194 matches
-
Mausoleu, portretul i-a rămas în Piața Tien An Men. Orientalii știu a vedea și binele ce licărește dincolo de întunecimea răului. C ine-l mai citește, astăzi, pe Hasdeu? Iaca, eu! Am găsit, la un anticar de pe strada Lăpușneanu, o carte oropsită, fără coperți, ce mi-a fost oferită contra sumei modice de 10 lei. M-am întors să caut și celălalt volum (aflasem numai "tomul II") și, crezând că plec, anticarul a redus imediat prețul la jumătate. Așa că, investind doar 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
neamului nostru: „Morți sfinți în temniți și prigoane / Morți sfinți în lupte și furtuni”, martiri care au făcut pământ sfânt din pământul țării noastre. Spirit vizionar, realizând importanța demersurilor generației sale în „Ofrande”, știind că Dumnezeu va da acestui popor oropsit oameni viteji și providențiali, care vor continua lupta milenară pentru neatârnarea neamului și pentru izbânda credinței noastre ortodoxe: Din fiecare rană ce ne doare, Din orice răstignire mai adâncă Am pus armuri pe piepturi viitoare Și-o spadă grea în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
episcop „Inocențiu Micu Klein, deși abia student al unei facultăți de Teologie, era nu numai cel mai cult, ci singurul român cult. Român nu numai prin origine, ci român prin sentimente, fire și indiscutabila legătură voită și simțită cu românul oropsit și disprețuit”. În Dietă, episcopul I. Micu-Klein, a fost numit în 1732, ca singurul reprezentant al românilor în acest mare sfat al țării, el a apărat cu vehemență drepturile românilor „apăsați până la sânge”, cărora „afară de piele nu li se lăsa
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Sadoveanu, cel din povestiri, model atât sub raportul lumii evocate, cât și al stilului. Apariții fragile, suflete necăjite, candide, personajele lui B. sunt dezarmate, incapabile să se apere, chiar dacă realizează distanța dintre iluzii și josnicia vieții. Prin bătrâni slăbiți și oropsiți (Mătușa Anița), prin nebunul cu ochii curați (Lefter) și cățelul chinuit (Mutul), prin cruzimea inconștientă (Nepotul), autorul urmărea nu doar să trezească mila, ci să zugrăvească „acele dureri abia simțite” de care vorbea Guy de Maupassant. De aceea, numeroase personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
de conveniență și interes. Mai rămânea În picioare doar un ultim element al edificiului mental care Își afla originea În anii popularității iosefine și anume nădejdea că Împăratul Își va Întoarce În cele din urmă privirile și asupra celor mai oropsiți dintre supușii săi. Cu tot procesul de erodare continuă care se manifestă pe parcursul secolului al XIX-lea (mai ales la nivelul elitelor), această așteptare și speranță Își va prelungi totuși ecourile până la destrămarea definitivă a venerabilei monarhii. Pentru a surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
halul în care era, el, bărbatul atât de sănătos și atât de bine făcut. Datorită suferințelor nu se mișca decât atunci când era absolut necesar și restul timpului, zi și noapte și-l petrecea chircit în pat, era sărmanul cel mai oropsit din acest punct de vedere. Durerile reumatice erau generalizate la toate încheieturile dar cele de la genunchi și șale erau groaznice. Dacă vroiai să-l ajuți fără să fie pregătit că faci acest lucru, avea parcă niște șocuri electrice și genunchii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și i-a dăruit Anei un fiu. Din spațiul oriental, acest prenume se răspândește până în spațiul autohton, fiind întâlnit în diferite credințe, obiceiuri sau creații populare românești, descântece. Ana Baciu, căsătorită Glanetașu, este fiica lui Vasile Baciu, slabă, urâtă, tăcută, oropsită, al cărui destin este marcat numai de suferință: crește singură, fără mamă, trăiește iluzia iubirii alături de Ion. Sedusă, făcută de râs în sat, abandonată de Ion, vede în existență numai suferință, fapt ce o determină să se sinucidă. VasileBaciu - prenumele
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
limbile engleză, franceză și rusă. Soarele negru marchează o modificare în instrumentarul artistic, prozatoarea renunțând la interferențele dintre real și oniric în favoarea observației și comentariului, distanțate, sarcastice uneori. Primul volum este populat de existențe numeroase și diverse, de la cea mai oropsită categorie socială, bătrânii abandonați și uitați într-o periferie extremă a interesului public (temă abordată, în cheia absurdului tragic, încă din nuvela În azil), până la individualitățile active, dinamice și, la nevoie, agresive, în stare să recurgă la combinații surprinzătoare pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
