5,945 matches
-
câteva trăsături deosebite ce fac din ea (până la proba contrarie) un punct de reper pe care anevoie îl vor putea ocoli pe viitor criticii și exegeții operei lui Constantin Brâncuși. Reprezintă și ultima lui întâlnire cu imaginea devenită celebră din Orgoliu, piesă aflată la Muzeul de Artă din Craiova. În al doilea rând, apare pentru întâia dată o anumită poziție a capului care avea să devină un leit-motiv în reprezentarea de către Brâncuși a unor personaje feminine: capul modelului ușor înclinat se
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
Cronicar După un început entuziast, proiectele culturale românești de obicei se împotmolesc. Apar probleme legate de finanțare, inițiatorii sătui de piedici și voluntariat dezertează, izbucnesc conflicte de orgolii, ostilități între membrii echipei... Din tot ce debutase promițător, cel mai longeviv și bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul (și i-ar plăcea să poată fi contrazis), programul Fundației A Treia Europă, de studiere și promovare a valorilor culturale și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel încît aceasta să depășească arhaica, dezarmata priveliște rurală în favoarea unei „onorabilități” burgheze, (aproape) tihnite: „Surprizele și-au ofilit culorile; aceleași/ orgoliu patrulează străzile Provinciei/ și desenul de dimineață al micilor existențe/ se suprapune perfect peste cel de seară// Hei, nu mai e nimeni pe-aici să deschidă ușile/ să tragă fermoarele gangurilor perverse/ ori să scuipe împotriva vîntului?/ Pălărierul dormitează în fața
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
ori să scuipe împotriva vîntului?/ Pălărierul dormitează în fața prăvăliei/ cu capul afundat între foile ziarului/ din care se furișează cei doi evadați/ căutați de Poliție/ Totul se află la locul său” (Același orologiu). Vechiul impact începe să somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează pe-o anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît al betonului/ Vei
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
ierarhii implicite. „Marginea” rămîne prin excelență un izvor al simțămintelor neîmplinirii. Monotoniei provinciale i se acordă onorurile cuvenite: „Această zi seamănă pînă la anulare/ cu cea de ieri; are aceeași coroană/ de paie supusă primejdiei și același cer/ spintecat de orgolii/ Orele sale mărșăluiesc docil/ fără să mîrîie, fără să iasă din rînd/ deși o dîră de sînge se insinuează în urmă” (O zi ca celelalte). La fel sînt cinstite alte figuri morale specifice: plictisul, dezabuzarea, scepticismul: „Dar cum să rezist
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ În spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
în special din nevoia de a mai reduce din lungimea textului-sursă, convingerea copistului în îndreptățrea sa e maximă. În această confruntare dramatică în care unii, surprinzător, par să fi aflat de undeva de obligața citării; poate pentru că un demon al orgoliului îi împinge să creadă că pot spune și ei ceea ce a exprimat deja cît se poate de bine și definitiv o autoritate recunoscută a intervenit, de mai multă vreme, Internetul. Am avut tendința să consider că această democratizare și facilizare
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
îmi place surâzătorul buchet de fire fericite. Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-un portret liric mai amplu și mai profund, dintr-un viitor poem-amalgam: "Privirile ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-un portret liric mai amplu și mai profund, dintr-un viitor poem-amalgam: "Privirile ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
și ca pe un exercițiu de disciplină, de organizare a timpului, de răbdătoare obstinație în a duce la bun sfîrșit o muncă uneori ingrat de dificilă. Este și un exercițiu de umilitate («Cei fără nume pe copertă»), dar și de orgoliu creator (prin voința de a depăși statutul îndeobște rezervat traducătorului prin însăși performanța traducătorului)." E evident că nu orice cunoscător de limbi străine poate transpune în românește opere literare (deși multe edituri își aleg colaboratorii aiurea, pe criterii de amiciție
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
populare, revoluții, conferințe, adunări naționale, răzvrătiri motivate de interzicerea limbii române și impozite ilegal impuse țăranilor, asocieri politice și literare. Peisaj greu de fixat în câteva accente și ambianțe, dar care cuprins pas cu pas descoperă poezia tenacității și a orgoliului, a tradițiilor cu seculare și solemne emanații ale istoriei locului transilvan, al țărilor române, al Europei și, peste toate, al trecerii propriei vieți a scriitorului. Bastion ardelenesc cu porți de cetate, justițiar și solemn în orizontul său de simțăminte tainice
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
fel de responsabilitate publică, oricât de modestă. N-am „ieșit din front", cum se spune, decât împins de la spate și cu o profundă angoasă că voi dezamăgi, că voi fi taxat că urmăresc avantaje sau că tânjesc să-mi satisfac orgoliile așa cum în sinea mea îi taxam, de fapt, pe alții Am oroare de înregimentări, de grupuri și organizații (vizibile sau secrete), și nu pot uita, în ruptul capului, că „partid" vine de la „parte", adică de la încrengături de interese cât se
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
zonele de pitoresc sau de vulgaritate în care se întîmplă să plonjeze un regizor, fie și genial, la filmări. Nu degeaba Fellini, după ce a văzut materialul, nu i-a mai vorbit, amicului Bachmann, cale de șapte ani (informație furnizată cu orgoliu, la Cannes, în seara proiecției, de însuși vinovatul autor al documentarului). Doar că, acum, cu trecerea timpului, imaginile care îl au în cadru pe Fellini, oricît de gratuite, sau de mărunte, sau de rizibile, au căpătat o greutate și un
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a crea opera perfectă, alcătuită din toate procedeele ce au fost folosite vreodată în istoria literară. Fluxul conștiinței era în primul rând un refuz a ce fusese literatura două mii de ani (cauzalitatea cronologică, realismul lumii înconjurătoare și
