343 matches
-
biserica a fost resfințită, la 21 noiembrie 1994, de către P.S. Vincențiu Ploieșteanu, Episcop Vicar Patriarhal, de sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, care a rămas ca al doilea hram. Este meritul preoților și al enoriașilor că îngrijesc cu multă osârdie lăcașul bisericii pe care îl înfrumusețează mereu pentru a fi exemplu în întreaga parohie. În acest fel, biserica Sf. Pantelimon și-a reluat întreaga activitate, în condiții de demnitate, slujindu-și cu credință enoriașii. În zestrea sa de patrimoniu, pe lângă
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
în comuna natală, unde a condus lucrările de reparații și consolidări la biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sf. Haralambie. La 1 mai 1998 a fost numit paroh la Biserica Sf. Pantelimon din Ploiești, implicându-se, de asemenea, cu osârdie și spirit practic în efectuarea lucrărilor de reparații exterioare și consolidări, tencuieli, vopsitorii, schimbarea acoperișului bisericii și a turlelor, construirea și dotarea noii clopotnițe și a cancelariei parohiale, alături de enoriași și de alți credincioși din oraș. Are doi copii, Teodora
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
la 14 octombrie 1558 (7066) și a fost celebrată de mitropolitul Grigorie Roșca, înconjurat de un sobor de 116 preoți și diaconi. (""Mai apoi, domnind Alixandru vodă țara, întru lauda lui Dumnezeu au zidit mănăstirea Slatina, cu multă chieltuială și osârdie și o au sfințit-o Grigorie mitropolitul și la sfințenie zic să fie fost preoți cu diiaconi 116. Aceasta s-au lucrat în anul 7066 (1557) și o au sfințit-o octovrie 14."") Constructorii bisericii au fost meșteri locali și
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
alta nu-i, " Toată de marmură roșie, te sfiai picior să pui. "Catapeteasma și strana bucățică n-au rămas " Toate cele dinlăuntru s-au topit, focul le-a ars.</poem> Începând din anul 1823, Mănăstirea Slatina a fost restaurată prin osârdia mitropolitului Veniamin Costachi și a arhiereului Filaret Beldiman "Apamias", care a condus o lungă perioadă mănăstirea ca stareț. Între anii 1823-1828 s-au efectuat lucrări de restaurare a bisericii (s-a demolat zidul despărțitor dintre încăperea mormintelor și naos, s-
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
H(risto)s începutu-s-au acest turn a se zidi din temelie după cum se vede în lontru, cu paraclis, hramul Sf(ânt)ului Mare Mucenic Gheorghe, în dzilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu toată cheltuiala și osârdie sf(â)nți(ei) sale chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vecinica sa pomenire. Fost-au sârguitori cu osteneala Dum(nealui) Ștefan Rusăt vel pah(arnic) cu giupâneasa dum(nealui) Marie Sturdza. Leat 7251 (=1743) mart(ie) 5"". Pe partea cealaltă
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
mănăstirii Eufrosim Poteca. O pisanie în pridvor peste intrare afirmă: "„Această reparație a zugrăvelii, după stilul original, s-a făcut cu bunăvoința Înălțimei Sale Barbu D. Știrbei, Prințul stăpânitor a toată Țara Românească, slobozind cheltuiala din Casa Centrală și prin osârdia Cuvioșiei Sale, Arhim. Eufrosin Poteca, eugumenul acestei Sfinte Mănăstiri de la Gura Motrului, la anul 1852, zugrav Niță Stoenescu."". Refacerea picturii a însemnat în epocă o repictare a scenelor acoperindu-le pe cele originale cu un strat protector. Imagini
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
pe locul unde se afla ea a fost construită în perioada 1832-1835 o biserică de zid, mai trainică. Ridicarea noii biserici s-a realizat de către câțiva călugări de la mănăstirile Neamț și Secu, ajutați de schimonahia Safta Brâncoveanu și de , prin osârdia egumenului (nacealnicul) Ghervasie, originar din Mănăstirea Neamț. Cheltuielile au fost suportate de trei negustori înstăriți din Piatra Neamț (frații Gheorghe și Ioan Prosie și Vasile Iliovici). Tot în 1835 a fost construit și un turn-clopotniță de zid, cu două etaje. Biserica
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
limba română cu caractere chirilice având următorul cuprins: "„Biserica Bunei Vestiri a pre Sf. Născătoarii de Dumnezeu zidită în zilele Pre Înalțatului Domnu Mihail Grigoriu Sturza Voevod, cu blagoslovenia Preosfintului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul acelor ce au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșii sale părintele Ghervasie și a neguțătorilor dumnealor frați Gheorghie și Ioan Prosie, și Vasilie Iliovici. Sihăstria Durăul în Muntile Pionul. 1835”". Pridvorul bisericii și catapeteasma din lemn de tei au fost pictate în ulei, în anul 1853, de către pictorul