populației tutovene”. n. Răspunsul dat tutovenilor și bârlădenilor de către Ministerul de Interne: „urmați exemplul generalului Dumitru Dămăceanu!” În mod cu totul excepțional am găsit în același dosar cercetat și răspunsul (năucitor!) dat de minister cererilor stringente de ajutor ale populației oropsite din județul Tutova și orașul Bârlad. Iată-l, ca o dovadă scrisă, prin urmare grăitoare, a bulibășelii generale din acele timpuri în care și rușii își cereau porția fixată prin Convenția de Armistițiu, dar mai trebuiau aprovizionate și trupele noastre
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sănătate și viață îndelungată, împreună cu întreaga familie, pentru unirea tuturor românilor în patria mamă, în cel mai scurt timp. Un grup de muncitori din Tripoli, [sfârșitul anului] 1983, difuzată la 15 ianuarie 1984 Stimate domnule director, Un grup de români oropsiți, vlăguiți și umiliți într un grad de nemaiîntâlnit în istoria românilor vă roagă să citiți la postul dvs. de radio plângerile lor, precum și necazurile și greutățile cu care se confruntă la ora actuală în cadrul întreprinderii de construcții în străinătate ARCOM
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lăsându-și toată agoniseala dobândită cu atâta trudă, lăsându-și familiile, părinții, copiii, rude și prieteni, lăsând tot ce le-a fost drag de o viață întreagă. Și toate acestea din cauza politicii și a tracasărilor din regimul comunist. Printre cei oropsiți și nevoiți a părăsi țara suntem și noi, un grup de șoferi de la Transporturile Internaționale Române și, mai ales, de la ITIA, București, Oradea și Craiova. Noi ne-am părăsit țara datorită faptului că am fost prea chinuiți de către conducerea întreprinderii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
corectă ! Dar ceea ce s-a întâmplat în ceea ce mă privește, poate fi generalizat la un moment dat și la nivel de țară, la nivel de popor. Se poate spune privind în trecut în istorie, că Țara Românească a fost mai oropsită ca alte țări, a avut mai multe probleme ca alții. Și eu spun că acest drum mai greu în plan material, ne dă posibilitatea ca și popor, să învățăm mai ușor drumul corect de urmat aici pe acest pământ. Lumea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Rezoneurul a concluzionat plin de năduf: Măi, măi, măi, cum își mai bat joc de copiii ăștia; cum își mai bat joc de oamenii nevinovați și neapărați; cum nu-i trăsnește Dumnezeu odată??! Mai amintește-ți, Doamne, și de cei oropsiți și suferinzi. Doamne, Doamne, câtă ticăloșie se petrece sub ochii tăi, iar Tu stai și privești indiferent la suferințele copiilor acestora și nu zici nimic! De ce, Doamne? La "interviul" acesta care nu a fost difuzat pe nici un canal de televiziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ies cât mai rar din casă - ca să nu fiu nevoit să-i văd. Când totuși nu se poate să nu ies (am, ca tot omul, un servici, ba chiar două), nu plec aproape niciodată fără mici provizii pentru cei mai oropsiți dintre ei („grăunțe” Whiskas, oase, cârnați). O picătură într-un ocean, evident! Uneori mă întreb dacă nu cumva e vorba de o ispită diavolească; în loc să-mi fie milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așa? Simeon pricepu cursa care i se Întinsese. și pricepu că trebuie să fie foarte atent la cuvintele lui. Clericul cel gras era un adversar mult mai de temut decât cavalerul, cu toată cruzimea lui. Așa că răspunse mirat: — Fugar și oropsit, părinte? Nu, nicidecum. Sunt un biet călător care ți mulțumește prea plecat că l-ai scăpat de moarte. Ai salvat un suflet nevinovat care habar n-are ce se Întâmplă. Nici prin cap nu-mi trece să fug și nici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
descoperirii” formidabile a unei rudenii de limbă și de sânge și, mai ales, a unei istorii, a unei origini milenare, „nobile”! O „mai-mult-decât-o-bucurie”, de fapt o uimire, un fel de fericită, aproape neîncrezătoare, stupefacție, comparabilă cu aceea a unui om oropsit, disprețuit, dar și aproape uitat de toți cei care „Învârt cu adevărat treburile lumii” și care se trezește ca „dintr-un vis”, dureros de lung și de confuz sau, pe dos: se trezește „Într-un vis” În care nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Fără îndoială că moartea ei - pretimpurie, neașteptată - a șocat-o. Apoi, deși relațiile lor n-au fost uneori lipsite de umbre, s-au înțeles în general bine una cu alta. Abia azi am aflat cît de zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase? După moartea primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
