1,898 matches
-
pe George Constantin, într-un interviu dat în 1966 (deci la 33 de ani -, cam vîrstă de acum a fiului!) spunînd: "Nu este de ajuns numai talentul. Pentru a realiza, totuși, ceva, mai trebuie o muncă permanentă și perseverența, o osteneală cumplită"... Auzi, pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de a duce mai departe un anumit fanatism al meseriei, capacitatea lui de a-și asuma "osteneală cumplită", inclusiv aceea pe care o presupune, într-o lume grăbita și haotică, realizarea unei asemenea casete. O casetă cu peste două ore de imagini cu și despre George Constantin, într-un film semnat de Alexandru Darie. Marea desfătare sînt
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
socială. De la imperativul " Nu se poate, toa'su, unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală față de timpul care se scurge fără a ne da osteneală de a-l marca an vreun fel, complacerea ăntr-un fel de pseudo-societate naturală ("Ce-o da Domnul!") sunt departe de-a ne califica pentru vreun rol an lumea modernă. Pentru covârșitoarea majoritate a românilor, modernitatea reprezintă un pericol la fel de mare
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
la fel!") Așa se explică de ce an fruntea preferințelor populației conduc detașat două instituții care n-au nimic de-a face cu modernitatea: biserică și armată. O institutie cantonata pe baricadele unui fundamentalism pe care nici macar nu-și mai dă osteneală să-l ascundă (dar care, ironie a sorții, face din ea pradă sigură a mișcărilor sectante, mult mai flexibile și infinit mai adaptabile la realitățile lumii de azi), și una care, la vârf, pare deja integrată an N.A.T.O., ăn
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
regimuri polițienești, ne vine greu să acceptăm ideea că polițistul francez al Luminilor n-avea nici un scop practic în însemnările lui, lăsîn- du-se condus de bucuria inspirației. Nu ne intră în cap faptul că Joseph d'Hémery își dădea osteneala de a asculta sute de informatori, de a lua parte la interogatorii, de a citi mii de pagini, de a conspecta gazete, de a face statistici, de a sistematiza o parte din informații în formulare standard, de a dicta cuiva
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
1979, un neprețuit Dicționar al folcloriștilor, relativ recent reeditat (după remanieri utile, sub denumirea Dicționarul etnologilor), s-a ocupat cu grijă devotată de opera lui Simeon Florea Marian. După ce i-a reeditat, cum spuneam, Sărbătorile la români, s-a dăruit ostenelii de a scoate la lumină și trilogia monografică despre cele trei acte fundamentale din viața românilor. E o muncă migăloasă, pentru că, pe lîngă impecabila păstrare a ținutei filologice a textului, s-a străduit să verifice toate citațiile din folclorul reprodus
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
care intră noaptea pe coș sau horn în casele oamenilor, sub formă de șarpe și cu aparență de flacără și care chinuiește toată noaptea pre femeia ce are lipitură, adecă pre aceea care se scoală dimineața fără puteri, zdrobită de osteneală și cu vinețele pe corp. Femeia, care e cuprinsă de această ființă rea, simte pe tot corpul ei o mare greutate, mușcături, ciupeli și gîdilituri și, din cauza aceasta, apoi, dacă se află în stare binecuvîntată, naște copilul mort". De aceea
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
fiecare dintre ele purtau, în chip de preț, mențiunea atrăgătoare: "Prețul acestei cărți după inima omului și după iubirea lui Cilibi Moise". Broșurelele s-au risipit și se găseau arareori. Este meritul cărturarului Moses Schwarzfeld care, în 1899, după multe osteneli, (ajutat și de fiul lui Cilibi Moise) reușise să adune opera lui Cilibi și să o publice într-o ediție rotundă (lipsindu-i doar cărticica din 1864) cu titlul Pildele și apropourile lui Cilibi Moise. I-a închipuit, din informații
