163 matches
-
imposibilitate, nici un act al vieții nefiind trăit direct, ci fiind mereu împletit cu o tentă literară: cutare întîmplare îi trezește în minte un episod romanesc sau cutare persoană îl duce cu gîndul la un paragraf dintr-un autor celebru. Această oscilare necontenită între detaliile biografiei și memoria cărturarului naște un periplu evocator în care separarea planurilor (viața sau cărți) e oțioasă. În cazul lui Nicolae Manolescu nu mai e vorba de a alterna viața cu cărțile, ci de a-și trăi
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
ison pe sol# instaurat gradat de la ppp la f sempre, neornamentat în primele două măsuri, apoi intonat ca tril. Staticul se îmbină astfel cu dinamicul, atitudine ce rezonează cu cea a discursului coral. Densitatea instituită de ritmul în șaisprezecimi precum și oscilarea sonoră pe elementele unor grafuri în aceeași nuanță ca cea a saxofonului determină un rezultat sonor viu, fluctuant. Silabele asemantice, cu toate că se repetă, nu generează relații speciale între sunete. Acestea se nasc independent de natura fonemelor atribuite lor. Ma, ra
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
ruși, echivalând, afirmă editoarea, pe bună dreptate, în introducere cu un veritabil roman-frescă. Numeroasele scrisori ce vin sau pornesc de la Alexandru Busuioceanu (1896-1961), axa coagulantă a volumului/volumelor fac să putem descifra o stare de spirit mai generală, psihologii frământate, oscilări între speranță și descurajare, idealuri, cel mai adesea înfrânte, destine, care, multe dintre ele au evoluat în modul cel mai dramatic. Dialoganții sunt nume cunoscute sau mai puțin cunoscute, uneori de-a dreptul enigmatice: Mircea Eliade, Emil Cioran, N. I. Herescu
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
pe care autoarea le urmărește prin alternanță, după cum îi dictează dozajul narațiunii și dispoziția de moment. Primul fir privește genealogia familiilor regale din Europa, al doilea istoria României în secolul XX, pentru ca al treilea să privească biografia autoarei. Din această oscilare pe trei muchii retrospective iese un tom gros, împărțit în două volume, al cărui conținut e însuflețit de o intenție nobilă: refacerea unui traseu pe care istoricii momentului, timorați de perspectiva unei sarcini pe care o intuiesc ca fiind primejdioasă
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
România este o țară profund europeană. Nu a fost, totuși, pământ al culturii (Kulturland) în Antichitate. Însă ca fiică a Bizanțului, ea participă, alături de greci, la aceeași comunitate de tradiții. Efortul românilor în vederea dobândirii unei orientări culturale proprii continuă, iar oscilarea aceasta constituie, poate, un element statornic al realității românești. În țara aceasta, receptivă la vântul ce adie dinspre Franța, s-au închegat mai cu seamă ideile liberale care au animat lupta pentru independența greacă. Bucureștiul și Iașiul au fost, poate
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
îndreptățirii morale de a-i judeca pe alții. Nu ia totuși lucrurile în ușor. Știe prea bine că nu se poate critică fără aportul subiectivității, dar e deopotrivă de convins că un critic trebuie să fie „un om de știință”. Oscilarea aceasta se vede și în capitolele care îi revin în Istoria literaturii române moderne, scrisă în colaborare cu Ș. Cioculescu și Vladimir Streinu. E semnificativ că istoria are ca punct de plecare - se pare că a fost ideea lui Cioculescu
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
o vreme încă de libertate democratică. A fost retras de îndată ce Ana Pauker a devenit ministru de Externe (noiembrie 1947), se pare chiar în urma unor atitudini pro-monarhiste prea evidente. Întoarcerea în țară nu a fost însă scutită — se pare — de anumite oscilări legate de posibilitatea de a rămîne în Occident, pe căile exilului. A decis să se întoarcă la București, la catedra-i universitară și să îndure, alături de ceilalți, viața din ce în ce mai grea din țară. În țară era locul lui Vianu! Spre bucuria
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
pe care poezia și umanitatea o fac de pe timpul lui Homer sau Ghilgameș, Caron separă nu numai vii și morții, ci și eul narator de eul narat; scindează «eul care nu sunt eu»; eul ce pare că se dizolvă în oscilarea de atomi care îl compune, și doar o mână anonimă, poate inexistentă, face fotografii; și nu este altceva decât o „gumă de șters”. Heimat? „Niciodată acasă”, nici în Transilvania, nici în altă parte. (în „Corriere della Sera”, 25 mai 2011
