393 matches
-
la persoana întîi și referința la persoana a treia 234. În acest roman schimbarea referinței pronominale are loc deja în trecerea de la titlul cărții la cel al primului capitol și de la acesta din urmă la textul narativ: Cartea II Viața ostășească a domnului Esmond și alte treburi privind familia Esmond Capitolul I Stau la închisoare și primesc acolo un oaspe, dar nu și mîngîiere Cei ce au văzut moartea răpindu-le de timpuriu ființe scumpe și iubite și știu cît de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a reciti, premisele pe care s-a constituit opera de multe mii de pagini a lui Alain. La începutul studiului său despre Hegel, după vreo 20 de rânduri preliminarii, anunță brusc: „En route maintenant”. Și imediat: „La logique”. Felul acesta ostășesc de a aborda filozofia și de a-i ataca frontal temele fundamentale, tenacitatea pe direcția odată aleasă, toate aceste trăsături lămuresc afinitatea funciară a lui Alain cu Descartes și opțiunea sa declarată pentru gândirea acestuia. „Descartes promena philosophiquement dans toute
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pozițiile extreme este conturată prin două mărturii de sens contrar, să zicem, cele ale evreului și legionarului, amîndouă despre politica de discriminare pe motive antisemite. Perioada celei de a doua conflagrații mondiale ocupă un loc Însemnat, fiind parte din viața ostășească a multor intervievați. Relatarea campaniilor de război, prizonieratul, lăsarea la vatră, (re)integrarea În structurile de partid, armată și de Securitate dau seamă de un curs contorsionat al biografiei, cu accidente În cariera de membru de partid sau cu recompense
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Țara de Sus (1975). Tot postum a apărut și volumul Hore și chiuituri din Bucovina (1911). Lucrările Botanica populară și Mitologie românească au fost editate abia în 2000. Au rămas în manuscris doine și balade din Bucovina și Ardeal, cântece ostășești, obiceiuri din ciclul familial (Junețea la români), datini legate de sărbători, colinde, snoave, cimilituri ș.a. Bun cunoscător al creației populare românești, M. a realizat o operă de referință, neegalată încă în literatura românească de specialitate. Marian este autorul unei impresionante
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
copiilor”, „Prietenul copiilor”, „Papagalul”, „Moș Poveste”, „Opinia”, „Înainte”, „Urzica”, „Magazin” ș.a. A semnat și Moș Martin. Aproape insignifiant este I. ca autor dramatic. Piesele lui pentru radio, cele pentru tineret sau pentru militari (publicate, acestea din urmă, în broșura Șezători ostășești, 1940) se inspiră din faptul divers și formulează o teză morală. Eroii, schițați în linii vagi, sunt „chisnovați”, „cătrăniți” și, una-două, le sare țandăra. O anume vioiciune a rostirii își ia provizia de pitoresc din limbajul argotic. O „întâmplare de
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
un radicalism ce nu prevestește nimic bun. SCRIERI: Funeralii naționale, București, 1937; ed. (Noapte de cloroform), pref. Ion Pas, București, 1969; Meșterul Strică, București, 1937; Haplea la stăpân, București, [1938]; Poveștile unchiului meu, București, 1938; Camaradul Sfârlă, București, 1940; Șezători ostășești, București, 1940; Guguță în vacanță, București, [1942]; Ucenicul, București, 1942; Oameni în cătușe de aur, București, [1945]; De la cal la cal-vapor, București, 1946; Măști de carton, București, f.a; Un cățel, un purcel și-un băiețel, București, 1947; Meșterul Strică
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
preajmă ajungeau la îndemâna publicului prin alte mijloace, private îndeobște 3, adevăratul început al acestui tip de corespondent de presă a fost marcat - se spune - de sosirea lui William Howard Russel în Crimeea, însoțind trupele engleze: „Oaspete agreat oriunde în tabăra ostășească, obișnuind să ia masa laolaltă cu combatanții, a făcut din reportajele transmise de pe câmpul de luptă o autentică armă, în fața căreia generalii au început să tremure“4. De altfel, în privința primatului, inscripția memorială de pe cripta lordului W.H. Russel din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de orgoliu masculin, vrând să-și demonstreze curajul în ochii logodnicei sale, care admira uniformele ulanilor. Pe front se comportă exemplar, capătă decorații, e omul „datoriei”. Membru al tribunalului militar, nu are nici o reținere să osândească orice abatere de la obligațiile ostășești, chiar cu sentința capitală. Prima scenă din carte este în întregul ei o metaforă cu reverberații ce sporesc în timp: Apostol Bologa ia parte la execuția unui dezertor și verifică personal soliditatea ștreangului. Echilibrul lui interior va fi tulburat însă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
