206 matches
-
au dat naștere unor interpretări unilaterale (rituri de fecunditate, de fertilizare etc.), tocmai pentru că nu s-a ținut seama că ceea ce se întâlnește în domeniul etnologiei reprezintă nu ceva primar, ci ceva ascuns. Saturnaliile romane, care au un caracter indiscutabil orgiastic, celebrează, potrivit interpretărilor populare ale epocii, o întoarcere temporară la epoca primordială. Prețul sacrificiului oferit de competiția sportivă și participării la competiție rămâne efortul fizic al sportivului și efortul financiar al suporterilor. Se discută despre codurile arhitecturale sintactice și semantice
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
nografia nu mă dezgustă întotdeauna - îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe inter net și sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra - și sunt momente când am o nevoie imperioasă de imagini orgiastice. Cu toate acestea, am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o fe meie străină și indi ferentă, și pentru nimic în lume n-aș face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari și nici pentru că fidelitatea nu mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
omenesc văduvit de dorință era un suflet schilod, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte. Nouă ni se oferea un model biologic care făcea abstracție de suflet și accentua importanța destinderii tensiunii (biostatice și biodinamice) prin descărcări orgiastice. Nu am intenția să comentez aici Învățăturile erotice ale lui Aristofan, ale lui Socrate și ale Bibliei. Pentru așa ceva ar trebui să apelați la Ravelstein. După el, Ierusalimul și Atena constituiau sursele gemene ale civilizației. Ierusalimul și Atena nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sexualitate negată sau înăbușită. Pentru cei din vechime, termenul virginitas, întrucât deja în Apocalipsă cei feciorelnici îl urmează pe Miel oriunde merge, se referă la cei care s-au abținut de la idolatrie. În vechile culte idolatrice, de obicei, aflăm culte orgiastice, în care elementul sexual se dezlănțuie până-ntr-atât că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu idolatria. Idolatria, de obicei, se etalează în straie carnavalești
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
caz. Relațiile strict economice dictate de prostituție au devenit un canon al erotismului contemporan. Prostituția este o industrie globală asociată din vechime cu abuzul, crima și degradarea ultimă a personalității. Deși condiționată social în mod diferit, prostituția consacră erotismul profan, orgiastic, iresponsabil și, prin urmare, demonic 2. Fără să atingă măcar o clipă marginile sau adâncimile unui eveniment tragic, „iubirea” prostituată se consumă doar în economia voinței de putere, legiferând penibila interdependență a celor doi (sau trei) actori erotici, deveniți insensibili
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
marginile „tărâmului neasemănării”. Dreptul de a trăi strâmb se exercită fără suspine și fără regrete. Indiciile dezertării sunt unanime. Timpul morții lui Dumnezeu este inaugurat prin violul sinistru al urii de sine. Remarcabilă este mai ales resurgența atrocității în mijlocul celebrării orgiastice a sublimului (eros-polemos). Această dinamică perversă este evidentă în opera lui George Bataille, unde căutarea sublimului castrează toate funcțiile de mediere ale narativității 1. Dansul, bunăoară, nu mai este un gest reglat de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dumnezăoaiei și-i Închină cu umilință viața. Fata se arată Înțelegătoare și laudă pe tînărul pătimaș pentru statornicia și vrednicia lui În dragoste. Îl ia sub aripă și-l duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îndurătoare însă, și asta, probabil, pentru că actul uzurpării este, în cazul acesta, involuntar. Prin jertfă, el își modifică destinul, de care era, aparent foarte mulțumit, evenimentele negative le atrag pe cele pozitive, compensatorii și happy-end-ul este însoțit de un praznic orgiastic, reinstalându-ne în acest mod în perimetrul de previzibilitate al basmului. Pe continentul european uciderea simbolică a unui rege fals se asocia frecvent sărbătorilor carnavalești, fie prin decapitarea, fie prin arderea marionetei care a jucat rolul de efigie. Un exemplu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-vă, o misticilor, căci zeului i-a fost dată eliberarea! Tot astfel și nouă, după pătimire ni se va oferi izbăvirea. În aceste cuvinte întâlnim promisiunea unei