171 matches
-
și la castelul lui, sau trimite pe altul, Îndemânatic și viclean. Fiecare amănunt ne poate fi de folos. Nu-ți dau nici un sfat și nici o poruncă. Hotărăște tu ce trebuie să faci. Tu vei găsi calea. Dacă voi, dezmoșteniții și oropsiții pe care nimeni nu-i bănuiește, care vă strecurați peste tot ca vântul și ceața, nu veți afla ceva, atunci nimeni nu poate afla nimic. Spune-mi de Îndată ce afli ceva și vei putea cere de la mine orice vei dori. — Doamne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de un reprezentant al secție de învățământ al județului. Uneori din comisie mai făcea parte și pretorul de plasă care avea și el un cuvânt de spus în examinarea candidaților. După intrarea trupelor sovietice, pretorul de plasă era un fost „oropsit al vieții”, un țigan de pe la Satul Nou, sat situat între Porcăreț și Valea Hogii, care avea numele de Gogoloi. Acesta urmărea îndeosebi promovarea absolvenților proveniți din etnia lui dar care erau puțini la număr. Prin urmare exigența examinatorilor era diminuată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în sat te-așteaptă toată casa luminată, Cu colinde și cu cântec și cu crai cetiți în stele. Tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă, Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă, Dar se simte întreg cuprinsul oropsiților de soartă Când lași binecuvântarea peste capul lor să cadă. Tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna, Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune, Șinveșmânți un văl de pace răzvrătirea nfiorată Cum te-așteaptă-n sat
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
tradițională și asedia Anglia pentru a avea liber în războiul și răfuiala pe care o avea cu Uniunea Sovietică, pentru câștigarea acelui spațiu vital către câmpiile și stepele întinse spre Caucaz. La noi în țară, cu granițele sfârtecate, mulțimi de oropsiți ai nemiloasei soarte se deplasau în căutarea unui loc de refugiu temporar! Polonia căzuse sub forța blindatelor germane în numai 17 zile! România a deschis granița de nord permițând convoaielor de refugiați civili și unor unități fără uniformă militară să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cinci ani66. La capătul a câțiva ani de viață de cuplu, doar un individ din doi se declară foarte satisfăcut 67. O treime dintre cupluri nu mai au deloc sau aproape deloc relații sexuale. Hotărât lucru, sub domnia sexului biruitor, „oropsiții sorții” sexuale și cei uitați de zeul Eros constituie mulțimi deloc neglijabile. Judecând lucrurile de pe aceste poziții, a ajuns de bonton să se arunce anatema asupra „revoluției sexuale”, acuzată de a fi incapabilă să ne asigure fericirea. Este oare corect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (?), că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese sunt printre oropsiții fii ai neamului nostru (!), la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate ? Cum sacrificăm noi fondul fiind
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
răbdare și tenacitate până la împlinire, să aibă o finalitate consacrată binelui individual sau colectiv, să fie constant susținută de ideea constructivă că niciodată nu este târziu pentru o faptă bună, aducătoare de pace, înțelegere reciprocă și, eventual, bunăstare pentru cei oropsiți. * Experiența celor șase ani de muncă în domeniul protocolului mi-a prilejuit comunicarea cu persoane foarte diferite, prin educația lor, prin apartenența lor la ideologii, religii, formațiuni statale adesea ireconciliabile. Străduința mea de a comunica fără ostentație, disponibilitatea și răbdarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
cocioabe, în care pot fi descoperite năzuința nobilă și sufletul generos ale lui Du Fu. Iată finalul poemului: "O casă/ de-am putea zidi sub cer/, cu-acoperiș enorm/, durat cu artă/, să aibă milioane de-ncăperi/, pentru săraci și oropsiți de soartă/. Clădire fără păs/ sub ploi și vânt/, ca munții de înaltă și frumoasă .../ O, de-aș putea să văd/ pe-acest pământ/, asemenea nemaivăzută casă/, atunci/ chiar fără acoperământ/, chiar înghețat, tot aș striga/: nu-mi pasă!" În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
