3,686 matches
-
Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea mediu. Dar cât de instructivă-i relatarea lui? În acest punct, cartea despre care vorbim se sustrage "stilului" consacrat de scrierile altor foști deținuți politici care-au descris ororile din viața-n închisoare ca datorate exclusiv torționarilor și gardienilor. Corpas se află-ntre puținii ce mărturisesc mecanisme mult mai subtile de producere a suferințelor și schimbării personalității claustraților în sensul politic dorit. La Salcia și-n oricare penitenciar sau
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această epocă sunt reuniunile militanților ca niște "slujbe profane", impresia generală e "cenușie și disciplinată", limba e de "beton", iar din această vreme autorul păstrează o oroare sacră față de termenul "ședință". Pentru cititorul român e deosebit de interesantă intrarea festival care evocă Festivalul mondial al tineretului din București în epoca Gheorghiu-Dej. "În august 1953, el se ținu la București, care nedevastat încă prin grija soților Ceaușescu, era, în
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
acum, că o parte dintre cei care au schingiut, au șantajat, au amenințat, au intrat cu picioarele în viața oamenilor "trebuie să mănânce" și în lumea umanist-conservatoare a lui Voiculescu! Știm, de-acum, unde pot căuta azil cei pentru care ororile securismului constituie valorile de căpătâi ale societății românești. Nici săptămâna care s-a scurs nu mi-a adus vreo lămurire privind felul sinucigaș în care Dan Voiculescu s-a repezit în gardul cu ghimpi otrăviți care, din punct de vedere
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
care vorbesc legendele, dar n-a văzut-o nimeni. Ce-i drept, nu mă pot abține să dau glas unei părți mai puțin modeste din mine. Elanurile mele ridicole nu demonstrează, oare, că aveam, totuși, unele afinități cu Don Quijote? Aveam oroare de ridicol în public, dar în intimitate nu ezitam să mă lansez în reverii caraghioase. Întrucât am meditat, vă asigur, cu multă aplicare la ideea de a reface drumul lui Don Quijote! Aproape mă înduioșează gândul că m-am putut lua
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
o greșeală ca S.U.A să creadă că China e Siria, Irak, Afganistan sau Libia. În momentul de față S.U.A. mai aruncă zaruri prin Ucraina, România, Albania, Kosovo. Restul statelor nu mai dau credibilitate americanilor. Între timp, vremurile cu ororile sale tind să-i dea dreptate Sf. Ioan care profețea că omenirea se va întoarce cu sus-ul în jos, iar oamenii își vor dori pieirea, în locul trăirii atîtor tragedii. Cetățile Sodoma și Gomora s-au înmulțit, cămătarii, corupții și
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
văd. pot fi ale unei copile care încearcă să facă pe placul cuiva și să-și domolească avântul. ori ale unei tinere care vrea să amâne întoarcerea acasă de la un bal mascat. pot fi ale unei bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
scut magnetic un cocon paradoxal în care pieile și ciolanele noastre în sex și în somn o să se lăfăie în intensitate ca o ureche rece lîngă o ureche fierbinte iar ăsta e tot cadoul pe care-l mai poți smulge ororii și să zici mersi.
