1,151 matches
-
justifică discursul poetic organizat într-un registru al inadaptării, al morbidității asumate. Particularitățile volumului sunt reprezentate de folosirea excesivă a metaforelor pretențioase, de vocabularul mistic-religios, dublat aproape în permanență de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracțiuni și nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a ființelor plăgi/ care-mi
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
de genul Poeți cu mustață și Alți poeți cu barbă, care ar fi încununat opera de clasificator a lui Ion Rotaru. Si tacuisses philosophus mansisses Deși deplânge relativa lipsă de valoare a literaturii române de după război, deși este în mod ostentativ exigent cu mari poeți ca Nichita Stănescu sau Marin Sorescu, Ion Rotaru analizează cu o plictisitoare seriozitate versurile unor autori minori: " Fără a fi interesat șsic!ț de înnoiri exprese, șocante, de suprafață, de originalitate cu orice preț, poezia lui
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
un alt joc al hazardului, fusesem primită de istoricul de artă René Huyghe, pentru un dialog similar, despre Sacralitatea operei de artă... Dar, ca și René Huyghe, Dl. Alain Besançon mi-a impus de la început, nu prin emfază sau superioritate ostentativ afișate, ci printr-o afabilitate și simplicitate, printr-o condescendență generatoare - spontan - a unui anume confort sufletesc care, pentru noi, cei din Estul Europei, rămâne încă un deziderat... Timp de o oră am avut, așadar, privilegiul de a conversa - de la
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
viziunea" proclamată constituie unitatea de măsură a acestei producții, ci ceea ce am numit fantazarea abstractizantă. Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de interjecții, silabe, litere scăpate din frâu, într-un simulacru de delir." Evaluările sunt discutabile și din cauza tendinței criticului de a-i privi cu o simpatie literară pe
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
oferite în doze concentrate și într-o formă dinamizată, atrăgătoare; nu se simte nici o clipă praful adunat pe documente, impresia este că faptele literare evocate sînt vii, prezente. Iar argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața "românului" lui Eminescu
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către Romană
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
a fi înlocuit cu proiectul higienic al unui agent sanitar. Dacă expresia nu este acum una sumară, precară și poveristă, ca un comentariu implicit pe marginea unui pustiu în expansiune, atunci ea este în mod sigur una expresionistă, supralicitată și ostentativă în efortul său declarat de a sancționa redundanța și entropia. Că artistul este limitat de atelier, că pictura nu îl mai exprimă integral și că privirea lui este ațintită către social, către politic și către spațiul aproape magic al străzii
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele de transcendență (arta fiind și ea, în felul său, o transcendență!), făcîndu-se a nu vedea marea, ireductibila sa complexitate, care include, așa cum democrațiile
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
unei insuficiențe naționale: "Ceea ce eu căutam să propag, stilul ideilor, critica de idei nu impunea, nu era cultivată, chiar dacă, evident, era publicată. Fiindcă imensa majoritate a criticii literare românești avea o altă orientare. Deci făceam o figură izolată, puțin bizară, ostentativă. La toate cronicile mele, din Cuvîntul în mod special, am și scris sus "Critică de idei". Poate că va intra în capul unora că există și așa ceva în România. De pildă, comentariile pe care le-am făcut la cărțile tale
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
același timp, al performanței. Este o asemenea bucurie acest spectacol, încît rîsul și plînsul se concurează natural, ca și în scrierile lui Cehov, te invadează și te stăpînesc, aruncîndu-te unul în brațele celuilalt. Nimic din ce se întîmplă nu este ostentativ, demonstrativ, gol, neesențial. Profunzimea scufundărilor în textul lui Cehov este exact acea căutare care scoate la suprafață și o perlă, și o scoică, și o pietricică șlefuită. Și liniile mici și liniile mari, și detaliile și rama au o valoare
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Atitudinea de izolare romantică orgolioasă este deopotrivă "byroniană" și "macedonskiană". Cu anume deliberare, romanticul român din acea etapă traduce din Pelerinajul lui Childe Harold fragmentul Adio, țara mea natală. Plecarea orgolios-demonstrativă, expatrierea voluntară stă în firea ambilor poeți. Byron părăsește ostentativ Anglia la 28 de ani, în 1816, Macedonski procedează identic în 1884, la 30 de ani". Nu mai puțin îl interesează pe poetul nostru Alfred de Musset, pentru, spre a-l cita, "ușurința cu care trece de la serios la glumeț
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
mecanismele poetice mai subtile, dar și mai obscure în mare măsură. Zăbovind asupra unui pasaj din Titus Andronicus, pe care îl compară apoi cu unul similar în Coriolan (una dintre ultimele piese ale lui Shakespeare), Kermode observă o anumită literaturitate ostentativă în Titus Andronicus, inexistentă în operele tîrzii. Lavinia, nepoata lui Marcus, a fost violată, iar apoi brațele și limba i-au fost tăiate, ca să nu poată nici spune cuiva cine a făptuit fărădelegea, dar nici comunica altfel (scriind sau reproducînd