o mai profundă intelectualizare (lirica e „tăiată în cristalele fine ale gândirei”) și o maximă energizare a creativității, aptă să facă din vers „o apoteoză a vieții” (Reflexii în fața poeziei nouă, „Vieața nouă”, 1922). Din 1913 își începuse și cariera ostășească, urmând cursurile Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, apoi fiind concentrat, cu scurte pauze, care i-au îngăduit să termine facultatea. A participat ca sublocotenent la luptele din Transilvania (august-octombrie 1916), murind eroic pe un munte din nordul Văii
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
potira” (1824), va fi trimis ceauș prin Balcani. După războiul ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil de staroste în ținutul Putnei. Sameș și îngrijitor la spitalul ostășesc, S. este ales, în 1840 și 1842, președinte al Eforiei din Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Camil Petrescu. Dintre scenele de front câteva sunt memorabile. Una din ele, remarcată pentru „oarecare realism dinamic capabil de simbol” (E. Lovinescu), evocă trecerea Dunării înot, în retragere, după înfrângerea de la Turtucaia. Un cuplu pitoresc, prilej de exersare a glumelor ostășești, e alcătuit din „instrumentiștii” Codică țambalagiul și Tache vioristul. Lumea din spatele frontului apare cu mai multă congruență epică într-o suită de tablouri, numeroase pagini având ton de pamflet. Descrierile faunei politice și ale protipendadei, amintind și de pamfletele lui
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă care tocmai își propune să torpileze „șabloanele” ce ar fi parazitând opurile de evocare a stagiului ostășesc. O carte cu farmec este cea intitulată Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți (1990). Și pentru cei mici, și pentru cei mari sunt cele cinci scenarii îngemănate în volumul Ion Creangă, dramaturg fără voie (2001). Fidel
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
A făcut parte din Asociația Literară a României (1846). Era bun cunoscător al limbii ruse, ceea ce îndreptățește presupunerea că el, iar nu vărul său, Voinescu II, va fi studiat la Odessa. Din rusește a tradus mai multe manuale și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul pe scurt (1852). Din franceză transpune, în 1842, un „buchet” de cinci „anecdote istorice” (O curtizană, Portfeiul, Întoarcerea recrutului, Între două etape, Tâlharul de la Waterloo), un „romanț” (Marcel, 1845
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
foarte pregnant din obiceiuri, onomastică, localizări și grai. Culegerile de versuri realizate de folclorist cuprind multe texte inedite, rămase, în parte, în manuscris. În prefața la Trandafiri și viorele (1884) face o clasificare a versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă și chiuituri. Din același volum rețin atenția cântecele de cătănie, o frumoasă variantă a motivului „amărâtă turturea”, „cântecele găinii” din ceremonialul nunții, precum și colindele cu destinație specială
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Șt. Duțescu); Sărbătorile poporului, cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele. Culegere din părțile Muscelului, București, 1909 (în colaborare cu D. Mihalache); Legende, tradiții și amintiri istorice adunate din Oltenia și din Muscel, București, 1910; Cântece voinicești și ostășești, București, 1910 (în colaborare); Îngerul românului. Povești și legende din popor, București, 1913; Făt-Frumos. Povești, București, 1913; Vine roata la știrbină. Povești, snoave și legende, București, 1914; Chira Chiralina. Cântece bătrânești, București, 1916; Ghiță Bondoc. Schițe și povești din popor
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
bine, numeroase librete de operă. Relativ târziu își adună o parte din poezii în placheta Cântecul vieții (1926). Ar mai fi scos încă una, intitulată Octombrie, de negăsit în biblioteci. De sub tipar i-au mai ieșit două broșuri - un „episod ostășesc” într-un act, Sergentul Soare (1938), și Cântecul străjerilor (1939). Anunțate în mai multe rânduri, volumul Covoare basarabene și romanul Cetatea moartă nu au mai apărut. Versurile de început ale lui M. par să refacă îndeaproape evoluția liricii maestrului său
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe categorii - cântecul ostășesc sau istoric, religios, erotic, de nuntă, cântecul codrului sau voinicesc. Ocazional, face și critică literară. A scris, cu un evident talent portretistic, prefețe, biografii, necrologuri despre Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, Daniil Scavinski, Al. Hrisoverghi, Al. Donici. În ceea ce privește teatrul, îl asemăna
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
