174 matches
-
personal al lui Katsuyori, și cei doi frați mai mici ai săi, Îi fuseseră sincer devotați stăpânului lor. Sozo avea douăzeci și șase de ani, următorul avea douăzeci și unu, iar cel mai mic, doar optsprezece. Împreună, Își apăraseră, cu fidelitate, seniorul osândit tot timpul, de la căderea noii capitale, până În ultimele momente de pe Muntele Temmoku. — Cu asta, pot pleca fără regrete. Golind ceașca pe care o primise, Sozo se Întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
legat iubitul meu pe-a' Vegetației tulpini". Astfel sînt cîntecele Tirzei, astfel iubirile-Amalecului. Mielul Domnului se pogori prin tărîmurile douăsprezece ale lui Luvah, 320 Purtîndu-și suferințele și toate groaznicele-i răni primindu-le. Acestfel fost-a Mielul Domnului la Moarte osîndit. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l Și-apoi batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare, alteori cinci, 325 Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chin și suferința, 10 Astfel părea din depărtare Sinagoga; în jurul lor stăteau Fiicele Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de Stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor359. Acestfel fost-a Mielul Domnului la moarte osîndit 360. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l 15 Și batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare, alteori cinci, Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar Una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen: Vezi Vala, VIII, 265-274: "The Lamb of God stood before Satan opposite [...]". Se observă astfel că pentru Blake Urizen și Satan sînt identici. 359 (6, 11-13) Deasupra victimelor lor: Vezi Vala, VIII, 292-294. 360 (6, 13-18) la moarte osîndit: Vezi Vala, VIII, 321-326. 361 (6, 19-22) de-a' lui Luváh vesminte: Compară Vala, VIII, 337-340. 362 (6, 23-28) Enitharmon le teșea: Compară Vala, VIII, 52-58. 363 (6, 27) porunca cea mai dreaptă: Expresia "the fittest order" se mai poate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să n-aibă cine lăcui, să se șteargă numele lui den cărțile vieții, să nu să scrie cu direpții, să pue Dumnezeu pre păcătosul asupra lui și diavolul să stea de-a direapta lui, când se va judeca să iasă osândit și rugăciunea lui să fie întru păcat și să-i fie zilele puține. Dregătoria să-i o ia altul, să-i fie feciorii rămași săraci și muiarea lui văduo...481 Sunt prezenți, cum se vede în textele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frică; fugă; găsire; grădiniță; greutate; gros; hoți; iar; idei; ieșire; indiferență; inimă; împiedică; îndepărtare; înșelăciune; întîrziere; întrecere; jaf; jogging; libertate; loc; lume; lungă; magazin; la maraton; mașină; mențin în formă; merge; mergi; mijloc; necazuri; nedrept; nedreptate; neliniște; odioasă; oprire; ore; osîndit; panică; pămînt; păși; pian; pleacă; în ploaie; primejdie; primul; prinde; profesoară; pușcăriaș; refugiu; refuz; repejor; repezeală; repeziciune; de responsabilitate; rezistență; România; rușine; rutină; salvare; scapă; singurătate; spart; speriat; sportiv; sprinten; sta; stadion; stat; stă; stopare; școală; teneși; teren; timp; transpirație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
articolele moralizatoare din ciclul amintit, se găsesc câteva poezii simple, pe motive populare. Un volum de versuri nu a mai apucat să vadă lumina tiparului. Tot în manuscris a rămas și o tragedie în versuri, Iosef cel lacom sau Păcatul osândit (1842), o traducere din franceză. SCRIERI: Disertație asupra nașterei și vieței lui Omer, în Homer, Iliada, I, pref. trad., pref. I. Eliade, București, 1837; Prințul român, București, 1843; Săteanul creștin sau Partea morală din foaia satului, București, 1853; Disertațio despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
mai slobod, mai curat, Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moștenire-ntâmplărilor s-a dat! Atunci dac-a mea frunte galbenă, obosită, Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormânt, Dac-a vieții-mi triste făclie osândită S-o-ntuneca, s-ar stinge de-al patimilor vânt, Pe aripile morții celei mântuitoare, Voi părăsi locașul unde-am nădăjduit; Voi lăsa fericirea aceluia ce-o are, Și a mea pomenire acelor ce-am iubit.
