407 matches
-
ci o experiență pasională, iubirea însăși. Căci în actul de iubire a celuilalt se ascunde iubirea de sine. Iar aceasta se întoarce împotriva ei atunci când iubirea devine pasiune. Imediat ce se vede în fața pasiunii, caută să se retragă, ajungând asemeni unui ostatec. Însă, ca pasiune, iubirea „își dorește tocmai propria pieire“, se vede în fața propriei morți, ceea ce o și potențează în chip maxim. Aici paradoxul nu mai comportă nimic din ceea ce discută logica obișnuită. Nici măcar ca paradox al intelectului el nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane, aleargă Încoace și Încolo, testând osiile cu ciocănelul, și, În sfârșit, după o așteptare Îndelungată, trenul se pune În mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că nu le dăduse explicații mai devreme. Era nevoie să ieșim din oraș spre a evita orice incident, orice reacție nechibzuită. Ferdinand a cerut ca cinci sute de oameni cu vază, aparținând marilor familii din Granada, să-i fie lăsați ostateci pentru ca el să-și poată introduce trupele în oraș fără a se teme de vreo capcană. Iar noi avem tot interesul ca această capitulare să se petreacă fără nici o violență. Liniștiți-i și pe ceilalți, spuneți-le că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație taurului sfâșiat din toate părțile de o haită de câini. Chiar în seara zilei de 1 ianuarie a anului 1492, vizirul, care rămăsese alături de ostateci, o porni din nou spre Granada, însoțit de data asta de mai mulți ofițeri creștini pe care trebuia să-i introducă în cetate potrivit înțelegerii. Au pătruns acolo noaptea, venind pe drumul pe care merseseră tata și tovarășii săi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se împrăștie în oraș, deja amețiți, iar Salma s-a resemnat să meargă să-și aștepte bărbatul acasă. Trei zile mai târziu, unul dintre vecinii noștri, un notar în vârstă de mai bine de șaptezeci de ani, care fusese luat ostatec o dată cu tatăl meu, a fost adus înapoi acasă; se prefăcuse că nu se simte bine, iar castilienii se temuseră că va muri în mâinile lor. Au aflat din gura lui pe ce drum o pornise trupa, iar maică-mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu stăpânirea creștinilor, rumii, care se dovedeau înțelegători în primele zile ale victoriei. De fapt, viața și-a reluat pe dată cursul în Granada ocupată, ca și cum Ferdinand ar fi dorit să evite ca musulmanii să plece în masă în pribegie. Ostatecii s-au întors la familiile lor chiar a doua zi după intrarea regelui și a reginei în oraș, iar tata ne-a povestit că fusese tratat cu mai multă considerație decât dacă ar fi fost un oaspete princiar. La Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei săraci, în vreme ce bogații erau ținuți ostateci până la plata unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului coloanele de fum dens care se înălțau din oraș, tot mai numeroase, nu-mi puteam alunga din minte chipul papei Leon care, la prima noastră întâlnire, mi-a prezis acest dezastru: Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
CĂRAREA GÂNDURILOR Ca raza, spații ce străbate Prin haosul de depărtare, Pe drumuri de eternitate Caut gândirilor cărare... Îmi fuge gândul ca o rază De lună, altfel concepută, Cătând printre pustiuri oază Într-un văzduh de vis, pierdută; Devin ostatecul credinței În depărtări necunoscute, Prin măsurarea suferinței Traduc visarea-n cele vrute; Ca în lumini e-n întuneric, Ca-n întuneric e-n lumină, Din una-n alta mă desferic Spre-o înțelegere deplină...
C?RAREA G?NDURILOR by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83756_a_85081]
-
nici că aș fi fost Și am plătit mereu un cost, Și tot mai mult dezagreabil... Sub lupa grea de microscop, Numai o parte, ori întreg, În orice stare, mă reneg, Sfârșit ori început de scop... De nicăieri, spre nu știu unde, Ostatec iar, propriului eu, Alerg în orice zi mereu Spre unde-am fost, ori pe niciunde... Dar nu-s eu cel ce mă dezic Ci, cel ce-mi poartă întruparea, De-mi voi găsi justificarea Când iarăși, am să fiu nimic
M-AM MAI PIERDUT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83830_a_85155]
-
cu rânduri șterse din pagini... Mă caut mereu și-arar mă-ntâlnesc În cuprinsul visat, profund omenesc, Fiindcă nu știu prin ce-mprejurare, M-am rătăcit în răstimpul ce doare... În hățișuri de gânduri, sub arșițe grele În care-s ostatecul căutărilor mele, Dar sper c-o să vină o zi de bilanț Când, câte-o verigă, s-o rupe din lanț... Și stele-or să cadă din cer pe pământ, În mine-nceta-va firescul frământ, Iar sufletul meu va dispare
M? CAUT MEREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83823_a_85148]
-
ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din zile i-am aflat povestea tristă ca o lacrimă pierdută pe un colț șifonat de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă fată din sat și s-a căsătorit cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
are și avantaje, credeți? Nu cumva are și avantaje subdezvoltarea, apatia? Toate tabieturile, gândiți-vă! Siesta, relațiile de familie, lecturile, mâncarea gătită acasă, ordinea, politețea copiilor, prieteniile... Pentru toate astea nu mai e timp în lumea modernă, nu-iașa? Pe când noi, ostatecii...“. Dar pleacă deja doctorul Marga. Se ridică, la un moment dat, se înclină, dispare. Noaptea se adâncește brusc. Se simt, dintr-odată, mai singuri, complici, mai complici. Hai pe terasă... și glasul ei aspru se încălzește, parcă. Cerul senin, intangibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm într-o lume absurdă asemănătoare labirinturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repetă el visător. A doua bătălie de la Cotul Donului. Vorbea atât de bine românește, încît nu puteam crede că nu e român. Se întoarse către celalt: - Cum trebuie să-L salutăm? Ca erou, ca aliat, ca dușman, ca prizonier, ca ostatec? Părea că stă să izbucnească din nou în râs, dar se stăpâni, își lipi călcâiele și mă salută, strigînd: - Heil! Sieg! Soldatul întoarse capul spre el, apoi către mine și trecu arma în cealaltă mână și-mi zâmbi. - Domnul locotenent
