648 matches
-
mediu de extraordinară fermentație culturală", era deschis cărților. "Toate ideile generoase ale timpului, toate literaturile europene, în traduceri franțuzești va aminti el în Anii de ucenicie aveau circulație intensă între colegii mei"... Cultura lui Eugen Herovanu, nutrită sistematic, transpare fără ostentație în Orașul amintirilor; trimiterile la scriitori francezi abundă. O împrejurare specială favorizează dintru început orientarea pro-franceză: mama sa, Marie Champalbert era originară din Provence. "Alphonse Daudet notează fiul a fost mult timp și poetul preferat al mamei. Născută la Nîmes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
austro-germană, ba că vrea să ridice România la regat etc. {EminescuOpXI 92} Ce am zis noi în privirea aceasta? Am înregistrat toate, absolut toate relațiile ziarelor străine câte ne-au venit sub mână și am adaus că nu ne place ostentația, nici înclinările politice prea accentuate. De ce am zis-o? Pentru că roata lumii schimbătoare este și pentru că ne cunoaștem lungul nasului, pentru că modestia e haina ce i se cuvine unui popor mic ca al nostru și pus între împărății mari. Obstentațiunile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
strădania demersurilor lor să fie cât mai eficientă, trebuia atacată conștiința națională, unul din factorii esențiali în definirea ei fiind Eminescu, pe care nu numai că nu s-au sfiit să-l denigreze, dar și-au pus la contribuție, cu ostentație, toate mijloacele posibile de compromitere, de respingere, de discreditare și chiar de anulare fizică sau morală, cu o înverșunare și o ură aproape de neînțeles. Din această perspectivă, cercetarea condițiilor în care poetul, mai ales publicistul Eminescu a ieșit din viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dușmani puțini și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plana și bănuiala că autorul contraface, adică operează modificări care să-i convină. Ceea ce nu-i cazul lui Codreanu. Autorul publică asemenea lucruri nu pentru a-și asuma niscavai merite cum au făcut-o, din păcate, alții, impunându-și cu ostentație imaginea lor de dizidenți. El dorește să rămână sincer cu sine însuși și ni se prezintă întocmai precum fusese atunci, mai ales că această componentă a caracterului lui cârtitor a lucrat cu asupră de măsură în elaborarea judecăților de valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tradiție culturală, spirituală, respectiv rădăcini în gândirea și simțirea etnică (nu mai departe, Eugen Negrici, de-o pildă), intră în acest joc mizerabil, construind edificii teoretice și interpretative, menite a discredita în văzul lumii, cu mai multă sau mai puțină ostentație, tocmai aceasta coordonată specifică, proprie românității. Unul dintre aceștia pare a fi și Nicolae Manolescu, cel care în Istoria literaturii sale "s-a lăsat sedus, ideologic, de mentalitatea postmodernistă a distrugerii canonului occidental și, implicit, românesc, atacând chiar "centralitatea" eminesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preț pe adevărul din lume și nu pe cuantificarea acestuia, un naționalist care a așezat pe locurile cele mai înalte în propria-i ierarhie "chestiuni" referitoare la neam, tradiție, țară. Deși "poet național", lui Eminescu i s-au refuzat cu ostentație reeditarea într-un corpus bine închegat a întregii opere, înființarea unui Institut Eminescu sau măcar a unei Catedre Eminescu în cadrul Universității București, astfel că titulatura de eminescolog pare să nu mai acopere în prezent nicio realitate iar instituțiile (vag) interesate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nemăritate. Și știi de ce? Din ură. Nicidecum pentru că aperi legea. Le urăști pentru clipa aceea de plăcere; știi că embrionul pe care ele vor să-l expulzeze este rodul unor clipe de extaz, clipe ce tu ți le refuzi cu ostentație. Întîi, doi ani, cum ai zis mai înainte, n-ai mai putut, apoi n-ai mai vrut să încerci să poți. Dar amintirea plăcerii cunoscută cîndva persistă. Și de fiecare dată cînd vine vreo femeie cu... Știi ceva, se înfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brad prinse pe pereții în formă de evantai sau legate cu panglici lungi roșii și aurii, toate arătau clar că e vremea Crăciunului. Felul în care Antonia împodobise camera era o fericită îmbinare