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]
-
țâșnind haotic dinspre Piața Rosetti unde (aveam să aflu a doua zi) se prăbușise un impresionant bloc interbelic pe care îl știam dintotdeauna, cu mari și late scări de marmură neagră la intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței, când prin negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Claudiu Komartin Fii pe pace, tătucă... Câtă suferință poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
să-l odihnească, pile pe la ministerul de resort, cine mai știe cum mi se așternea soarta! Deși nu cunosc nici azi tabla înmulțirii, n-a fost nici o situație în care să mă întorc de la piață, de care nevastă-mea are oroare, cu bani lipsă! Și nu cred că mă pot înșela când adun diferența de fus orar, care e șapte, cu cele douăsprezece dintre plecare și sosire și capăt mereu nouăsprezece. De unde dară douăzeci și una? Mă tem ca aceste socoteli să nu
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
răzbea. "Henrietta, sunt eu Marin născut în Năsăud anume ca în moarte să te ador". Smintita se întorsese: sâni și râs de scrum ce întărâta cheflii. "marcată cu aurul impur al suferinței", zicea metodistul Matei și se scutura cuprins de oroare. aveam pe atunci o problemă cu mâinile. degetele-mi sângerau din nimica toată. ea mă aștepta sub un pod, mă oblojea cu fașă și salivă. "am 14 ani 14 frați (paișpe sunt farmecele ei la număr) după paișpe zile nu
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Portretul e atoatesalvator. Nicicînd o oaie neagră, în literatură, nu și-a avut portretul agățat în galeria de portrete. De mortuis nil nisi bene, pentru că așa e-n tenis și în ficțiune. Oile negre își au locul rezervat în Camera Ororilor. Iar dacă oaia neagră totuși a avut portret cîndva, după moartea modelului, portretul se transformă într-un schelet ascuns în vreun dulap familial. Cînd un portret e terminat, el încetează de a ocupa spațiul central din atelier; devine piesă de
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
imperial al SUA. „Mitul terorismului” și „axa răului” sunt, în mare parte, justificate pentru că, iată, terorismul există și eliminarea lui din istorie prin alfabetizare, culturalizare și control demografic este un drum prea lung ce poate, până la parcurgerea lui normală, provoca orori cumplite. Iar „țări de importanță secundară”, precum cele din „axa răului” (Irak, Iran, Coreea de Nord) pot oricând produce o catastrofă planetară prin utilizarea arbitrară a vreunei arme de distrugere în masă la care ajung necontrolat. Și, în final, chiar și clasarea
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
îți răspund acru: „Nu te pricepi! E un format împrumutat din Occident!” Chestia asta cu „formatul” s-o spuie lu’ mutu! Evident că și la televiziunile occidentale se transmit multe tâmpenii. Dar nici una dintre ele nu va da în prime-time ororile care fac ravagii la noi. În România se preiau dinadins „formatele” dubioase, șușele sentimentaloide, imbecilitățile cu panaș, excentricitățile cu iz scabros. N-am prea observat ca vreun post românesc să imite modelele „main stream” din Vest. Chiar și atunci când cumpărăm
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
avea nici o șansă să se apropie de Lucian Pintilie. Bine baricadat în propriul “bricabrac”, Pintilie se supraveghează pătimaș pe sine însuși, pînă la ultima virgulă, deși, la un moment dat, afirmă: “Mă opresc și recitesc ce-am scris. Ce sînt ororile astea pe care le scriu despre mine și care-mi procură o evidentă plăcere?”... “Ororile” sînt, psihologic vorbind, livrări în doze homeopatice ale sinelui, mereu “transfigurate”, mereu propulsate pe orbita acelui cosmic “wonderful”... Destinul nostru este destinul miturilor pentru care
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
se supraveghează pătimaș pe sine însuși, pînă la ultima virgulă, deși, la un moment dat, afirmă: “Mă opresc și recitesc ce-am scris. Ce sînt ororile astea pe care le scriu despre mine și care-mi procură o evidentă plăcere?”... “Ororile” sînt, psihologic vorbind, livrări în doze homeopatice ale sinelui, mereu “transfigurate”, mereu propulsate pe orbita acelui cosmic “wonderful”... Destinul nostru este destinul miturilor pentru care am optat, zice Pintilie, evocînd parabola-mit a privitorului care, sedus de frumusețea unui peisagiu zugrăvit
