845 matches
-
din punct de vedere biologic 60 de ani sau are 60 de ani din punct de vedere social? Vârsta biologică Dacă o populație poate întineri prin relansarea fertilității sale (cazul lui baby-boom în Franța), o ființă umană este purtătorul unui "orologiu biologic intern" care își urmează ineluctabil parcursul în timpul vieții și nu se oprește decât în ziua morții. Senescența se caracterizează prin schimbări progresive datorate ansamblului de procese biologice care, odată cu înaintarea în vârstă, aduc după ele declinul reacțiilor organismului la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse și el. Orologiul elvețian bătu de douăsprezece ori. Dar nimănui nu-i mai ardea de vorbă. Apa curgea mai departe pe pietre. Trist, ametistul spuse: Aceasta e iubirea cea mai mare: să-ți dai viața pentru cineva". Și atunci, în liniștea suspinului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a centrelor de studii, a spitalelor... Are impresia că totul îl pasionează și parcă găsește informați care, fără să-și fi dat seama, îi lipsiseră până acum. Timpul zboară. Nu știe când s-a făcut miezul nopții și tresare când orologiul bisericii din apropiere îl aduce la realitate. "Dora ! A uitat de ea ! O fi mâncat ? Se simte oare bine ? S-o fi culcat ?" Dora a uitat și ea de timp. Nu îi este foame, nu îi este somn. Plicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-au îndreptat voioase către casă și și-au reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi dorit să fac parte din familia florilor-orologiu. Dar m-am gândit serios la asta zilele trecute bulversată de meridianele și paralelele peste care sar în fiecare zi, ca într-o cursă aiurită de obstacole, cred c-aș fi un orologiu natural dereglat. Sunt un fel de cetățean al lumii care și-a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ci timpul cât durează ea. Nu timpul real al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci, și în acest caz, o reprezentare a acestui timp real, adică timpul obiectiv al universului, timpul lumii și al orologiilor așa cum nici munca obiectivă nu era decât reprezentarea muncii reale în această aceeași lume. Însă măsura timpului obiectiv care se scurge între ora 8 și prânz, între ora 14 și ora 18 și care se scrie "opt ore" măsură matematică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să ne întâlnim! Eu asta n-am priceput! Dar acum sunt sigură. Altfel de ce s-ar fi pornit lupii cei albi tocmai asupra acestui târg?” PAGINĂ NOUĂ CEASORNICARUL Poate, cândva, aflând mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un colț, autorizația nr... Mărunțel, slab, cu părul rar și zburlit, Ceasornicarul părea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cât o roată de trăsură -, protejat de o cutie de sticlă, era, în sfârșit, înfățișat lumii! Era un ceas frumos, e drept, dar nu nemaipomenit. În orășel, în afara celui de la Primărie, vechi de-acum, mai apăruseră, în ultimii ani, două orologii. Aduse din străinătate; unul bătea ora dintr-un pavilion al postăvarilor, celălalt din turnul cazărmii. Mai mari și chiar mai arătoase - și nimeni nu mai discutase atâtea despre ele. Cât despre timp, îl măsurau destul de precis. Atunci, de ce atâta zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceară punctualitate de cronometru; viața lor - în linii mari - se scurgea după mersul soarelui, după cer și cântatul cocoșilor. Iar ceasuri, vorba ceea, mai aveau și ei, câte unii. Lângă gard, încet, încet, s-au strâns oameni puzderie. Priveau nedumeriți orologiul ridicat în vârful turnului și făceau tot felul de presupuneri. Unii spuneau că o să cânte, alții că era bun de coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far”, a crezut unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
poată hotărî un ornic ce-o să se întâmple în scurtă vreme? Dar nu, ceasul nu va hotărî cele ce vor fi - luați aminte! -, ci doar va atenționa, ceea ce e cu totul altceva. O viață întreagă m-am gândit la acest orologiu...Și mi-au trebuit mai mult de zece ani ca să-l lucrez. Nimeni încă nu a izbutit așa ceva. E muncă de om, nu minune. Minune va fi doar în ochii și în mintea celor ce nu vor pricepe că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de meșteșug, dregând cu aceeași sârguință ceasurile, câte i se mai aduceau. În răstimpuri, ieșea în ogradă pentru a-și privi hulubii jucători cum se înalță, rotitori, în vânt. Cădeau apoi, rostogol, zeci de metri, o sută; se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se petrecuseră evenimente deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo, să audă lumea și să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lumea și să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor. Nu era un început de oră; celelalte trei orologii din așezare bătuseră de vreun sfert de