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
mângâieri. În aceasta se dovedește nemărginita dragoste și milostivirea Celui de Sus. El L-a trimis pe Unul-Născut Fiul Său să se facă asemenea nouă, să se nască într-un staul, să sufere prigoana, foamea, setea, să se lase prins, osândit, bătut, scuipat, încununat cu spini, pus între doi tâlhari, răstignit, numai ca, prin Jertfa lui Iisus, să ni se ierte păcatele și să revenim la comuniunea cu tatăl, noi, răzvrătiții, pătimașii, noi care bem fărădelegea ca apa. Ceea ce noi n-
Agenda2005-14-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283568_a_284897]
-
măcar în trecere, o singură dată - și astfel de apariții rarisime și evident necunoscute reprezintă, orice s-ar spune, un boicot regretabil". E amuzantă o asemenea pedanterie resentimentară a teoreticianului, balansînd surescitat între celălalt și sine, în temeiul aceleiași apucături osîndite în primul caz, „epurate" cînd se potrivește cazului secund. Neîndurîndu-se a-și fixa identitatea, putem presupune că Adrian Marino încearcă o secretă nemulțumire de sine a cărei neagră undă e defulată printr-o cronică cîrtire, printr-un amalgam de „ipoteze
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
pentru Dinu Lipatti, un poet suav al pianului, cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are cum funcționa, de la silueta sensibilă, de trestie nervoasă, proprie pianistului, la promiscuitatea miilor de oameni osîndiți să înainteze laolaltă lungi kilometri, în izmene, năclăiți de praf și sudoare. Închipuirea organizatoarei de Maratoane e, de altminteri, ca o piază rea, coboară sigur tot ce atinge. Un Festival al Orchestrelor Radio, pe care-l anunță în chip ambițios
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
indirect - o omogenitate a semnificațiilor, o ordine a valorilor. Trimiterile la real coboară uneori la nivelul simbolului: "Cum să te mai sărut?/ Botnița asta deși ruginita/ rezista;/ acum cîteva zile limba mi-atîrna printre/ zăbrelele ei/ că un vultur mort/ dar osîndit să nu cadă/ din cuib" (Un sărut în amurg). Sau această secvență de junglă modernă: "Tragi pielea de pe secunde/ (verbul a beli a fost compromis/ de un mitocan aristocrat)/ și ultimul an ți se-arată/ rîu de sînge cu oglinda
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
conceptual care nu e un neajuns regretabil, ci o componentă definitorie. Această componentă poate face abstracție de biografia gînditorului. Există o filozofie care nu se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989) acesta scria, cu sfială și sinceritate: „Există o plictiseală a cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează undeva: «criticul, plecat constant pe masa de lucru, înăbușe în el plânsetul surd al unui
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
această intenție a lui Diderot este urmărită cu perseverență, și nu numai de el, cu un întreg aparat retoric, al aluziilor, ironiilor, al trimiterilor". Dacă ieri preoții au fost judecați "drept oameni care au vrut să-și domine semenii, și osîndiți asemenea despoților, a spiritelor absolutiste", în prezent personalitățile de relief, prin forța lucrurilor directoare ("căpitanii ideologici", îndrumătorii "de tip guru", după cum îi persiflează Adrian Marino), cad în discredit: "Căci, în fond, absolutul manifestat pe tărîm religios, metafizic, juridic, estetic, etic
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Aș da dovadă de neglijență, dacă aș uita să menționez un vis la Dalí pe care l-am avut înainte de a veni încoace: am visat niște pantofi de alergat în vis, iar în
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și bine pregătit, apt a-i discerne tentele docte. Genul de autor osîndit a fi apreciat numai de cititori de același calibru umanist. Un polivalent care lasă în urmă o operă de înaltă discriminare estetică, dar o operă pătrunsă de un murmur savant și golit de agresivitate, de unde și senzația că o pagină
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, Însă, textul spune: Dar prin
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Grigurcu După o lungă pauză (gestație?), Ion Mureș an ne oferă un volum de versuri echivalent cu o fenomenologie a alcoolului. Conform viziunii d-sale, alcoolul nu e o simplă scornire pămîntească, defel o smintire, un nărav ce se cuvine osîndit, ci un reflex al unei puteri metafizice, al unei idei platoniciene. O rămășiță edenică (Întoarcerea fiului risipitor). Nu e de mirare, așadar, că alcoolicii trăiesc într-o lume a lor ce ignoră Lumea, că libațiile reprezintă un ritual cosmic (Poemul
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale coerentă și valoarea esențiale unui univers liric autonom și peren. Deși osândit să scrie ăntr-un regim autoritar plebeian, ce ridicase mitocănia și mârlănia la rang de criteriu de selecție și afirmare socială, el regăsește libertatea poeziei pure care, cu toată aură ei de artă dificilă destinată elitelor și cu toată nobilă ei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
așteptându-l pe Lao zi / să-ți dedice înainte să iasă pe poarta de vest Despre Dao / și putere / vezi mamele de campioni alăptându-și odraslele cu Cola-Cao / ai o palmă întinsă-n stomac care cere pomana / ai un trup osândit să-l împarți între Ana / și Caiafa ai dreptul la vot Libertatea de-a trage cu pușca / o femeie închisă în propriul corp ca panteră în cușcă"(CH-ĂU) Diferențe mari între volume sunt și nu prea, această antologie, Gestuar - titlu
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
-se o spaniolă așa de perfectă, se face că nu aude. Cred că mi-ar plăcea să vorbesc ca tine, zic. El stinge lampa cu petrol și se bagă iar în pat. Își aprinde o țigară. Zice: Sunt un om osândit. Dacă vor să mă omoare, să-mi spună doar când și mă duc. Fără grabă. De ce mă privești așa. Stau goală într-un colț. Nu cred dar nici nu pun la îndoială. Zice: Să nu-ți închipui că inventez un
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
toată lumea. De ce spui asta, zic. În după-amiaza asta s-a așezat din nou pe o treaptă a prispei. Mă cheamă lângă el, dar continuă să vorbească tare. Zice: Prietenul meu, ziaristul Lucas, cel căruia îi zicem "Slăbănogul" e și el osândit. Suntem mulți, bărbați, femei, chiar și copii cei care o să murim. Dar dacă îți vorbesc acum de slăbănogul Lucas e pentru că noi doi am lucrat mulți ani împreună și gândeam la fel. Scriam aceleași chestii și totuși dușmanii noștri erau
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
ne-a inundat: mineriadele, corupția, pauperizarea etc., care, evident, au scindat societatea românească în profitori și victime. Regimul restauraționist care s-a înstăpînit pînă în 1996 ar fi fost curat ca lacrima. Doar năzuințele manifestanților din Piața Universității se cuvin osîndite. Pentru tot ce e neîmplinire în viața României de azi sînt răspunzători doar idealiștii săraci și cu mîinile goale, care au visat cu ochii deschiși o Românie a adevărului și a dreptății. Care au experimentat, prima oară după o jumătate
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]