegația până la sacrificiul (fie și parțial) intereselor personale sau de grup ale conducătorilor mișcării naționale românești, abilitatea lor, ne vom putea explica de ce s-a ajuns la Unire fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autonomia, încât formule că "poetul-filosof" ori "filosoful-poet" nu fac decât să deruteze corectă așezare în fața operei poetului și în fața operei filosofului. Să privim deci poezia lui Lucian Blaga în ea însăși, să-i observăm unitatea și fundamentele care-i conferă organicitatea și dinamica evoluției. Nous savons bien que Lucian Blaga n'a pas été seulement poète. Îl est le premier écrivain roumain qui ait atteint le niveau supérieur dans deux domaines de la culture : poésie et philosophie. [...] Ces régions de son œuvre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Perpessicius le stă în preajmă. Ca și Lovinescu, C. vedea în Maiorescu un „mare spirit director”, un vizionar în totul, de unde reproșul adresat celor care-i scindau activitatea, vorbind de „critica lui culturală și critica literară”. La înaintașul junimist, sublinia organicitatea, limbajul generalizator, dar nu omitea limitele: „Dacă Maiorescu ar fi cunoscut și asimilat critica lui Sainte-Beuve, și n-ar fi rămas la Lessing și la estetica generală, ar fi întemeiat, nu numai ar fi presimțit, adevărata noastră critică literară modernă
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
civilizație, îmi pare neadevărată ca formulare întrucât, repet, eu nu pot vedea nici o antinomie între cultură și civilizație; civilizația nefiind altceva, cum spuneam, decât articulația evoluată a culturii. Ideea lor (a lui Tönnies, Spengler etc.) cum că civilizația înseamnă pierderea organicității culturii și o tranziție către mecanizare e adevărată numai dacă schimbăm termenul. Căci această pierdere a organicității, această mecanizare, sclerozare nu mai e civilizație, nu mai corespunde deloc civilizației așa cum am încercat s-o definim adineaori. E o golire, o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
civilizație; civilizația nefiind altceva, cum spuneam, decât articulația evoluată a culturii. Ideea lor (a lui Tönnies, Spengler etc.) cum că civilizația înseamnă pierderea organicității culturii și o tranziție către mecanizare e adevărată numai dacă schimbăm termenul. Căci această pierdere a organicității, această mecanizare, sclerozare nu mai e civilizație, nu mai corespunde deloc civilizației așa cum am încercat s-o definim adineaori. E o golire, o secătuire sufletească, de esență barbară. — Asta-i tot un sfârșit de lume. Pe mine însă nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
spiritualitatea abisală. Faza de început a construcției fusese îndeosebi una sfărâmătoare de clișee; la maturitate, spiritul de ordine al autorului se traduce printr-o ceremonialitate consonantă ființei etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând, cu aspirații spre totalitate. Ca poet al timpului în mers, M. se vrea deopotrivă un
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
construite pe conturul unui scenariu explicativ și configurativ unic, centrat, monodimensional, pe care Încearcă să-l impună la toate palierele societății. Din această perspectivă nu are importanță că Uniunea Sovietică a durat 7 sau 70 de ani; eu nu discut organicitatea și viabilitatea existențială a sistemului (respectiv calitatea de a avea sau nu o esență ontologică), ci modelul teoretic după care el este construit (care poate fi arhetipal, adică centrat, esențialist, sau anarhetipal, adică descentrat și relațional, pluralist). Nu Îmi propun
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sine drept Cristos.” În consecință, cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan două scopuri: demonstrarea unității și organicității Scripturii și respingerea teoriilor spiritualiste. În atingerea primului scop, el dă dovadă de o erudiție biblică impresionantă, alternând citatele Vechiului și Noului Testament, într‑o ordine nicidecum întâmplătoare. Astfel, profețiile lui Daniel (îndeosebi cap. 2 și 7) sunt întrerupte de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
a operei. Ideea este perceptibilă încă din Progresii, ce are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe care marele critic îl teoretiza. S. notează mai ambiguu: o „mișcare în direcția sintezei”. Ar fi o justificare a unirii într-un sumar miscelaneu a unor articole oarecum diferite și îndepărtate în timp, ilustrând „un orizont
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
bucureștean „geniu teoretic”. Ultimul capitol demonstrează convergența demersului dragomirescian cu tendința de obiectivare a criticii literare, exprimată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Franța, prin Brunetière, viguros resuscitată după al doilea război mondial în lumea universitară occidentală. Conceptul de organicitate susținut de Dragomirescu îl anticipează, ca sens, pe acela, atât de modern, de structură, iar preocuparea teoeticianului român pentru tot ce ține de „stratul expresiv al operei literare” concordă atât de evident cu orientarea postbelică a științei literare de pretutindeni
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
alege șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror ipostaze filosofico-literare și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel, de fiecare dată, organicitatea romantismului românesc, elementele care îl deosebesc și cele care îl plasează în sistemul aparent contradictoriu al contextului european. Racordarea romantismului românesc la coordonatele universale se înfăptuiește prin raționamente maleabile care înseriază un material apreciabil. Studierea temei continuă în Aventura lui
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
era bine cunoscut. Având libertatea de a alcătui după preferințele sale sumarul unei plachete de versuri transpuse, a dat o pondere mai mare stihurilor din ultimele volume ale poetului, simțindu-se atras de limpezimea lor structurală. Dispoziția lui Blaga pentru organicitatea lumii, pentru fluidul vieții, simțul său măsurat, apt întotdeauna de fine decantări, sunt doar câteva trăsături ale poetului, constatate în prefața ediției bilingve Poeme - Gedichte (1974). Confruntat, prin lectură, cu fizionomia artistică a lui G. Bacovia, A. încearcă, în traducere
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
spațiul terestru care l-a născut, dar și steril, câtă vreme celălalt nu a azvârlit paideuma mecanicistă ajunsă în stadiul de sămânță coaptă”. Cunoscutul filosof și istoric al culturii avea să elaboreze ideea dependenței de spațiu a culturii, precum și ideea organicității ei, prezentând astfel în imagini inteligibile pentru intelect ceea ce metafizica nu putea împărtăși direct conștiinței. Fără asemenea recuperări ale sufletului popoarelor arareori putem vedea creîndu-se o imagine complexă în care să se observe fără dificultate nesfârșitele drumuri parcurse de-a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nu le poate șterge la comandă. Ele duhnesc în noi, ca în milioane de Dresde omenești. Da. Am fost la Dresda, de două ori. Mi-am lipit obrazul de un zid negru, pe care creștea un copăcel piticuț, hrănit din organicitatea ruinei. Știi, Mircea, a ce mirosea acel zid? Mirosea a mine. Zău că da. Mirosea a felul în care mă simțeam. Iar copăcelul care crește din mine, e tot așa, mai piticuț. La atâta am putut ajunge, noi ăștia, bucățelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]