știm cu toții ce se întâmpla acolo zilnic. Să merg mai departe? Ce se întâmplă cu bunul-simț civic al fiecăruia? Cum de ne dăm votul pe 1 kg de carne și o jumătate de litru de ulei? 22 de milioane de oropsiți de guvern, nu? Asta e sintagma mai nou. Culmea e că dintre cei 22 de milioane majoritatea nici măcar nu știți ce e Let’s do it Romania, sau mă înșel? Câți dintre voi participă la astfel de acțiuni de bun-simț
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pustiu. Singurele edificii care meritau să fie văzute erau mormântul familiei Probi, cel al împăratului Honorius și imensa ruină, ajunsă o groapă respingătoare, a circului. Pe cât de puțini erau pelerinii și cetățenii romani, pe-atât de mulți erau mutilații și oropsiții de toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
moment, imaginea mamei, rămasă în țară, permanent urmărită și agasată, își face loc în ficțiune: Bătrâna apără litera L, "așa cum nimic nu mai fusese apărat, la noi, după decrete. Nicio mamă, niciun copil, niciun iubit. Nimeni. Lungul șir al tuturor oropsiților a fost adoptat de Bătrâna care i-a adăpostit pe toți în spatele literei L. O priveam cum vorbea, fără să-i pese de foc și de fier (sunt folosite amândouă, la procesele noastre)" (p. 17). Narațiunea progresează, relatând starea emoțională
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
stânga nemulțumit de cărțile demitizante, antiutopice ale lui Istrati. Abia după al Doilea Război Mondial "Mandarinul valah" i-a putut da dreptate autorului Spovedaniei unui învins, atunci când idealurile umanitare ale lui însuși au fost brutal spulberate. Ca apărători ai celor oropsiți, unul patetic și celălalt rațional, Istrati și Pandrea erau în fond spirite îngemănate, neliniștite. în necrologul la moartea scriitorului, semnat de Pandrea în ziarul "Dimineața", există câteva considerații semnificative pentru interpretarea subtil tendențioasă din articolul publicat numai cu un an
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în 1999, unde în altă parte decît la Craiova? Aflăm de acolo că oropsitul prozator ar fi fost un ranchiunos, un egoist, un infatuat, un neserios, un "anacronic lipsit de valoare", un pseudodisident și - horribile dictu - un... "scriitor comunist". Comentariul pertinent al lui Antonio Patraș: "autoarea acestui așa-numit "studiu critic" are o singură
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
goi, pentru toți.../ și-ai despicat în două istoria,/ țăran de cremene/ cum n-a fost altul să-ți semene/ Horia!". Pe fundalul social pe care e proiectat, personajul mitic se multiplică, posteritatea sa fiind de natura colectivității insurgente a oropsiților. Duhul său răzvrătit apare sub alte măști, se rostește prin alte guri: "te-ai ridicat, peste mormînt, mai dîrz, mai tare.../ și te-ai însutit,/ te-ai înmiit,/ necontenit,/ ca iobagii-n suflet să te poarte,/ în lupta lor pe
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
seamă mutrele celor adunați la coada care între timp se mărise...Erau muncitori de pe șantierele din preajmă, zugravi pătați de var și vopsele, mecanici, strungari, proletariatul în salopetele lui de lucru, asaltînd cu toată forța și cu nădejdea lor de oropsiți ai soartei VOTCA neapărat trebuincioasă propășirii spre raiul respectiv. Timpul se scurgea încet. Era fără paișpe minute. Sava se uita la ceas înnebunit. Și ăia, dinăuntru, care habar n-aveau; să facă ceva, să se miște, să dea vreun semn
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
merita o explicație detaliată. Zigu s-a apropiat de el poate și pentru că Stere a fost unul dintre construitorii stîngii autohtone preocupate de problemele reale din România vremii. Stînga lui Stere era a unui iubitor, nu a unui profitor al oropsiților. Poporanistul Stere știa, ca și Zigu mai tîrziu, că într-o țară ca a noastră ideile și aplicarea lor trebuie să vină de sus, pentru a diminua treptat decalajele dintre majoritatea și minoritatea din România, economic vorbind. Reprezentant el însuși
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, "un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe tatăl ei, Lucia avea compasiune pentru cei oropsiți, mai târziu, nu va suporta violența din filme. Fiind mică, părinții au dus-o al teatru să vadă O noapte furtunoasă și ea în loc să râdă, a început a plânge. Din toată piesa nu înțelesese decât că Spiridon fusese bătut. Probabil