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
poate coborî atât de mult încât să stai cu capul în țărână în fața unei brute violente. Există, chiar în lumea de azi, destule popoare sărace dar demne. N-aș include în această listă, din păcate, și lumea fundamentalist-arabă, scindată între orgoliul orb, de sorginte primitiv-medievală, de-a domina lumea, și ura viscerală împotriva valorilor modernității. Trăind în minciună atâta vreme, ei au ajuns să ia drept realitate delirurile paranoice ale atâtor și atâtor "iluminați", care nu fac, de altfel, decât să
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
spectatori față-n față, într-o relație superbă de iubire. O relație perfect reciprocă, ca în dragoste. Nimeni nu s-a desprins din această legătură. Am stat două ore în ploaie, mută de admirație. Am simțit, și mi-a încălzit orgoliul, că numai cineva din această Europă de Est poate lua o asemenea decizie, numai un suflet cald, sentimental, într-un fel, poate aduce, în felul acesta, omagiul publicului. Iar trupa extraordinară de dansatori l-a urmat exemplar, purtîndu-și pașii prin
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de factură spiritualistă din cadrul grupului Prolog și, mai apoi, din ambianța Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discreție, omniprezență și dogmatism, teoretician al umilinței și al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoritatea sa morală și prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
obiect al poeziei pe care o scrie. Își privește protagonistul din afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar putea fi considerat, cu greu, elogios (,viața îi va fi parazitată de vise și lene, de venin și orgoliu,/ de puritate și nepăsare") și privilegiind tocmai momentele în care conștiința, strălucitoare, se dispensează de corpul-recipient. Proiectarea în este posibilă, mai ales prin bucla ajutătoare a formației titulare, trupa de rock alternativ a lui Kurt Cobain care a sucit mințile
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
alte veri. -Noa, și ce ?, se supără brusc Haralampy. Tu crezi că la televiziune e ca în viață: cine fură azi o idee, mâine va fura emisiunea ? Mă inervezi... Nu-i dau dreptate prietenului, fiindcă-i pleznește apoi sternul din cauza orgoliului, însă îmi imaginez următorul dialog la depozitul de șabloane al televiziunii "X": -Bye-Bye, meștere! Psssst! Auzi, n-ai cumva o matricioară, oricât de mică, de anul trecut sau de-acum șapte ani ? Ai ? Bravo, m-ai fericit! Cât face ? Hai
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
țării nu înseamnă că sistemul universitar s-a democratizat. Singurul efect a fost lumpenizarea lui, prin accederea la catedre a mii de semidocți, care au beneficiat de șmecheria fesenisto-pesedistă a răsplătirii clientelei cu funcții și grade care să le satisfacă orgoliul și să le sporească încrederea în sistem: una e să furi la urne ca umil dascăl de cartier, alta ca ditamai profesorul universitar sau chiar rectorul (cazul lui Maghiar, rectorul-monarh de la Oradea, nu ne iese din memorie, oricâte treceri de
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
comp s-au mișcat în Germania ca ultima echipă din campionatul italian. Zîmbetul lui Ronaldinho s-a transformat în rictus al neputinței, Ronaldo a avut aerul unei văduve grăsuțe careia nu-i mai funcționează vibratorul și Roberto Carlos puseele de orgoliu ale pensionarilor loviți timpuriu de alsheimer, boala care te transformă psihic în legumă, fără să te marcheze fizic. Brazilienii, care trebuie să aibă grijă și de imaginea lor publicitară, ca oameni de afaceri, au fost mai în rol dînd autografe
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
nu-i place să scrie și că nu înțelege plăcerea pe care alții o pot găsi în chinul de a obține o formă estetică care să fie pe înțelesul publicului. Pentru filozof, scrisul însemna epatare a vulgului și etalare a orgoliului. Mai mult, scrisul era o meteahnă de care suferă cei care sînt încredințați că au o misiune de îndeplinit în lume, ca și cum de cuvintele lor ar fi putut depinde soarta unei comunități. Și ce poate fi mai van decît credința
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
indignat înscrie astfel un moment de vitalitate al acestei scriituri cucernice, ferind-o de excesul blajinității predicatoare, făcînd-o să sune mai convingător. Dar smerenia lui Ioan Pintea nu-și dezvăluie decît ocazional fața "îndîrjită", prezentîndu-se îndeobște ca o contrapondere a orgoliului auctorial atît de răspîndit, ca o izbăvire în act scriptic. "Smerenia covîrșește păcatele noastre și ne ridică, iar mîndria ne apasă sufletele spre pămînt și ne coboară", glăsuia Sfîntul Ioan Gură de Aur. în paralel cu supunerea datorată divinului, autorul
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
al revistei Cuvîntul (15 iunie-14 iulie 2006). Îl citești cu plăcerea celui care simte că verva cuvintelor este dublată de adevărul incontestabil pe care tot ele îl înfățișează: e vorba de portretul intelectualilor români în vremurile de azi, de graba, orgoliul și optica tendențioasă cu care fiecare este înclinat să-i judece pe alții, și asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeață a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă ușor, aș spune chiar că sare în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
critici "cuminți" foarte, cu capul plecat, servindu-se aproape exclusiv de truisme, avînd grija de-a nu contraria, de-a nu "supăra", Doamne ferește, pe nimeni, de-o modestie onctuoasă (care, firește, poate fi o poză). Și alții care-și exhibă orgoliul cu orice prilej, etern nemulțumiți, nervoși, gata de luptă, convinși că totul se cuvine pus la punct conform dispoziției lor reformatoare sau doar anxioase. Marin Mincu aparține, vădit, celei de-a doua categorii. Inadaptarea, postura d-sale belicoasă nu sînt
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]