ceas. Sunetul fiecăruia era bine știut. Oamenii s-au dus cu gândul spre Ceasornicar: unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor. Nu era un început de oră; celelalte trei orologii din așezare bătuseră de vreun sfert de ceas. Sunetul fiecăruia era bine știut. Oamenii s-au dus cu gândul spre Ceasornicar: unii au luat drumul atelierului. Chiar se va întâmpla ceva? Javra aia bătrână o luase razna atunci când le vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oră, mai puțin de-acum, și se va dovedi asta! De aceea și mergeau, destui, într-acolo: să aștepte împreună, să-i asculte el, pe urmă; n-o să-i cadă bine deloc! Peste o sută de inși stăteau, ciorchine, în dreptul orologiului. Poate s-ar fi strâns mai mulți, dar era dimineață, un sfert din populația adultă a târgului se afla la lucru în cele câteva manufacturi; și la câmp se găseau destui oameni. Cei adunați așteptau nerăbdători să treacă ora... Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
așteptau nerăbdători să treacă ora... Unii chicoteau; glumele lor nu prevesteau nimic bun. Alții stăteau țepeni, ca la o solemnitate pe care nu o înțelegeau. Ceasornicarul era în atelier, lucra. Se făcea că lucrează. Nici el nu se așteptase ca orologiul să bată în ziua aceea de primăvară atât de liniștită și înmiresmată. Mai erau vreo douăzeci de minute. Și cei puși pe glume se foiau nițel nervoși. Aveau și ei griji, nu se socoteau niște gură-cască, chiar împlineau un act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
socoteau niște gură-cască, chiar împlineau un act civic: vegheau. Nu trecuse încă ora și găzăria de la marginea așezării ardea. Flăcările se vedeau de la depărtare, se auzeau explozii; venea un miros greu. Nimeni nu scotea o vorbă. Apoi, cei strânși în dreptul orologiului au început să strige și să alerge spre incendiu. Poate era o coincidență. Profesorul de naturale de la liceul de fete avea altă părere. Cândva, Ceasornicarul îi povestise despre orologiu, neterminat pe atunci. Doar lui; discutau, uneori. Îi vorbise despre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
miros greu. Nimeni nu scotea o vorbă. Apoi, cei strânși în dreptul orologiului au început să strige și să alerge spre incendiu. Poate era o coincidență. Profesorul de naturale de la liceul de fete avea altă părere. Cândva, Ceasornicarul îi povestise despre orologiu, neterminat pe atunci. Doar lui; discutau, uneori. Îi vorbise despre locurile de intersecție ale timpului cu lumina, despre stările generate de presiunea aerului și de electricitatea cuprinsă în oameni și în lucruri, despre periodicitatea evenimentelor deosebite și despre localizarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trist. Pe fața lui cu greu deslușise cineva vreun semn; și ochii păreau de pește; vii sau morți, totuna... Era, poate, nițel uimit: chiar izbutise, cu adevărat, să facă un astfel de ceas? La vreo săptămână, pe șaisprezece martie, noaptea, orologiul a bătut iar. După nici o jumătate de oră, digul - îndelung încercat de torenții de primăvară ce năvăleau din munți - s-a rupt. Apele au prins marginea de vest a târgului, ducând la vale casele mai șubrede și zeci de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
încercat de torenții de primăvară ce năvăleau din munți - s-a rupt. Apele au prins marginea de vest a târgului, ducând la vale casele mai șubrede și zeci de animale. Oamenii s-au salvat și mai toți au zis că orologiul îi trezise la timp. Unii mârâiau; dacă în târg se vor mai petrece lucruri pocite - după ce va bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate nu se va petrece nimic și că astfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate nu se va petrece nimic și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au fost controlate focurile ce ardeau în plite - pe asemenea uscăciune, un pârjol mai trebuia! -, iar părinții și-au adus odraslele mai mici aproape. Bolnavii și bătrânii s-au gândit, cocârjați prin paturi, că poate pentru vreunul din ei venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe mulți oameni cu minte!” i-a zis Filozofului Profesorul. „Nu m-a zăpăcit, dar m-a pus pe gânduri...” a mormăit Filozoful. „Sistemul meu axiomatic - infailibil, credeam - cade...Uneori, nu înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință urbea asta, ci de realități...” Lăcustele au fost reale. Vii, hămesite, imperturbabile. Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce picase, pacoste, asupra locului, târgoveții au aprins, de-a lungul drumeagurilor dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-a redobândit, judecându-se cu statul, izlazul cândva expropriat. Era ultima hotărâre, definitivă, după un recurs extraordinar în Capitală. Se făcuse dreptate; până atunci, obștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]