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Încrezător în dăinuirea studiilor de istorie literară, domeniu în care s-a ilustrat prin cărți de referință, Z. Ornea a prevăzut încă din 1993 că "lumea literară și cărturărească va reveni la masa de lucru, sătulă de politicărie". Meritorii sunt osteneala și aplicația depuse de Virgil Sorin în alcătuirea secțiunilor de antologie critică dedicate celor șase scriitori. Autorul a selectat opinii despre ei din volume de critică, de interviuri, de istorie literară și chiar din unele reviste apărute pe parcursul ultimelor trei
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
secolului trecut spre a rezolva enigma? Pentru Catastihul amorului, ar fi de căutat, poate, în zona emulilor lui Alphonse Karr. Pentru La gura sobei, nu mă duce gîndul la nimic... Și, pe de altă parte, nici nu cred că merită osteneala. Catastihul amorului e un almanah de glume nesărate, iar La gura sobei - o narațiune facilă și verbioasă. Publicarea anonimă a celor două texte arată, cel puțin, că traducătorul avea mai mult discernămînt decît unii istorici literari ai timpului nostru, seduși
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
adresat personal într-o scrisoare trimisă anume pe adresa mea: Ei povesteau în largi descrieri războaie însemnate, cuceriri de orașe, înfrîngeri și prinderi de regi; iar înăuntru: certurile consulilor cu tribunii, legile agrare și frumentare, luptele dintre plebe și nobilime. Osteneala noastră e închisă într-un cîmp mai strîmt și fără de glorie: o pace publică jalnică și un Împărat care nu voia să mărească hotarele imperiului. Nu e totuși fără de folos de a ne opri atenția asupra acestor lucruri neînsemnate în
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
timp pînă s-a aprins bine, jeratecul ei rotund înaintînd pripit și făcînd să ardă foița albă, subțire, și mi-a răspuns: - Atît! a repetat. Importantă pentru noi - a mai spus - este propoziția care sper că nu ți-a scăpat: Osteneala noastră e închisă într-un cîmp mai strîmt și fără de glorie... Aici avem noi dreptul, - și ne arătă pe amîndoi, - să mărturisim tot ce este acum mai strîmt pentru noi toți și mai lipsit de orice faimă sau glorie, pricepi
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
afacere strict financiară. Că la noi ea a explodat politic, asta nu e vina magistraților francezi. nu e o noutate în România; deosebirea e că în timp ce francezii au pornit meticulos pe urmele ei, la noi, nimeni nu și-a dat osteneala să o elucideze. Banul public, în România, dar și în alte țări foste comuniste, are un extraordinar talent de a dispărea în cantități mari. Cu toate astea, orice contabil de mîna a doua, dacă e pus la treabă, știe să
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
el întîmplîndu-se mereu cîte ceva, deloc obositor sau stresant (nu e nici măcar un oraș periculos!), elegant, jegos, splendid, kitsch, însorit și ploios, primitor și respingător. Partea proastă este că New Yorkul își înhață vizitatorii cu toate că nu pare a-și da osteneala: odată prins în mrejele lui, nu-ți mai vine să pleci.
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
acestei nuvele, scriitorul hotărîse să o suprime din volumul din 1894 - după cum aflăm din prefața foarte documentată a lui Philip Kolb - dar îi acorda totuși suficientă importanță pentru a o publica în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot părea superflue, dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
alte două evenimente, împinse spre miezul-nopții și după, încheierea Tîrgului de Carte "Gaudeamus" și concertul aniversar al lui Johnny Răducanu. Singură televiziunea națională le-a băgat în seamă. Televiziunile comerciale nu scontau pe o audiență destul de mare ca să-și dea osteneala. Așa că insomniacii au avut parte de o recapitulare a celor petrecute de miercuri 28 noiembrie și pînă duminică 2 decembrie în pavilionul central din Romexpo din Capitală unde Cartea a fost personajul principal. Faptul că Gaudeamus are, ca organizator principal
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
lui Truman, rapid, vreun consilier tot atît de ignar în problemele Europei de Est, răsfoind vreo enciclopedie, și atît s-a priceput să-l întrebe pe noul ambasador al României. Mă îndoiesc, de aceea, că președintele Truman și-a dat osteneala să citească acel informat raport secret, din 1949. Să nu ne înșelăm. România a fost cedată sovietelor încă de la Conferința de la Teheran din decembrie 1943 și în octombrie 1944 a intervenit înțelegerea secretă, de la Moscova, dintre Churchill și Stalin prin
