140 matches
-
spectatorii la o partidă de ruletă: scria pe ele COOP Neptun și câte-un număr, să nu se piardă. Furculițele de aluminiu fuseseră curățate, iar lingurile șterse de apă și ulei. Doar șervețelele lipseau, nu le mai găseai din ’79. Ospătărițele purtau bluze albe și fuste negre, incerte, ca profesoarele de liceu. Miroseau a prăjeală și lămâie, îți venea să ceri încă o porție doar ca să se mai aplece o dată deasupra mesei. La sfârșit, îți aduceau nota pe-o tavă micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai fi putut întinde caietele, ca la seminar. Tăbliile pe care așteptai castroanele cu mâncare mocneau întunecat. Pereții întindeau și ei de sus până jos o culoare drăcoasă, ca berea belgiană. Aerul sobru, de digestie și învățătură, era completat de ospătărițele tăcute, îmbrăcate și ele în negru; aproape că nu le simțeai. Nu ridica una tonul la tine, iar când îți aducea mâncarea, credeai că vine cu-o ediție Eminescu de la bibliotecă. Prin valurile de fum, l-am recunoscut pe Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăsta de unde l-ai mai cules?“, m-am interesat. „Nu l-am luat eu, a venit el după mine.“ „Băi-băi, Mihnea, până la urmă to-tot te-am găsit!“ Ceva mai liniștit, m-am așezat și eu la masă și-am chemat ospătărița. „La-las’ că cocomand eu!“, s-a oferit Cezar. S-a ridicat de la masă și s-a dus glonț spre bar. Cu ocazia asta, am văzut că era îmbrăcat în trening și cu niște bocanci militari în picioare. Primisem și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta ce-i?“ Își plimba degetul pe masă, printre șervețele, brusc nemulțumit. „E chestia aia care-ți intră-n plămâni. Se cheamă praf.“ Cezar s-a uitat la Mihnea, apoi a sărit de pe scaun și-a început să strige după ospătăriță: „Băi-băi, șterge ma-masa, că-că mă-mă dau la tine!“ „Stai, mă, cuminte.“, l-a potolit Mihnea. „N-am venit aici să facem scandal.“ Ospătărița s-a apropiat cu șervetul în mână, pregătindu-se să curețe praful sau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a uitat la Mihnea, apoi a sărit de pe scaun și-a început să strige după ospătăriță: „Băi-băi, șterge ma-masa, că-că mă-mă dau la tine!“ „Stai, mă, cuminte.“, l-a potolit Mihnea. „N-am venit aici să facem scandal.“ Ospătărița s-a apropiat cu șervetul în mână, pregătindu-se să curețe praful sau să-l plesnească pe Cezar. Am întâmpinat-o cu grijă, evitând conflictul: „Domnișoară, vroiam să vă rugăm să dați drumul la televizor.“ „Pe ce canal?“, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a zis Mihnea. „Un film simplu, comercial. De-ăla să nu ne punem întrebări.“ „Scuzați-l, e-un mitocan.“, am completat eu. Cezar s-a așezat cuminte la loc, rânjind blând și sincer. „Și mai aduceți trei beri, vă rog.“ Ospătărița s-a îndepărtat, fără să șteargă masa. „Că-cățea!“, a șuierat Cezar, doar pentru el. Am dat pe gât ultimele resturi de bere și-am recuperat niște cipsuri de la masa vecină. Tocmai se ridicaseră oamenii, era păcat de ele. „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-am tras aici, pe mobil.“ „Tari?“ „Tari.“ „Cât de tari?“ „Tari de tot.“ „Ia să vedem.“ Între timp, s-a întors și ospătărița, cu berile bocnă. Șiroia gheața pe ele. „Ma-mai calde n-a-n-aveți?“, s-a interesat Cezar. Ospătărița le-a dat drumul pe masă, au căzut toate profesionist, în picioare. Nici o picătură de spumă pe-afară. Cu ocazia asta, i-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scrisori, le-am tras aici, pe mobil.“ „Tari?“ „Tari.“ „Cât de tari?“ „Tari de tot.“ „Ia să vedem.“ Între timp, s-a întors și ospătărița, cu berile bocnă. Șiroia gheața pe ele. „Ma-mai calde n-a-n-aveți?“, s-a interesat Cezar. Ospătărița le-a dat drumul pe masă, au căzut toate profesionist, în picioare. Nici o picătură de spumă pe-afară. Cu ocazia asta, i-am studiat și mâinile: micuțe, curate, cu inele de plastic bleu. Unghiile erau tăiate scurt, în carne, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody Mary, dacă și-ar mai fi adus cineva aminte cum se face. De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei (eu le-aș fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
