173 matches
-
fiii Celui Prea Înalt, căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. 36. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv. 37. Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osîndiți, și nu veți fi osîndiți; iertați, și vi se va ierta. 38. Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză pe la spate. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui, ci închipuiri osândite ale unor tăinuitori. — Mamă, ăsta e un loc al zartosht-ilor? întrebase. — Da, iubitule, îi spusese strângându-i mâna în pumnul ei. O neliniște zvâcnea ca o inimă între zidurile de stâncă și se înălța spre tavan. Era spaima apăsătoare a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
citate ne indică faptul că degetele erau implicate în actele magiei de contact sau ale celei simpatetice. „Alfabetul digital - scrie R. Graves - era utilizat și de vrăjitoarele Evului mediu, deoarece rapoartele Inchiziției menționează existența unor înțepături tainice pe degetele femeilor osândite.” 4. În practicile magice, în cultele fertilității, ale fecundității și în magia erotică erau implicate, într-un fel sau altul, toate degetele mâinii (mai ales ale celei stângi). Primele trei degete participau la acte simbolice cu un caracter predominant sacru
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Amor nu știam ce este Ci gândeam că e poveste. Acum crez adevărat C-oi să-mi fiu singur gelat - Simțiri nu mi-au mai lăsat, 419 {EminescuOpVI 420} Mințile mi le-au luat, Oi să mor spre pildă dat, Osândit și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu lacrimi, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
FOST PENTRU MINE O REVELAȚIE. SÎNT SIGURĂ CĂ VĂRUL MEU E BINE INTENȚIONAT ȘI CĂ ÎNTR-UN FEL AR FI EXCELENT PENTRU MINE SĂ MĂ MĂRIT. DAR MĂRTURISESC CĂ NU M-AM GÎNDIT NICIODATĂ LA CĂPITANUL HEDROCK CA LA INDIVIDUL OSÎNDIT SĂ-MI ASCULTE TOATĂ VIAȚA CICĂLELILE. DIN NEFERICIRE EXISTĂ UN ALT MOTIV PENTRU CARE AM EZITAT SĂ MĂ MĂRIT ȘI DECI SĂ ADAUG UN AL TREILEA CONFLICT LA CELE DOUĂ MENȚIONATE DE PRINȚ. EU... TELEECRANUL DE LÎNGĂ SCAUNUL EI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea prin asta că nu existau jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest Purgatoriu, vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oamenii care ne-au dat aurul a avut parte de temniță grea, nevinovat fiind, și ar dori ca o parte din bani să fie folosiți pentru pușcăriași. Am fost asigurați că acest om puternic, în locul numit Muta, oferă adăpost celor osândiți. Mi-am dat seama imediat că mersesem prea departe. Tânărul preot s-a dat înapoi cu un pas și s-a uitat la noi circumspect. Am încercat să-l readuc unde voiam scoțând din desaga atârnată de gât cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
porții în care Zogru era pe atunci prizonier fără speranță. 12. Întâlnirea cu Ioniță a fost ca o revedere a unui frate. Îi părea rău că nu poate să-l urască. Se uita la el, iar noua lui față de bătrân osândit îl înfiorase. A fost prima oară când s-a gândit la propria lui înfățișare și când l-a ajuns teroarea îmbătrânirii. Îi văzuse și pe ceilalți din preajma lui când veneau să se roage. Dar îi vedea des. Pe Ioniță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spun. Această zgârcenie vă poate fi fatală. ARTUR: Accept să fiu omorât, dar nu accept să fiu jefuit. GARDIANUL: Ascultați-mă cu atenție! Sunt unul dintre puținii oameni care vă vrea binele. Se vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se topiră din sufletul nostru toate simțămintele pătimașe, care îl fac pe om să se târască. Iubiți credincioși, Hristos a înviat!.. Iși începu părintele paroh, predica. .Dar, cât a pătimit Iisus pentru mântuirea noastră, oamenii, care prin păcatul lui Adam osândiți am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
România, Începând cu dictatura lui Carol al II-lea, continuând cu dictatura lui Antonescu, cu comuniștii până În ’89 și cu neocomuniștii de după ’89 i-au considerat pe legionari și pe simpatizanții lor „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor mereu osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis și nu a săvârșit fapte infamante. Singura lor ,,vină” a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