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
de stejar, precum și pentru modificarea cafasului și a pridvorului. După finalizarea lucrărilor, s-a amplasat o pisanie cu următorul text: ""Înoitu-sa întru totul această sf. biserică, stricată de marele cutremur când pe pământ nu era pace - 10 noembrie 1940. Prin osârdia P.S. Episcop Grigorie Leu. 1941-1945"". După instaurarea regimului comunist la putere în România, la 5 februarie 1949 Episcopia Hușilor a fost desființată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale privind aprobarea statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, fiind unită
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
școlii, iar restul 250 ruble trebuie să le compenseze populația satului. Toată viața au lucrat în această școală învățătorul Nicanor Cecan și preotul Alexandru Pascari (decedat la 19 martie 1903), care a predat în școală religia și învățătura creștină. Prin osîrdia lor în 1901 în satul Biliceni a fost construită o biserică nouă, sfințită de un mare sobor de preoți. La 25 ianuarie 1918 poposește o unitate română de cavalerie din Regimentul 10 Roșiori. Rebeliunea de la Petrograd făcuse să se prăbușească
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de către ieromonahului Macarie 1510-1512” (Sfânta Mânăstire Bistrița aflată în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea). Cartea este scoasă de sub teascurile tiparului la 26 august 2010. Octoihul este cea de a doua carte apărută în Țara Românească, “prin osârdia ieromonahului Macarie” Locul tipăririi cărții, este tipografia ce funcționa în mănăstirea Bistrița din Oltenia. Octoihul este o carte voluminoasă, numărând 200 de file, grupate în 25 de caiete, cu 22 de rânduri pe pagină. Ca și în cazul Liturghierului, meșterul
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
întărește-ne voința în a face bine și primește de la noi cântări și laude sfinte și ne ajută în necazuri, în boli și suferințe”. (Acatist, Condac 1 și 13). Sfânta Liturghie se slujește aici cu un cor liturgic înființat prin osârdia fostului preot paroh, Gheorghe Dimulescu, care a păstorit comunitatea credincioșilor din zonă, timp de peste patru decenii. În corul acestei biserici cu o acustică perfectă au cântat mari voci ale muzicii românești, precum Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și David Ohanesian, dirijorul
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
fost coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică excepțională, ca și icoanele împărătești, din 1770 (Isus Hristos, Maria cu pruncul), datorate osârdiei monahului Chiril de la Plăișor. Pereții lăcașului, de plan deptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală cu cinci laturi, au fost tencuiți la interior și nu știm în ce măsură ei păstrează decor pictat, realizat după reconstruirea acesteia. Dintr-o pisanie, aflată sub icoana de
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
a edificat noua biserică din lemn în 1761, moment marcat de inscripția: "„...această sfântă și dumnezeiască biserică dintâi nu s-a aflat nimeni să știe cine o au făcut și cănd, iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu ridicatu-s-au din temelie cu osîrdia cinstiților preoți popa Moisi, popa Dumitru, popa Ion, cu toată cheltuiala satului, cu lemnul, cu șindrila, cu zugrăveala, anul 1761...”". Ea reprezintă nu numai un valoros monument de arhitectură, evocator pentru lăcașurile de lemn dispărute de pe întreaga vale a Pianului
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
din biserică. În prezent, acestea pot fi admirate în noul paraclis; icoana mare a Maicii Domnului - Axionița se află în noua biserică. Actuala Mănăstire Dumbrăvele a fost construită între anii 1994-1998, în vremea arhipăstoririi Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Daniel, prin osârdia Arhimandritului Pavel Toderiță, care, în data de 6 decembrie 1993 a fost numit egumen la Schitul Dumbrăvele, având ca sarcină reconstruirea schitului; La data de 1 noiembrie 1998 - după finalizarea lucrărilor de construcție a bisericii Schitului Dumbrăvele, Înaltpreasfințitul Părinte Daniel
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
sunt și icoanele din friza prăznicarelor, cu pictură pe ambele fețe, friză delimitată prin chenare, pe motiv floral, sculptate și pictate. Tematica lor este cea tradițională, exemplificând prin "Cina din Mamvri". Pe praznicul Sfinții Apostoli, este următoarea însemnare: "plătită prin osârdia și cheltuiala robului lui Dumnezeu Ioan, 1808 feb. 15 Ștefan zugrav". http://www.valeafaurului.webgarden.ro/