termină odată de citit. Vreau un nume și-o adresă.“ „Da’ de unde! Ăsta nu-i prost, ne face din vorbe. O să fie greu să-i dăm de urmă.“ Și-a ridicat barba din telefon și i-a făcut un semn ospătăriței. După care s-a întors cu nasul în ecran. „Cere-i și tu o pizza, m-a luat stomacul. Ăștia, la noi, ne dau numai biscuiți.“ Nimerisem și eu o dată bufetul de la Matematică: în raft, numai „Eugenii“ și ciocolate „Rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numai „Eugenii“ și ciocolate „Rom“. Am comandat la întâmplare, ce mi-a trecut prin cap: bacon, măsline, ceapă, roșii, ardei, extra mozarella. Mi se făcuse și mie foame, gastrita dădea târcoale. L-am cercetat iar pe Mihnea. El butona textul, ospătărița se aplecase pe tejghea, Cezar picotea, tipele de pe televizor dansau amețite. Gândurile secționau lumina, fumul, încăperea, oamenii, purtând fiecare din viețile astea incomplete spre o direcție de nimeni cunoscută și cu-atât mai puțin controlată. Totul mergea ca pe roate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o conștiință mobilă: pe măsură ce înaintezi, absorbi, înregistrezi, introduci distorsiunile și-apoi iradiezi mai departe datele macerate. Ca un proiector montat pe-un robot pozitronic; doar că, în locul luminii, difuzezi informație vie, prelucrată. Un spot de imagini neuronale, personalizat. „Pizza dumneavoastră...“ Ospătărița ne-a împins farfuriile pe masă, așezând în mijloc platoul cu feliile gata tăiate. Mirosea bine, a șuncă, ou și cașcaval fiert. Nu era chiar ce comandasem (sau poate cineva își băgase coada și ștersese o parte din comandă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caracter. Și-a scris memoriile din pușcărie.“ „Un pa-patriot!“, l-a completat Cezar. „N-am înțeles niciodată cum puteau ăștia să-și scoată operele, dacă tot erau exilați!?“ N-am mai apucat să-i răspund. În aceeași clipă, a reapărut ospătărița, blondă și indispusă. „Mai serviți ceva?“ Se uita direct la Cezar. Cezar râdea ca prostul, fata continua să se uite. Când s-a aplecat să ia farfuriile, i-am observat piercing-ul deasupra buzei de sus, în colț. Simțeai perla zvâcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vezi să nu prinzi Radio Marte cu-antena ta din ciorap!“ „Pot să termin cu numărătoarea?“, a protestat Mihnea. „Sau îmi bag și eu picioarele!?“ Zburaseră berile, mâncarea la fel și nu mai aveam nici bani, nici chef să continuăm. Ospătărița doar asta aștepta, pândea din colț să eliberăm masa. „Zi, Mihnea.“, l-am încurajat. „Trei: ce căută scrisorile astea-n dosarul tău?“ „Cum adică?“ „Adică de ce, într-un dosar personal de promovare pe post, tu ai un braț de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în primul capitol, atrage atenția că hazardul este un dar al lui Dumnezeu. Paradoxal, tocmai hazardul indică destinul. După socoteala lui Tomas, relația afectivă cu Tereza s-a întrupat din șase întâmplări, care nu țin de ordinul repetiției. Tereza este ospătăriță într-un local mărginaș din Praga, după ce evadase din familie din pricina mamei, ființă modern-postmodernă prin excelență. Ce înseamnă a exista în chip postmodernist? A trăi exclusiv sub semnul concretului, dat fiind că postmodernitatea a eliminat metafizicul atât din filosofie, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în care nu este anunțat. Zile de neuitat în Nei Pori A doua zi de la sosirea noastră, după ce cunoscusem și orașul Platamonas, fiind obosite de drumul dus-întors pe jos, eram hămesite de foame. Ne-am dus să cinăm pe faleză. Ospătărița fiind româncă, ne-am înțeles foarte bine. Ne-a servit salată de ton, pește marin răpitor care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri și în loc de pâine un fel de turtă deasupra cu felii de roșii ca un
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