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
documentelor din acea teribilă anchetă. Le-a studiat, atentă și cu probitate, timp de trei ani, la SRI și, xeroxate, le-a adunat într-o masivă ediție de aproape o mie de pagini. N-a fost, s-o spun, o osteneală inutilă. Această răscolitoare ediție e proba, irefutabilă, a arestării, anchetării și a morții intempestive a unui inocent mare cărturar, pe care soarta l-a voit sacrificat totuși nu numai nevinovat, dar și, vai, inutil. Anton Golopenția, Ultima carte. Text integral
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
În visul meu, iar se făcea Că mă născusem înc-o dată Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea, Iar fruntea mi-era mult mai lată. Pe degete-mi crescuseră Din loc în loc, negi de cerneală, Și toți se logodiseră Purtând inele de-osteneală. Iar brațele-mi, două păreri Pe trena pieptului, abrupte, Slujeau regatul de tăceri Cu sulițe din beznă rupte. Picioarele mi se sfârșeau La țărmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajiști de nașteri arvunite. MĂ-NDEMNI Puțin mai mult sau
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
Finalmente, autorul cita un autor citat și de dl Virgil Nemoianu și cartea a căpătat viză. Dar aceste exemple erau cazuri limită în disputa continuă cu cenzura. De obicei, izbuteam să salvăm textul neamputat, ceea ce era chiar rostul esențial al ostenelilor noastre de editori. O izbîndă relevabilă a fost reeditarea, cu textul rămas integral, în 1982, a celebrei Istorii a literaturii române de la origini pînă în prezent a lui G. Călinescu. Redactori am fost eu și regretata mea colegă Rodica Rotaru
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
să-mi defaimi lucru, ci să îndireptezi și tu pre cât vei putea și să rogi pe Dumnezeu ca să pociu face și mai mult bine pentru folosul neamului românesc, pentru care eu am făcut din darul lui Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
scrisoarea a LXIII-a, traducere și note de Prof. David Popescu, în Col. PSB., vol. 53, Editura IBMBOR, București, 1994, p. 261. 22 viața măsurată, învățătura fără înfumurare, temeinicia în știință, credința fără amețeala ereziei 97. Nu se gândeau la ostenelile virtuții, ci la răsplățile ei98, nu se sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
pozițiile pierdute. S-a ajuns pînă și la dezvăluirea abuzurilor sale "științifice", demonstrîndu-se curajos că lucrează cu negri pe care îi exploatează neremunerîndu-i pentru munca depusă și însușindu-și, cu japca, merite și premii care, de fapt, nu sînt rodul ostenelilor sale. Poziția sa e, acum, mult șubrezită în concurență cu istoria veritabilă și se luptă disperat să revină la putere, trimițînd note de informare șefului său Leonte Răutu. Dar acesta din urmă, hîrșit în munca de partid în domeniul propagandei
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
urcușul neîncetat al miresei, care din neagră la chip, cum se făcuse din pricina păcatului, își recapătă strălucirea inițială prin purificări succesive. Devenind din ce în ce mai frumoasă, ea se face prin aceasta tot mai iubită de Mirele ei, care, răsplătindu-i râvna și ostenelile, o apropie tot mai mult de El, pregătindu-i intrarea în cămările fericirii cerești 39. Inspirându-se din vocabularul extrem de bogat în termeni simbolici al Cântării Cântărilor, Sfântul Grigorie de Nyssa folosește o serie de numiri și comparații, care indică
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Sau în chip necrofil cu comoara cadavrului lui Laure, înmormântat în el, nu, e prea de tot. Nu spun că mă jenează peste măsură să fac dragoste în felul ăsta. Vreau să zic că nu e insuportabil. își dă toată osteneala. Este, cum să zic, autentic, numai că totuși. Trebuie spus că în privința asta e sistematic. De cum se strecoară în pielea cuiva, își trăiește personajul în amănunt. Deodată mă iubește ca un măcelar pe măcelăreasa lui. Metamorfoza nu-și uită instrumentele
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]