mântuiri, temă de altfel decisivă pentru aderarea la un cult ale cărui caracteristici orgiastice nu erau total străine unui grec, dacă ținem cont de procedeele de odinioară prin care fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu le-a atras prea mulți simpatizanți, iar comedia greacă nu a pierdut ocazia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate mijloacele de constrângere dacă discipolii Evangheliei îndrăzneau să disprețuiască ori, chiar și numai în cuvinte, să atace acest cult de stat. Un alt factor negativ era înspăimântătoarea carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la marile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea de hiperconsum înseamnă deci „revanșa lui Dionysos”? Modelul de societate care se anunță să fie oare de esență „orgiastică”? Se caracterizează cultura noastră printr-un hedonism comandat de dezindividualizare, de incandescențe extatice și de fuziuni comunitare? Convingerea mea este că această interpretare este o eroare de perspectivă, oarbă cum e în fața forței sociale a privatizării moravurilor. Fără îndoială, comunitarismele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ludico-festive câștigă în anvergură, cu atât societatea reală se prezintă într-o lumină mai radical antidionisiacă. Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
comportamentelor. Deși numeroase divertismente sunt trăite în microgrupuri sau implică o ambianță colectivă, să nu pierdem din vedere faptul că locul privilegiat al plăcerilor și al destinderii e domiciliul privat. A vorbi de o spirală a comuniunilor tribale, de socialități orgiastice, de situații fuzionale care transcend comportamentele individualiste stârnește zâmbetul, când e știut că televiziunea ocupă, de departe, cea mai mare parte a timpului liber. În 2003, europenii s-au uitat la televizor, în medie, trei ore și treizeci de minute
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ofertelor de acces nelimitat. Conform unui studiu publicat în 2005 de către Universitatea din Indiana, un american petrece, în medie, nouă ore pe zi în fața televizorului, pe Internet sau vorbind la telefonul mobil. Dacă e un exces, acesta nu e atât orgiastic, cât audiovizual, telefonic și virtual. Sociologia cotidianului ne servește un Dionysos de slabă calitate, un Dionysos absorbit nu atât de căutarea plăcerilor excesive, cât de consumurile mediatice, avid nu atât de bacanale convulsive, cât de pașnice bucurii domestice. În vreme ce doctorii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
servește un Dionysos de slabă calitate, un Dionysos absorbit nu atât de căutarea plăcerilor excesive, cât de consumurile mediatice, avid nu atât de bacanale convulsive, cât de pașnice bucurii domestice. În vreme ce doctorii de la Sorbona celebrează reintrarea în grație a valorilor orgiastice, publicul plebiscitează Fabulosul destin al Améliei Poulain, „plăcerile minuscule” și alte asemenea înghițituri de bere! O mulțime de divertismente evoluează în același sens. Călătorii organizate, cluburi de vacanță, turism cultural, weekend în casa de vacanță, plimbări în oraș, loterii și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trecând alături de ceea ce constituie una dintre trăsăturile majore ale fazei III: privatizarea modurilor de viață, formidabila expansiune socială a dorințelor de independență și de bunăstare a oamenilor. Pasiunea dominantă a hiperconsumatorului nu este aceea de a se pierde în fuziuni orgiastice, ci de trăi mai bine „acasă”, într-un cadru care răspunde noilor exigențe de securitate, de intimitate, de înflorire a personalității. În faza II, confortul se confunda cu mecanizarea căminului. Neoconsumatorul nu se mai mulțumește cu atât. Epoca bucătăriei-laborator albe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să intre pe aceste site-uri. După partide de sex ascuns - megasex dezlănțuit, hiperrealist, exacerbat, desfășurându-se într-un registru din ce în ce mai sofisticat: gangbang, fisting, bondaj, dublă și triplă penetrare, schimbarea partenerilor, orgii gays și lesbiene. Societatea de hiperconsum cunoaște inflația orgiastică, hipersexul virtual, hard și banalizat, practicat de toți, la orice vârstă, la orice oră, la domiciliu sau la distanță. Simultan, proliferează reportajele despre succesul de care se bucură cluburile eșanjiste, nomadismul sexual, triolismul. Se vorbește despre fenomenul în creștere al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