platoul așa de mare încărcat cu salată de ton mi-am închipuit că ni-l lasă să ne servim amândouă,de, ca la mama acasă. Am cerut Janetei să-mi dea farfuria ei ca s-o servesc și în timpul acesta, ospătărița a venit cu încă un platou și l-a pus în fața Janetei, urându-ne poftă bună. M-am mirat eu. ─ Salată de ton, mi-a răspuns fiică-mea. Văd că este salată de ton, dar atât de multă? Parcă a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Discuțiile au lâncezit. Câteva minute nu s-au auzit decât clinchetul ușor al lingurilor în farfuriile pline cu ciorbă de perișoare, una din specialitățile delicate, mult căutate ale casei, ale gospodinei de protocol. Tăcerea a fost prelungită și de venirea ospătăriței, o fetișcană durdulie, cu bluza albă de in topit, cu catrință înflorată și o bonețică albă și ea, cum îi helgea, pusă ștrengărește peste cocul ei, o ștrengăriță bucovineană, plină de zâmbet și de ispită, care s-a apropiat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Într-un loc bine determinat, fie pentru că implică anumite cunoștințe locale specifice, fie pentru că necesită un contact sau o interacțiune directă, personală cu un client, pacient, coleg sau cu publicul. Toate aceste persoane sunt intangibile pentru că sunt bine ancorate: frizerul, ospătărița, bucătarul, instalatorul, surorile medicale, dentistul, cântărețul din club, masorul, casiera de la magazin, electricianul, bona, grădinarul, menajera și avocatul care se ocupă de divorțuri. De remarcat că unii au slujbe de vârf (avocatul și dentistul), sunt muncitori calificați (instalator, tâmplar) sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a avut sută la sută evaluări pozitive sau mai puțin și Îți permite să apeși cu mouse-ul și să citești toate comentariile cumpărătorilor despre respectivul vânzător. Ideea este, a zis Whitman, că „după părerea mea, orice om, Arthur Levitt, portarul, ospătărița, doctorul sau profesorul, are nevoie și tânjește după evaluări pozitive“. Și marea greșeală este să crezi că recompensa trebuie să fie În bani. „Pot fi lucruri mărunte“, a spus Whitman, „să Îi spui cuiva că a făcut o treabă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
iulie, cu o zi mai devreme decât era normal, întrucât americanii respectă zilele libere ale propriilor cetățeni, aveam privilegiul ca în ziua de 4 iulie să oficiez o nouă căsătorie, aceea a unui tânăr cipriot cu o româncă angajată ca ospătăriță la un restaurant din orașul Larnaka. În iulie și august, deși luni de vacanță, eram într-un fel obligat să rămân în activitate pentru a avea un an de la concediul anterior și pentru a pregăti centrul de votare pentru alegerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
care dăduseră foc Parisului în ultimele zile ale Comunei. Acele femei care se dedau, după cum observă doctorul Forel, în cabarete sau chiar pe stradă, hârjonelilor, ocheadelor și atingerilor grosolane cu bărbații. Când bărbații din tagma muncitorească se cherchelesc, arată medicul, ospătărițele își distrează clienții obișnuiți lăsându-se atinse și ciupite de aceștia. În zilele de duminică și cele de sărbătoare, "ațâțările acestea prostești și adesea de-a dreptul mârlănești" se petrec în plină stradă sau în vagoanele de cale ferată. Desfătările
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
confuzia profundă din sufletele lor. Pe front, relațiile cu femeile sunt, cu siguranță, și mai dificile. În timpul cantonamentelor de refacere, petrecute în satele de la marginea frontului, soldații se înghesuie să o întâlnească pe fata de la poștă, pe învățătoare sau pe ospătărița de la cafenea... Se fac multe strădanii pentru impresionarea vânzătoarei de la băcănie, pentru prilejul de a adresa niște complimente curtenitoare, sau pur și simplu "pentru a zări niște bucle bălaie, un gât delicat, mâini îngrijite"76. Dar vai! Locuitoarele satelor nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se găsea singurul client: un om în vârstă într-o haină de ploaie, citind un ziar local. M-am lăsat moale pe scaunul separeului care părea a fi cel mai îndepărtat și am comandat cafea, ignorând meniul obosit pe care ospătărița mi l-a pus în față. Purtam ochelari de soare și o șapcă de baseball pe care o cumpărasem în magazinul de suveniruri din holul hotelului, pantaloni de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca un om de afaceri - avea o mână puternică, aspră, nu ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și un pahar de apă, apoi a așezat carnețelul pe masă. În el avea informații despre mine: data de naștere, titlurile cărților mele, adresa casei din Elsinore Lane. Mi-a luat câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]