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Lupeanu-Melin cu ale sale Evocări din viața Blajului și cu micul roman autobiografic: Licean... odinioară de Ion Agârbiceanu, în care evocarea este întreruptă de asemenea exclamații retorice. Sau: „Școala și știința de carte aduc lumină și pentru neamul românesc cel oropsit, ținut atâta vreme în întuneric de neștiință” (Ion Agârbiceanu). Și această sete de învățătură se constituie într-o frumoasă metaforă Caravanele Ardealului de Septimiu Popa, sugerând convoaiele de școlari ce veneau din toate ținuturile transilvane și se îndreptau, pe jos
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
a gândit cum ar fi putut-o salva, ima-gi--nân-du-și zeci de moduri prin care s-o oprească pe celălalt trotuar. Ea era parte din sufletul lui și fără Madi viața se smochinise fulgerător. Cristian primea în ceafă clipele grăbite, înaintând oropsit printre oameni, fără curiozitate, fără chef, singur într-o lume gata să-i dea sfaturi, să-l compătimească ori să-l mai îmbrâncească din când în când, pentru că și-așa ocupa degeaba un loc sub soare. Tristețea lui a durat
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
nu contenesc. Momentul anilor '60 e mult mai complex. El se întemeiază pe încrederea imensă și trufașă în propria originalitate, fără îndoială. Dar se validează pe sine și altfel: prin saluturi către lumea antebelică, prin generoasa integrare a "reînnoiților" și "oropsiților" din "generația de aur". Generația anilor '60 vădește o anume ambiguitate cînd privește îndărăt; ea îi descoperă pe interbelici, ca și "placa turnantă", dar cu anume stînjeneală, care trădează o înrudiere cam nedorită. Eu de aici aș porni o analiză
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
nu pune niciodată piciorul", există situații cînd aceasta se comportă cu bravură în raport cu corupția, anulînd excepțiile, nivelînd opulența și mizeria: "De luptat se luptă, deci, și dacă baba Safta, abominabilă hoață de două puici, a luat doi ani de temniță, oropsitul de Bivolaru a luat și el tot doi ani, pentru două mii de miliarde de lei. Este de la sine înțeles că atît baba, cît și Bivolaru, vor mai restitui și fulgii". Dar viața politică? Nu altfel decît în perioada "celei mai
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
în iritare fundamentală. Nu e ceva nou, așa se întîmplă tot mereu cînd excesul de sensibilitate dă în exasperare: el devine febră sarcastică. E un mecanism infailibil. Iată, bunăoară, ce-a pățit doamna Caliopi Dumitrescu din exces de compasiune față de oropsiții de după primul război, pe care-i căina într-atît încît, în cele din urmă, a scăpat următoarea strofă sinceră, dar de tot nepotrivită pentru o doamnă: „Tristă stam într-un colț/ Gîndindu-mă la săracii ce stau pe la porți/ Imima mi-a
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
avem cunoștință că, asemeni gripei, există fel și fel de tulpini ale acestui virus, precum și vaccinuri, care te și apără. De luptat se luptă, deci, și dacă baba Safta, abominabila hoață de două puici a luat doi ani de temniță, oropsitul de Bivolaru a luat și el tot doi ani, pentru două mii de miliarde de lei. Este de la sine înțeles că atât baba, cât și Bivolaru vor mai și restitui fulgii. De netăgăduit, Justiția a căpătat aripi, zboară, legată la ochi
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
pagini. Veneau în casa lor, înainte de 1918, poetul macedonskian Oreste, ,un tânăr delicat, năltuț, blond, cu barbă, cu un chip de Crist", D. Nanu, Panait Istrati, care povestea foarte frumos. Moștenindu-l pe tatăl ei, Lucia avea compasiune pentru cei oropsiți, mai târziu, nu va suporta violența din filme. Fiind mică, părinții au dus-o la teatru să vadă O noapte furtunoasă și ea în loc să râdă, a început a plânge. Din toată piesa nu înțelesese decât că Spiridon fusese bătut. Probabil
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
devenit astfel un caz pentru presa centrală. Din primar, a urcat la rangul de baron de Bacău. Iar cînd, înainte de ultimele alegeri locale, Sechelariu a încercat să-și recapete popularitatea împărțind bani și mititei băcăuanilor, cezarismul său de binefăcător al oropsiților a fost taxat și de la centru de, pe atunci președintele, Ion Iliescu. Pierderea alegerilor i-a fost fatală. Luat la cercetări în arest, fostul nr. 1 al Bacăului a izbucnit de două ori în lacrimi, pînă acum, în fața judecătorilor, încercînd
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]