devreme, tabuurile și-au pierdut din forță, aproape nimic nu mai e prohibit și totuși, până la urmă, moravurile sexuale hipermoderne aduc a orice, dar nu a desfrâu. Tocmai aici e problema: fenomenul cel mai semnificativ constă mai puțin în exacerbarea orgiastică și mai curând în slaba ei răspândire socială efectivă. Nu totul funcționează la unison: realitatea socială nu corespunde imaginii de pe scena mediatică hipersexuală ce se desfășoară sub ochii noștri. Faptele sunt elocvente. Frecvența raporturilor sexuale s-a modificat puțin de la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la nivelul imaginilor șial discursului. Hipertrofiat în ce privește imaginarul și simbolistica, libidinalul s-a autolimitat și este, de fapt, „cuminte” în realitate. Orgie a reprezentărilor, dar ordine și cumpătare în moravuri: procesul de civilizare a erosului continuă deasupra supralicitării pornografice. Nici orgiastic, nici puritan: modelul dominant rămâne acela al unui hedonism temperat, puțin excesiv. Ecoul public al cărții Viața sexuală a Catherinei M. furnizează o perfectă ilustrare a erosului paradoxal hipermodern. Nimic n-ar fi mai fals decât să se interpreteze succesul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al unui hedonism temperat, puțin excesiv. Ecoul public al cărții Viața sexuală a Catherinei M. furnizează o perfectă ilustrare a erosului paradoxal hipermodern. Nimic n-ar fi mai fals decât să se interpreteze succesul cărții ca semn al vreunei nevoi orgiastice de masă; majoritatea cititoarelor au asimilat-o pe autoare cu o excepție libidinală, un „animal bizar” căruia nu-i împărtășesc nici gusturile, nici practicile, considerate antierotice, triste, insipide prin tehnicismul cantitativ, golite de orice dimensiune afectivă sau complice. Să nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
extatică”. De fapt, ciudat doar în măsura în care, între delir și detașare, identificăm o ruptură, un hău. În realitate, între ceea ce va căuta Cioran la Paris, adică „detașarea de lume” și „presimțirea extatică” pe de o parte, și beția simțurilor, adică vitalismul orgiastic pe de altă parte, diferența nu-i decât de instrumente, sau de cauze, nu și de consecințe. În fine, creștinismului, Cioran îi va prefera, finalmente, budismul. Dar nici budismul cu convingere. Reluând parcă afirmația referitoare la baudelaireenele „postulate contradictorii”, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dorințelor și pulsiunilor; dă realizarea unui act de catharsis. Funcțiile „miturilor erotico-sexuale” sunt îndeplinite de personaje care au „roluri” bine definite: Afrodita, Cupidon, Priap, Dionisos, Leda etc. Ritualurile erotico-sexuale sunt serbări periodice colective care cultivă fie castitatea (Vestaleleă, fie beția orgiastică (Bacanteleă. De la individ și grupul comunitar-uman, simbolistica erotico-sexuală se extinde la planul cosmic. Lumea este constituită bivalent, din „perechi complementare” care, evident, se completează/compensează reciproc după modelul „cuplului”: „Cer/Pământ”, „Aer/Apă”, „Soare/Lună” etc. În felul acesta, concepția
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
SUPRA-EUL Ziua (Lumină, puritate, uscat, activă ARHETIPUL DIURN RITUALURI DE PURIFICARE/CATHARSIS VALORIZARE MORALĂ TRECUTUL CONSERVATORISM/REFUGIU IMAGINEA MAMEI NOSTALGIA ORIGINILOR ARHETIPUL MATERN EUL INDIVIDUAL VIITORUL CONDUITE DE VIOLENȚĂ/POSESIUNE IMAGINEA TATĂLUI DESCĂRCARE/AVENTURĂ/AGRESIVITATE ARHETIPUL PATERN DESCĂRCARE PULSIONALĂ RITUALURI ORGIASTICE DE „DESCĂRCARE” ARHETIPUL NOCTURN NOAPTEA (ÎNTUNERIC, UMED, BEȚIE ORGIASTICĂĂ INCONȘTIENTUL 1. Modalitatea de valorizare morală este în raport cu pulsiunile valorice ale Supra-Eului, manifestate prin ritualuri de purificare, castitate. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în relație directă cu „arhetipul diurn
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
manifestate prin ritualuri de purificare, castitate. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în relație directă cu „arhetipul diurn” al principiului masculin. 2. Modalitatea de valorizare instinctiv-pulsională este legată de pulsiunile Inconștientului și se manifestă prin descărcare pulsională în ritualuri orgiastice. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în legătură cu „arhetipul nocturn” al principiului feminin. 3. Modalitatea stilistică, ce presupune o atitudine nostalgică, de “întoarcere la origini”, corespunde „arhetipului matern” și este expresia unei conduite de refugiu, a unor „valori conservatoare”, de
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]