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
20 mai 1388 de către Mircea cel Bătrân ""...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire...la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă pe care cu dragoste și multă osârdie, după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte zisei mănăstiri"". Călimăneștiul,a fost vizitat dealungul existenței sale de oameni deosebiți ai culturii române. Amintim, că Mihai Eminescu, poetul național al românilor, trecând prin această așezare venind dinspre Ardeal și
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
s-au făcut de jupânul Pătcu Bogdănesc la biserica dum(isale) 1806"”. Inscripția conduce la presupunerea că acest clopot ar fi fost adus de la biserica din Bogdănești. Pe clopotul mare al bisericii este scris ; „"Acest clopot s-au făcut prin osârdia și cheltuiala ieros(hi) monah Teodor proin nacealnic schitului Orgoieștii noi, hramul Sfântului Neculai. Teodor Maricaș, Ion Lazăr maistr(u) t(urnător) a clopotariu. 1840"”. La circa 20 metri est, de biserica schitului a existat un paraclis care, a fost
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
și astăzi, înainte de toate, prin credință în Dumnezeu. Întru slava Lui s-au zidit biserici, mănăstiri, locuri de rugăciune și mulțumire pentru biruința asupra celui viclean, care a împins seminții nesătule și lacome să ne calce hotarele. Cine nu cunoaște osârdia veșnic pomenitului Ștefan cel Mare și Sfânt, cel care a împodobit pământul Moldovei cu câte o biserică după fiecare înfrângere a dușmanului? Cine a dat, după Dumnezeu, mai multă strălucire Bucovinei decât Marele Voievod, vajnic apărător al creștinătății, recunoscut de
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
erau Alexandru Vasile, Filipescu Nicolae, Alexandru Loven, Moldoveanu Tudor, Comnea Marin, Comnea Ion, Radu Bulibașa. În principal osteneala acestor enoriași a constat în lucrări de împrejmuire si de conservare a edificiului. În anul 2013, la inițiativa preotului paroh și prin osârdia singurului nepot al veteranului Alexandru Vasile, s-au realizat importante lucrari de refacere si infrumusețare: platformă de beton pentru acces pietonal, împrejmuire din panouri sudate de plasă zincată și zugrăvire. În cursul studiului pentru realizarea prezentei cercetări, s-a identificat
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
un incendiu devastator în anul 1913, incendiu care s-a propagat de la o casă din apropiere, de pe strada Lascăr Catargiu, nr.23. Actuala biserică cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1934-1936, din inițiativa și prin osârdia preotului Gheorghe Popescu, fost profesor de seminar, protoiereu și consilier al Eparhiei Argeșului până în 1948, ajutat de Consiliul Parohial și de oamenii de bine ai vremii. Fondurile bănești necesare construcției bisericii au fost procurate prin colectă publică, din parohii și
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
4. Cu drag, Șuli [Domnului Pericle Martinescu, Redacția revistei „Vremea“, Strada Carol, nr. 10, București - Bulevardul Domnița Ileana, nr. 5, Constanța]. Note Originalele celor două scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Adrian Păunescu - Benedictina osârdie a frazei exemplare. Interviu cu Tașcu Gheorghiu în Sub semnul întrebării. Ediția a 2-a adăugită. [București], Cartea Românească, 1979, p. 277-283. 1a. Vasile Rebreanu și Miron Scorobete - Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx. Volumul 2. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
vreme, Lavrenție, după cum relatează pisania: „Precum dorește cerbul de izvoarele apelor, așa au dorit sufletul mieu ca să zidesc casă lui Dumnezeu întru pohtala sfântului părintelui noistru Nicolae arhiepiscop al Mirelor. Ridicatu s-au acestă sfântă bolniță din temelie cu toată osârdia și chieltuiala sfinții sale părintelui chir Lavrenție ig[umenu] mănăstirii Polovragi, ajutorându-mă și alți frați, cari vor fi arătați în cartea vieții”. Biserica are un plan rectangular și este tricompartimentată. Ca o particularitate, are spre vest un turn clopotniță
Biserica bolniță a mănăstirii Polovragi () [Corola-website/Science/320524_a_321853]
-
fusese comandat pentru bisericuța de pe Poartă, zidită de Ștefan Tomșa al II-lea în turnul de la intrarea în Curtea Domnească din Iași (cu hramul Sfintei Treimi). Prima mărturie despre Mănăstirea Bârnova o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Barnovschi în orașul Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]