de elemente tradiționale și decorațiuni lipsite de ostentație, așa cum erau toate combinațiile ei casnice. Tocmai mă întorsesem de la Georgie și eram încă singur. O mințisem pe Georgie cu privire la ora când urma să se întoarcă Antonia - ședința ei la Palmer nu avea să se termine mai devreme de ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prietenul său, căci așa îl socotea acum, își desprinse brațul. Atunci, Tom începu să fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton, cu care se mândrea și pe care, ferindu-se să dea impresia de ostentație, se amuza să și-l facă auzit. Începu apoi să îndruge un cântec elisabetan: Dacă mă părăsește, am să pier. Oare să-i spun? La cel de-al doilea vers, i se alătură și Scarlett-Taylor. Tom își frână vocea abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe Avocat îl podidi a mia oară râsul, la vederea numelui pompos al stabilimentului (nume devoalat cu ostentație, de firma-reclamă luminiscentă) și care nu se potrivea, câtuși de puțin, nici cu aspectul jalnic, prost întreținut și zmângălit în fel și chip, pe ziduri și chiar și pe geamurile în care se etalau lumânări de stearină, flori imortele și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
epicurieni și al tovarășilor lor de mai mică importanță pentru jocuri și conversații, pentru momentele de odihnă în comun. Frugalitate a meselor, a vinurilor și a felurilor de mâncare - nici excesele luxului, dar nici afectarea sărăciei, o distanță potrivită între ostentația bogaților și cea a săracilor, aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea de a trăi. Două epigrame permit reconstituirea unor mese epicuriene. Nimic de-a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unul dintre oamenii despre a căror biografie se poate scrie • deja - în mai multe feluri, adică din perspective diferite, toate la fel de legitime. Lucrul a și fost, de altfel, făcut în mai multe rânduri, nu de mult - dar involuntar și fără ostentație - chiar de dl. Zub însuși, provocat de Sorin Antohi să reflecteze sistematic pe marginea propriei experiențe intelectuale într-o frumoasă carte de convorbiri. Faptul că o viață precum aceea de față poate face obiectul unor examinări atât de variate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de credibilitate, multiple alte avantaje: un stil nervos și dinamic, o mai bună vizualizare, ferită de retorisme și excese ornamentale. Fiind la vedere și declarat ca atare (eu văd, observ, simt, aud, înaintez etc.), autorul se transformă credibil și fără ostentație în personaj. Simpla lui prezență, bine marcată textual, va ordona succesiunea (mai mult sau mai puțin întâmplătoare) a observațiilor, saltul de la un detaliu la altul, introducerea unor elemente narative: un incident, un scurt schimb de replici etc. Efectul acestei abordări
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
somon, batog, pește afumat, portocale. Și veșnic în fața geamurilor acestor magazine stau ca vrăjiți trecătorii și se tot uită la ispititoarele delicatese, nevenindu-le să se urnească din loc... (M. Bulgakov, 2004, p. 17). Folosită în mod inteligent și fără ostentație, descrierea poate substitui un întreg discurs de comentariu, cu subtile nuanțe ironice, contestatare. b) Vizualizarea. În descriere, reporterul trebuie să fie o prelungire a simțurilor cititorului. Preponderent este văzul, care subsumează celelalte simțuri: auz, miros, tactil. Ele alternează, revenind mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ceea ce a făcut el în debutul povestirii. Abia schițată sau, dimpotrivă, folosită în mod evident, circularitatea are dezavantajul unei artificializări narative. Senzația de „făcut”, de coincidență forțată, nu poate fi evitată decât printr-o regie extrem de abilă și lipsită de ostentație - lucru ce, desigur, nu stă la îndemâna oricui. O povestire se poate construi extrem de simplu. Este suficient să amorsăm o situație minimă, generatoare de conflict, și să insistăm abil, stârnind interesul de lectură - de pildă, să privești prelung și nemișcat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