care familia înfricoșată de mișcarea lui Tudor Vladimirescu se refugiază la Sibiu, își va relua, la întoarcere, studiile întrerupte, acasă, cât și la școala Bărăției; printre profesori - Neofit Duca. La șaptesprezece ani, rămas orfan de tată, se hotărăște pentru cariera ostășească, intrând, la fel ca și vărul său, poetul Vasile Cârlova, în oștirea națională, nou înființată. În timpul mișcării de la 1848, L., aprig vrăjmaș al revoluției, participă la arestarea Guvernului Provizoriu. Înaltele recunoașteri oficiale la care aspiră întârzie însă, și când în urma
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
mișcării de la 1848, L., aprig vrăjmaș al revoluției, participă la arestarea Guvernului Provizoriu. Înaltele recunoașteri oficiale la care aspiră întârzie însă, și când în urma unor intervenții este în sfârșit numit polcovnic, iar domnitorul Al.I. Cuza îi oferă prezidenția Consiliului Ostășesc, L., acum dezamăgit și mizantrop, are sentimentul de a fi fost un nedreptățit. Mare proprietar, polcovnicul în retragere intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
a războiului poate să ușureze aici sesizarea dimensiunii ontologice din actul sacramental al mărturisirii; orice creștin botezat în numele Sfintei Treimi aparține unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania - este un gest similar angajamentului de fidelitate matrimonială sau, mai mult, de loialitate ostășească. Promitem, astfel, să raportăm unei conștiințe mai bune, inspirată de „Părintele luminilor” (Iacov 1, 17), toate mișcările din front ale adversarului. A aproxima greșit linia de atac a armatei adverse, a nu recunoaște costumul de camuflaj sau operațiunile de spionaj
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reia tipărirea poemei, după manuscrisul complet revăzut de traducător, în revista pe care o redactau la Brașov în anii războiului („România tânără”, 1942-1943), avansând, în circumstanțe ostile din nou, doar până la cântul VIII din Infernul. SCRIERI: Singurătate, București, 1897; Hori ostășești, Tecuci, 1916; Cântări de luptă și de biruință, București, 1919. Traduceri: Poezii, traduse din poeții moderni francezi, vol. I: Baudelaire, pref. Cornelia Buzdugan-Hașeganu, Brașov, 1942, [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, ed. bilingvă, îngr. Geo Dumitrescu
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Văcărescu (Testament), Iancu Văcărescu (La pravila țării, La Milcov), V. Cârlova (Marșul oștirii române), Gh. Asachi, V. Alecsandri (Deșteptarea României, Hora Unirii, Odă ostașilor români, Rodica, Plugurile, Sămănătorii), Andrei Mureșanu, Anton Pann, M. Eminescu (Rugăciune), G. Coșbuc (Pe lângă boi..., Cântec ostășesc, Cetatea Neamțului), St. O. Iosif, O. Goga, Adrian Maniu, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu. Cu proză sunt prezenți I. Agârbiceanu și I.A. Bassarabescu. În 1912, e publicat un fragment din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, în 1914
CALENDARUL ASOCIAŢIUNII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286022_a_287351]
-
Maria Banuș, președintele secției de poezie. Nici în sânul biroului secției de dramă, situația nu este mult mai diferită (...) O existență cu totul fantomatică este cea a comisiilor de creație: literatura pentru copii (responsabil Al.C. Constantinescu), literatura despre viața ostășească (responsabil Aurel Mihale), satiră și umor - încă n-a fost numit un responsabil - care nu desfășoară de luni de zile un fel de activitate. O răspundere serioasă pentru inactivitatea secțiilor de creație o poartă conducerea Uniunii Scriitorilor, care nu a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Midia. De pildă în mod concret oamenii - totuși ei trebuie să fie văzuți de pictor dintr-o perspectivă revoluționară sau să se simtă în peisaj acțiunea transformatoare a omului”. La fel ca poezia, proza, critica literară, dramaturgia, creația tinerilor, creația ostășească, literatura pentru copii, și reportajul era urmărit în evoluția lui artistică și ideologică de Uniunea Scriitorilor. Astfel, la începutul anului 1951, secția de proză pune în discuție problemele reportajului literar 80: „La 20 ianuarie 1951, secția de proză a Uniunii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu ai temperament de ziarist, nu ai nimic. Să fii tot timpul curios. Să fii neiertător cu dușmanii adevărului. Să ai îndrăzneală și tupeu. Să ai simțul urgenței și să te miști repede. Fără a refuza în întregime această viziune ostășească, ne despărțim totuși de ea și susținem că meseria de ziarist nu se rezumă numai la culegerea de informații, iar presa, în întregul ei, nu se reduce doar la ziarele cotidiene sau de scandal. Degeaba ești bătăios și ai instinctul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]