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
sau chiar dacă o simți, te încăpățînezi să-i pui în lumină părțile bune. Cazul autorilor Ecranului global, Gilles Lipovetsky și Jean Serroy, se află undeva la mijloc: percep răul, dar îi micșorează amploarea. Cei doi dialecticieni știu să folosească tehnica oscilării între extreme pentru a zugrăvi laturile benigne și maligne ale televiziunii. Pe scurt, știu să privească aceeași realitate din două unghiuri diferite de vedere, înfățișînd-o cînd în lumini bune, cînd în penumbre sinistre. Adică știu să-și alterneze constatările triste
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
și iarăși reveniri, între marginile impuse de temă. Sau folosind, imaginea fluviului ideologic invocată la început, Tismăneanu este un navigator care reușește să-și păstreze echilibrul pe suprafața apei sărind mereu de pe un sloi de gheață pe altul, într-o oscilare continuă al cărei rezultat este hașurarea completă a temei, acoperirea ei cu o hartă de tente și puncte de vedere. Acesta e senzația cea mai stranie pe care ți-o lasă stilul lui Tismăneanu: că nu se înșurubează într-o
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
Upanișad). Cel de-al doilea leitmotiv, al translatării dintre lumi (artistul „traduce” experiența sa interioară într-una exoterică, simbolic-pictorială), aduce și obsesia hotarului dintre cele două lumi (Chiparos), a curgerii heracliteene ( Vechea cărare), a permanentei pendulări între vizibile și invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor cu ierburi aromind în soare, între dangătul clopotelor de înmormântare și sărutările îndrăgostiților - Toate laolaltă de-a-valma - între senzualitatea sublimată - Amurg - și atingerea de istorie - Generația noastră - , între învolburările zeilor
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
Paris, de la Paris la Londra, de la Londra la Paris etc., într-un efort de a "surprinde" acea lume a absenței în "flagrant delict", de a-i deconspira tocmai absența pe care i-o suspectez. Evident, niciodată nu voi izbuti, pentru că oscilarea mea nu poate decît să tinda asimptotic către o asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
reprezentare îi lipsesc accesele euforice de clarviziune profetică cu care Nietzsche obișnuia să-și presare paginile. Două sunt trăsăturile care sar în ochi la acest geniu mofluz și idealist. Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii și repudiind fățiș răsturnările de optică din discursul speculativ. Așa se explică și inflexibilitatea cu care, grație unor sentințe care astăzi au căpătat vetustețea tocită a expresiilor obositor de celebre, a înfierat „fanfaronada fichteană"și „șarlatania
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
e și perspectiva în care plasează prefațatorul aceste poeme: Cristos cel din Duhovnicească (poem ne inclus dar citat în prefață) e comparat cu uniunea dintre Messia și om aflată la sfântul Julien al lui Flaubert; este evocată subtilitatea pascaliană în oscilările dintre credință și tăgadă, se face o justă apropiere între Florile de mucegai și Florile răului din partea celui care l-a adaptat cu ardoare oltenească pe Baudelaire. În universul carceral arghezian, dar și în tablourile răzvrătirii împotriva divinității se disting
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
universitarul clujean a dat în schimb câteva meticuloase studii monografice. Unele fundamentale. Apărute la un interval de aproximativ zece ani, Caragiale (1984), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994) și, de curând, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga indică oscilarea autorului între analiza de text, poetica elementaristă a lui Bachelard și deschiderile filosofice (Heidegger, Cioran, Foucault). Critica lui V. Fanache impresionează mai puțin prin noutatea ideilor, cât prin capacitatea de a asambla datele existente într-un tot organic, care echivalează
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
însă numai în câteva idiomuri. Ele pot fi grupate în diverse categorii, în funcție de situația din ansamblul Romaniei. De precizat că, în multe cazuri, diferențierea lexicală romanică își are originea în latină. Încă de la începuturile erei noastre, în latina vorbită exista oscilarea între folosirea unor termeni cu posibilități expresive diferite. Alături de o formă veche, apărea una nouă, mai expresivă, așa că se pot detecta diverse straturi cronologice. De cele mai multe ori, formele vechi rămân în regiunile periferice ale Romaniei (limbile iberoromanice, româna, sarda), deși