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dar aveam două motive să te văd. Primul este să-ți pun o întrebare la care sper că-mi vei răspunde. După propria-mi teorie, cineva de unsprezece ani nu poate stăpâni un imperiu galactic, iar cele patru milioane de ostateci deținuți la Gorgzid lasă să se presupună o agitație considerabilă în întregul Imperiu. Greșesc? - Sigur că nu. (Nirena dădu din umeri.) Enro nu se ascunde deloc. Joacă împotriva timpului, iar jocul îl interesează mai mult decât miza. - Fără îndoială. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dar aveam două motive să te văd. Primul este să-ți pun o întrebare la care sper că-mi vei răspunde. După propria-mi teorie, cineva de unsprezece ani nu poate stăpâni un imperiu galactic, iar cele patru milioane de ostateci deținuți la Gorgzid lasă să se presupună o agitație considerabilă în întregul Imperiu. Greșesc? - Sigur că nu. (Nirena dădu din umeri.) Enro nu se ascunde deloc. Joacă împotriva timpului, iar jocul îl interesează mai mult decât miza. - Fără îndoială. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
căruia i-a urmat fiii săi, Antioh (1695-1700, 1705-1707) și Dimitrie (vezi Cantemir Dimitrie). Cantemir Dimitrie (1673-1723) - domnitor al Moldovei (1710-1711), enciclopedist, primul savant al acestei țări, fiul lui Constantin Cantemir, domnul Moldovei (vezi Cantemir). A crescut în Constan-tinopol ca ostatec și a învățat mai multe limbi străine. A scris multe cărți, printre care Descrierea Moldovei în limba latină. capitalele Moldovei - mai multe reședințe domnești au îndeplinit rolul de capitală a Țării Moldovei: Baia (vezi Baia) apoi Siret (vezi Siret), Suceava
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
ca asta. E josnic să te răzbuni pe copii. Dar poate că erau doar calomnii din partea mamei, pentru a-i face pe copii să se Întoarcă Împotriva lui. Copiii ar trebui să stea În afara războaielor dintre părinți. Dar ei devin ostateci. Cine ți-a povestit despre pensia alimentară, mama? Întrebă ea indignată. Kevin o lăsă să-i scoată haina treningului. Habar n-avea ce i se Întâmpla. Poate că-l Îmbrăcau pentru că era mirele sărbătoritei? Dar trebuia s-o Împiedice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
etnii nomade, dar cu nume italian, Încercase să jefuiască un magazin de bijuterii din cartierul Pinciano. Lovitura eșuase deoarece alarma atrăsese o patrulă de carabinieri. Se iscase un conflict armat și un ofițer fusese ucis. Hoțul fugise, luând-o ca ostatecă pe fiica bijutierului. Mașina fusese semnalată tuturor patrulelor din Roma, dar, timp de douăsprezece ore, se pierduseră urmele asasinului și ale victimei sale, până când Antonio Buonocore nu Îi recunoscuse la bordul unei mașini, o Lancia furată, În timp ce Încercau să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să Înțelegi, mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții În Închisoare, nu voi suporta să mă mai Întorc acolo. Ascultă-mă, nu mai avem decît cîteva minute de Împărțit, nu trebuie să le stricăm... - Ai să mă iei ostatecă pentru a scăpa, asta vrei? Nu voiai decît să te servești de mine! - Spui prostii. Vreau să știi că mama ta era o femeie excepțională, pentru ea m-aș fi dus pînă la capătul lumii... - DÎnd spargeri În vreme ce așteptai venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mișcau deja buzele ca și cum s-ar fi rugat. Se pogorâse liniștea. Toți trăgeau cu urechea mai zâmbind, mai plângând, la șirul necazurilor personale cu care se luase la trântă Raicopol. Îl ascultau absorbiți pe magister. Acesta avea șase vagoane de ostateci. Un microfon. Și mișca încetișor, prin înaintea noastră, din talentul lui literar. - Domnule, zise criticul literar Dan-Silviu Boerescu, individ care nu prea trecea pe la Cenaclul UNIVERSITAS, dar se atașa, aici și acolo, când și când, la câte o cafea. Povestirea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei familie va trebui să trudească pe brânci, până ce madam Nicolici îi va da drumul să se care de-aici. Ceaiul era gustos. Ostateca îi adăugase scorțișoară. Risipa de scorțișoară avea să-i prelungească șederea aici cu cel puțin două săptămâni. Dacă ar fi avut pruni, madam Nicolici ar fi putut-o folosi pe lungancă să-i culeagă poamele care rămâneau întotdeauna în vârf
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acele trăiri care în mod normal nu pun o persoană echilibrată în situația unui stres considerabil. Există însă și o serie de evenimente stresante - cum ar fi dezastrele și catastrofele, naturale precum și cele provocate de om (incendii, inundații, luare de ostateci, accidente aeriene, rutiere, navale, tortură, participare la un conflict armat, viol și alteleă - care pun persoana în situații de mare pericol. Consecința lor constă în instalarea unui stres sever sau extrem, cu repercusiuni grave asupra celor aflați în situația respectivă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]