urmărească cu ochii. În această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai înaltă ținută: concretețe, portret, eficiență adjectivală, vizualizare, atenuare a macabrului, participare afectivă („bietele trupuri”), dar și o poveste dramatică prezentă în filigran, fără pic de ostentație. Nu trageți concluzii pripite, construind pe un detaliu izolat o întreagă dezvoltare narativă. Este cunoscut cazul unui reporter care, după un cutremur în America Centrală, a vrut să sporească dramatismul situației, afirmând (ca pe un lucru perfect adevărat) că localnicii înfometați
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pentru lăcomia omului. Producția bogăției este un rezultat al încercărilor omului de a căpăta bunăvoința divinității. Avem de-a face aici cu relaxare a omului în fața banului. Detașarea îl ferește pe om de patimi și păcate. Nu există fudulie sau ostentație în stăpânirea averii, ci doar firesc și naturalețe. 2.3. Spiritul capitalismului Ce înțelegem prin ,,spiritul capitalismului"? Există un ,,ceva" prin care lumea capitalistă trăiește și se afirmă? Ce diferențiază capitalismul de alte tipuri de construcție socială și culturală umană
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
aici se cuvine să dăm credit deplin afirmațiilor lui Baudelaire și Jan Kott: în Hamlet nici un cuvânt și, cu atât mai mult nici un gest scenic nu sunt de prisos. Prințul din Elsinore este atras de apanajele neantului, le caută cu ostentație și le contemplă ca modernul Bacovia de mai târziu. Dezvelind craniul Bufonului, groparul îi oferă prilejul lui Hamlet să gloseze pe două teme atât de familiare lui: vanitas vanitatum și ubi sunt. Acum se poate dezvolta cu deplin temei comparația
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și, totodată, ca o replică la Delirul lui Marin Preda. Pe de altă parte, încercarea unui ziarist de a reconstitui, după patru decenii, biografia lui Ștefan Predescu îndreptățește unele analogii superficiale cu proza optzecistă. Autenticismul documentar e însă etalat cu ostentație și, cu toate că fraza autorului atestă un puls stilistic deloc neglijabil, persistă impresia de insuficientă deschidere a unghiului literar. Același personaj intră în romanul Prizonier în Europa (1998), de data aceasta ca instrument de cartografiere a „obsedantului deceniu”, dar la fel de șters
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
detaliului și așezarea lui în context sunt, la acest autor, de la început uimitoare. Te întrebi când și cu ce și-a „făcut mâna” tânărul scriitor, a cărui cultură literară a devenit, desigur, abia de atunci încoace cea de care, fără ostentație, dă azi dovadă. (Preferințele literare pe care se întâmplă să le mărturisească și să le comenteze, de obicei succint, sunt toate nu numai opțiunile unui gust fără greș, dar și ale unei conștiințe artistice de o rară și pură profesionalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de gust, ceea ce înseamnă libertatea și siguranța spiritului, dar acea libertate sporită prin educație și disciplină. Frica de a-ți place Dunărea albastră e mai ales o stare de nesiguranță. Cât de bine-l înțeleg pe Nietzsche proclamându-și cu ostentație admirația pentru Bizet! Și ce admirabil compozitor e Verdi! ISPITA JURNALULUI Am, în genere, o destul de scăzută stimă pentru genul jurnalului intim. „A ține un jurnal” mi s-a părut totdeauna un lucru destul de suspect. Bineînțeles, bineînțeles, admir și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la un moment dat, că nomadismul s-a născut din nevoie, iar turismul - din urât. — Iată deci și confirmarea. Toată această foială turistică nu e decât expresia unei incapacități de reculegere, de gândire, de visare, a unei nerăbdări, a unei ostentații și a unei curiozități superficiale, de aceeași natură cu cancanul și cu colecțiile de cunoștințe în genul „cine știe câștigă”. În schimb, tinerii în blue-jeans și desculți, cu ghitara pe umeri, care merg pe jos sau cu autostopul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
epicurieni și al tovarășilor lor de mai mică importanță pentru jocuri și conversații, pentru momentele de odihnă în comun. Frugalitate a meselor, a vinurilor și a felurilor de mâncare - nici excesele luxului, dar nici afectarea sărăciei, o distanță potrivită între ostentația bogaților și cea a săracilor, aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea de a trăi. Două epigrame permit reconstituirea unor mese epicuriene. Nimic de-a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]