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
foarte departe de sat, erau ale boierilor, oamenii aveau câte o capră, două pentru lapte, mai mult nu. Însă Ioanide, care auzise grohăituri și guițări și zărise câteva scroafe scurmând cu râtul pe lângă garduri, dori un purcel. Gazda zâmbi, cu oscilări din cap. Nu aveau oamenii porci mulți, fiindcă nu găseau ce să le dea de mâncare. Cartofii sunt greu de prășit pe rostogolitura dealului. La oraș se cresc porcii bine, unde sunt birturi și rămășițe de la bucătărie! Afară de aceea, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grei. Unele expoziții nu-mi aduc nimic și câteodată mă întorc acasă și cu datorii contractate pentru a organiza aceste expoziții. Și presa, care fusese întotdeauna elogioasă, începe să șovăie, apoi apar în primul plan detractorii. Starea aceasta durează cu oscilări înspre mai rău și mai puțin rău până prin 1932. În 1935 mă așez în București și cu încetul toate se schimbă spre bine. Ca să pot face față dificultăților bănești, ascult sfatul și propunerea unui cunoscut și intru în învățământul secundar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu teamă de a fi psihanalizat sau, dimpotrivă, dacă nu jucați cumva un rol exhibiționist: împrăștiați printre rânduri indicii, simboluri, chiar variante de analiză. Romancierul face mai vizibilă experiența de zi cu zi a oricărei ființe vii, om sau animal: oscilarea între nevoia de a se ascunde și dorința de a se arăta, potrivit situației - de la teamă la iubire... Folosiți verbul „a psihanaliza“. Psihanaliza se numără printre instrumentele de care dispun romancierii de aproape un secol. Fac trimitere la Italo Svevo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
flori. În iernile precedente, usturoiul s-a vîndut și cu o sută de lei kilogramul. A fost perioada cînd unii dintre țăranii din Sînzieni, fără să aibă noțiuni de marketing, dar practicîndu-l cu un acut simț al pieței, dezvoltat o dată cu oscilarea lor între munca la ceape și naveta la oraș, au dat lovitura, cîștigînd într-un timp scurt cît alții într-o viață. Iar din toate acestea nimeni n-a pierdut, dimpotrivă! Acum, la apropierea serii, satul pare pustiu. Oamenii stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prost Într-o macumbă organizată pentru turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea vrăjii, mila și suspiciunea, recompunând mozaicul, și acel climat mental, și chiar oscilarea aceea Între iluzia fabulatorie și presimțirea unei capcane aș dori s-o păstrez acum, când, cu mintea mult mai limpede, stau și reflectez la ceea ce gândeam atunci, pe când recompuneam documentele citite frenetic cu o zi Înainte, și până dimineața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că cel puțin admiterea de către Origen a acestor erori, ca alternative ipotetice, a încurajat alegerea lor de către origeniștii ulteriori. și oare admiterea, măcar ca alternative ipotetice, a unor asemenea posibilități contradictorii, față de învățăturile ferme ale credinței, nu ne arată o oscilare chiar în sufletul lui Origen între credința Bisericii și aceste posibilități contradictorii? Pentru Stăniloae, existența unui corpus de învățături ferme ale credinței la începutul secolului al III-lea pare un lucru evident. Acest corpus dogmatic ar fi fost transmis de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului. La început, cântărea fiecare gest, grimasă, mimică, ca în final, impresionat de oscilările nervoase ale domnișoarei, de comportamentul ei bipolar, de temperamentul oscilant între blândețe și masochism și de câte altele, să plătească (pentru prima dată) tribut instinctelor sale de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și o povestesc cunoscuților, ori de câte ori am ocazia. Mă scuzi că te Întrerup, Karina! Hai să intrăm În magazinul de vis a vis , deschis de curând , să vedem ce pulovăre au mai adus. Mi-ar prinde bine ceva nou... După Îndelugi oscilări, am cumpărat un pulovăr cu anchior, de culoarea vișinei putrede ( culoarea mea preferată). Bine că te-ai hotărât! Știi că nu am răbdare să fac cumpărături! Eram gata să te las În magazin și să plec. Acum, că totul s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat și nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură și nume”; Urmuz și Rimbaud „au început un război, amîndoi, cu gîndirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]