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil afon, timpul și spațiul fug de sub picioarele autorului, acesta rămîne suspendat în vid, himerele îl fac zob, îl lovește un vînt năpraznic venit dinspre trecut etc. etc. Existența e doldora de orori: „sînt ca întemnițatul care vede printr-o crăpătură a celulei/ mereu zeci de ani același petec de cer eu văd/ cancerul care înaintează prin plămînii aceia/ îi face harcea parcea ca napoleon la austerlitz” (filmul lipit de ochii mei). Ca
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
meu era de-o perfectă limpezime în acest sens: „Curg avertismentele spre România, dar gură-mare de Butimanu își vede liniștit de planul apocaliptic, anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât civilizate. Ba, din când în când, ororile din care și-a făcut scut și paloș sunt valorizate pozitiv de instituții a căror misiune ar trebui să fie tocmai denunțarea comportamentului vadimian. Astfel, o organizație ce-și spune «Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România» îl descrie
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
ca fiind numai a lui - mi-au creat un moment de depresiune...” (p. 163) În vremea acestor cumplite suferințe alții, mai fericiți, beneficiau gratuit de binefacerile reeducării sau respirau (dacă mai puteau) aerul tare de la Sighet. Stiau mandarinii regimului de ororile sistemului concentraționar? Auzise Nina Cassian de Adriana Georgescu sau de Elisabeta Rizea? Întrebări la care, spre cinstea ei, Nina Cassian are curajul să răspundă cinstit, din proprie inițiativă, chiar și cu o întîrziere de cîteva decenii: „M-am gîndit adesea
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
în mesajele de pe Internet și chiar în presă. Sînt forme care irită adesea prin exagerare și afectare - alintare infantilă; putem constata unele reacții de respingere chiar din interiorul mediilor lor specifice: „urăsc (...) în general cuvintele din categoria: puiuț, scumpel ... am oroare de ăia care intră (...) cu nickuri de genu (...) «un dulcik»” (FanClub Forum, 21.09. 2003). Unele dintre cele mai frecvente adjective diminutivale noi sînt într-adevăr dulcic (în DEX apare în schimb dulcișor), scumpic, scumpel (în DEX există doar scumpușor
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
să glorifice curajul de a experimenta. Dacă la fundul gunoiului mai există și o cantitate de talent, e în ordine, căci acesta va scuza ridicarea în clocot a nerușinării la suprafață. l CLAUDIU SORDID, astfel aș concentra în două vorbe oroarea, uimirea și dezamăgirea, de a-l regăsi, absolut din întâmplare, pe unul din foarte tinerii poeți, talentat, cultivat, premiat, cu față de îngeraș trist, în paginile publicației CA ȘI CUM, revistă literară, ni se arată din capul locului, supravegheată de Celebrul ani- mal
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
putea eu s-o fac, magnetismul acestei cărți sincere și atașante fiind nu numai ideatic, ci și al unui mare stilist). Am cunoscut, ca și el și mulți alții, "cursa cu obstacole" pe parcursul existenței de fiecare zi, cu spaima și oroarea de brațul lung al Securității a cărui umbră nefastă mă urmărea pretutindeni, pe stradă, în casă, în redacție; de șefii, șefuleții, responsabilii de cadre și de sindicat, lichelele și prostovanii de tot soiul dictîndu-și legea, furîndu-mi liniștea unor clipe ireversibile
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ironie. Mă gândeam că am putea înnoda discuția noastră de aici. Unde vă e umorul? - Mă scuzați, se întâmplă. Astăzi nu prea sunt în cazanele mele. Aș prefera un umor ceva mai negru, or hazul dvs. livresc e în afara oricăror... orori, spuse pocitania și coada lui căzută se unduia umil pe podeaua întunecată. - Am exact poveștile care vă trebuie. Prima se cheamă Fetița care iubea prea mult chibriturile, scrisă de un discret filozof canadian, pe numele său Gaétan Soucy. - E contemporană
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Scriitorii devin, cantitativ, atît de numeroși, încît frontierele calitative din interiorul grupului sînt pe cale să se șteargă, iar confuziei axiologice i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că secolul XX a cunoscut, din punct de vedere politic, culmea ororii a avut - literar vorbind - un rezultat paradoxal: pe de o parte, puterea politică absolută și-a putut impune, în mijlocul terorii generale, propriii ei protejați și a putut decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]