viața noastră. Este o strategie substanțial încurajată de o tradiție culturală în care accentul nu a căzut pe fapte și responsabilitate istorică și moral-politică, ci pe explicații care s-au legat mereu de ideea că noi, românii, am fost mereu oropsiți: de popoare migratoare, de turci, de austro-ungari, de ruși: victime ale unui fel de viol istoric colectiv. Eterni nedreptățiți. Reacția formală o găsim în imn: „croiește-ți altă soartă”. Reacția comună este însă alta: o strategie a văicărelii. 4. Neajutorarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și evaluat rolul cooperativelor în desfacerea produselor agricole și în promovarea regulilor de calitate în comercializarea acestora. Dincolo de abordările doctrinare socialiste referitoare la cooperație, care vedeau în mișcarea cooperatistă o cale de propășire, de ridicare a clasei muncitoare tot mai oropsite și mai sărace și care considerau că pauperizarea crescândă a muncitorilor a fost factorul principal care a condus la apariția ideii cooperatiste, se detașează o serie de factori obiectivi, de natură economică, care au determinat apariția și extinderea mișcării cooperatiste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de punere în pericol care depășește poziția „individului în lipsă”. Sărăcie materială, suferință interioarătc "Sărăcie materială, suferință interioară" Nefiind, în general, socializați, trăind în condiții de pauperitate, dar luând totuși cunoștință de normele și de principiile bunăstării mercantilizate, cei mai oropsiți trăiesc ca pe o încercare deosebit de dură faptul de a se trezi în miezul precarității economice, de a trebui să se lipsească de toate, de a fi la discreția celui mai neînsemnat hazard. Fără speranța de a se descurca, întrebându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
am fost torturat toată săptămâna. Vineri noaptea spre sâmbătă s-a produs prăbușirea, această cădere, această acceptare dezonorantă, numai cu gândul la salvarea credincioșilor, a familiei, a copiilor și la faptul că încă aș mai putea rămâne preot alături de țăranii oropsiți în care vedeam părinții, frații și surorile mele deznădăjduiți. Atunci mi-am zis:”de ce n-aș încerca?. Și așa tot în mâinile lor rămân”. Pentru a rămâne preot și tată la copii, în condițiile unei dărâmări totale prin nesomn și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
criticii din epocă, e drept; dar asta nu e o noutate. Accentele se vor distribui altfel, ca și laurii. E destul să amintesc de victoria (postumă) a lui Radu Petrescu, sau de aceea, uluitoare, a lui I.D. Sârbu (un scriitor oropsit și puțin cunoscut și editat odinioară, dar a cărui "stea" e în vertiginoasă și incandescentă creștere...). A.B.Îmi permit să spun că sunteți un adevărat "personaj" al literaturii românești de astăzi... "Personajul" care simt, așa cum spuneți, se definește sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
odaie separată, Landowski a ieșit la maici și le-a spus: „Dați-le acum țuică, nu vă vede nimeni și eu nu știu nimic“. Bineînțeles, aveau și ei partea lor din toate, și la dânsul vorbea inima lui de polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la masa cea lungă, maicile circulau împrejur, îi serveau și le vorbeau cu dragoste. Bieții oameni erau într-o stare de jale: slabi morți, murdari, desculți, curgeau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămâne perioada 1953-1958. Însemn|rile lui Petre Pandrea au aspectul unui jurnal memorialistic, izvorât dintr-un temperament vulcanic ce debordează amenințător din pagină și dintr-o conștiință morală vituperantă, neiertătoare. Cu un spirit al dreptății aflat mereu de partea celor oropsiți și nepotriviți cu regimul care îi condamnă (comuniștii, legionarii, călugării - adică răzvrătiții), Petre Pandrea își asumă riscurile, își afirmă singularitatea și își organizează necruțător ofensiva. Se recomandă ca un „ostaș judiciar adevărat”, care își apără clienții „cu mintea, sufletul, onoarea
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]