înțeles nimic din complexitatea acestei probleme și acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinul acestei țări. Pentru spiritele problematice, care își dau seama mai mult de umbrele istoriei universale decât de luminile ei, care înțeleg că există neamuri osândite și ratări fatale decadente precoce și anonimate inevitabile, aderența la direcția internă a unui popor în naștere nu este un act atât de spontan. Precum sânt oamni care iau cunoștință de ei înșiși, care ating un nivel de autoconștiință târziu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă să răzima de părete. Vro trei paturi, care de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să Înființeze oriunde „raiul”, să Întoarcă, adică, omul și lucrurile sărace, sterpe, la plenitudinea lor „adamiană”. Un poem din 1836 (Destăinuirea) traduce limpede acest adamism grandios: „Subt degete-mi răsună, lină, te-nfiorează, Spune ce e poetul În ăst loc osîndit, Cum el dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile răsună; CÎnd se Închină, cerul el Îl coboară jos; Dragostea lui e flăcări și ura lui detună, Blîndețea-i e seninul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un ofițer și tratată cu mult respect, ca și când ar fi fost un personaj oficial, fu condusă pe un dâmb la un scaun, de unde se vedea bine locul execuției, lângă un zid, fără a fi posibilă o comunicare între ea și osândit. Ofițerul stătu lângă prințesă până la sfârșit, invitînd-o cu mare deferență să ia loc pe scaun, care era de fapt un fel de fotoliu de fag pentru birou, cea mai decoroasă mobilă ce se putuse dibui pentru o față așa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
momentului, acordând atenție românilor din provinciile proaspăt răpite sau din afara granițelor interbelice din Transnistria, din Moravia, din Bulgaria, din Grecia. Tonul său patetic transpunea, într-un registru eroic, ușor naiv, multe din suferințele, spaimele și speranțele vremii: "Toți Românii aceștia, osândiți să viețuiască în afară de granițele patriei noastre, sunt ca niște trupe de pază, ca niște posturi înaintate, cărora le revine un rol destul de greu, dar nu mai puțin însemnat, acela de a străjui la porțile României întregite. Oricând s-ar ivi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de bani "pentru înlesnirea așezării lui" (art. 24-27 din lege și 64 din Codul penal). Un "Regulament general al Casei Centrale de minori" stipula înființarea unui penitenciar sub denumirea de "Casa de Educațiune corecțională" pentru minorii delincvenți sub 15 ani "osândiți că au lucrat cu pricepere", pentru minorii între 15 și 20 ani osândiți conform art. 63 C. pen. și pentru minorii între 8 și 15 ani "socotiți că au lucrat fără pricepere, din care, în loc de a fi retrimiși în familie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și toate celelalte corpuri vizibile, atunci de ce osîndiți voi zi de zi lucrarea cărnii și unirea bărbatului cu femeia, zicînd că este lucrarea Diavolului? De ce nu mîncați carne, ouă, brînză și toate cele create de preabunul vostru Creator? Și de ce osîndiți atît de aspru pe cei care fac acestea, dacă voi credeți că nu există decît un singur creator, autor al tuturor acestor lucruri 78? Garatenzii se află Într-o contradicție flagrantă: „Voi respingeți zi de zi creația Domnului, adevăratului Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
frică; fugă; găsire; grădiniță; greutate; gros; hoți; iar; idei; ieșire; indiferență; inimă; împiedică; îndepărtare; înșelăciune; întîrziere; întrecere; jaf; jogging; libertate; loc; lume; lungă; magazin; la maraton; mașină; mențin în formă; merge; mergi; mijloc; necazuri; nedrept; nedreptate; neliniște; odioasă; oprire; ore; osîndit; panică; pămînt; păși; pian; pleacă; în ploaie; primejdie; primul; prinde; profesoară; pușcăriaș; refugiu; refuz; repejor; repezeală; repeziciune; de responsabilitate; rezistență; România; rușine; rutină; salvare; scapă; singurătate; spart; speriat; sportiv; sprinten; sta; stadion; stat; stă; stopare; școală; teneși; teren; timp; transpirație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Paradoxul este că Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă...Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
său sunt folosite preferențial. Dacă e ascultat și urmat, face daruri, dacă nu, pedepsește exemplar. El eludează legile divine și atunci când e vorba de sine însuși. Pasiunea sa, vânătoarea, este una dintre practicile de la care preotul "este oprit și aspru osândit"105. Mai bun cunoscător pare scriitorul care notează, din nou, atent la astfel de detalii: Dac-ar fi să cauți cu de-amănunt, nu prea îi ședea bine popii cu pușca, dar dacă i-ar fi trecut cuiva prin minte
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintâi credincioși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]