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și spre amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, spre urma abstractă a unei realități reduse la esență. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice ostentative și fără nici un alt gen de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără eforturi obstinate și fără cea mai vagă urmă de rigiditate. Acest ritm
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
aer (gest semnificând puritatea într-o lume debusolată) transformă romanul într-un urban fantasy de tot kitsch-ul. Un alt defect major al cărții, derivat din cel expus mai sus, îl constituie violența de situație și de limbaj, ambele vădit ostentative, deseori gratuite. Rezultă o narațiune violentă în sine, care te agresează precum un dialog realist nefiltrat din Brigada mobilă performând în Ferentari. (Apropo de violență și umor, romanul ăsta mi-a trezit nostalgii după ciomăgeala din }iganiada...!) Retorica e scăpată
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
există însă o chimie palpabilă. Firește, cele două rezonează empatic. Diferența sare în ochi - pardon, în urechi - dacă ne gândim la Alexandru al lui Oliver Stone unde muzica impune și semnalizează ca un girofar, îți atrage atenția într-un mod ostentativ și strident de genul "Alo! Moment important! Nu care cumva să-l pierdeți!". Pe când coloana sonoră a lui Serra (colaborator vechi de-al lui Besson, a compus muzica și pentru Al cincilea element) e mult mai discretă și mai relevantă
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
e unul din poeții ce mizează pe "infinitul mic". E o poziție oarecum îndrăzneață deoarece modelul dominant al poeziei românești contemporane, impus de canonul '60 și încă neepuizat, a fost cel neoexpresionist, grandilocvent, nu o dată clamoros, cu o conceptualizare "metafizică" ostentativă, antrenînd impozante mase verbale. Aparținînd familiei unor Petre Stoica, C. Abăluță, Emil Brumaru, G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită pe atenția acordată lumii părelnic banale, monotone, a
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
contemporan, iar inducerea în eroare, un mijloc la îndemînă de a ieși din încurcătură și de a accesa notorietatea, de a cărei sete poate să se astîmpere fie prin cruzime, fie prin caritate, fie prin persecuție, fie printr-o filantropie ostentativă, întotdeauna însă prin piruete despotice. Sufletele meschine agrează pornirile arbitrare și preferențiale așa cum sufletele generoase sunt predispuse la fapte concrete și nepărtinitoare. Sîcîielile perfide, pretențiile nesăbuite, bănuielile intrigante, clevetirile fățarnice împovărează retoric viața compozitorilor, o viață din care au dispărut
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
de piață, și anume, religia, cultura, învățământul, relațiile de familie, sunt în prezent contaminate de consumism. Marile orașe, din cauza traficului, poluării și speculațiilor imobiliare, se transformă în metropole haotice, dominate de contraste: mizeria din cartierele de mahala stă alături de luxul ostentativ din zonele rezidențiale. Sărăcia românească de pe străzile lăturalnice coexistă cu mallurile și centrele financiare. Banul a devenit etalonul universal, criteriul de valoare suprem. Fiecare se raportează la cum și ce consumă. Dacă înainte se spunea: Spune-mi cu cine te
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
se înțelege prin "lipsa de adîncime"; filigranul rămîne undeva la suprafața lucrurilor, nu trece decît în foarte puține momente dincolo de exterior. Recunosc: și la prima vizionare, și la a doua, n-am reușit să savurez unele momente de banal dilatat ostentativ, cu o miză minoră: de pildă, cumpărăturile din "en-gros" - "Cît e Cola? Cît e uleiul? Cine le cară la mașină?" - mi s-au părut de o plicticoșenie feroce. Ce mă interesează cît e Cola și cît e uleiul?!, aș spune
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
trasate cu eleganță, reconstituind istoria spiritului utopic de la primele manifestări prezente în miturile ancestrale, în basme, în scrierile Antichității și pînă la "utopiile S.F." din zilele noastre. Trebuie să remarcăm faptul că erudiția de care dă dovadă autorul este aproape ostentativă (sînt aduse în discuție nume și titluri mai mult sau mai puțin celebre, de la Lucian din Samosata la danezul Ludwig Holberg, trecînd prin Morus, Sidney, Rousseau, Rabelais, Montesquieu, de la Wells, Huxley și Orwell, la Theodor Hertzka, Zamiatin și Hesse, pentru
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
lui Dan Sociu, ele sunt, în demonstrația mea, doar probe secundare. Din punctul meu de vedere, acestea reprezintă doar mărci ale distanțării, menite să atragă zgomotos atenția cititorului neprevenit (așa cum faimoasele intertexte ale poeților generației optzeci nu erau decât „geamanduri” ostentative, indicând adâncimile culturale ale așa-numitei „noi sensibilități”). Încep, totuși cu aceste note subsidiare, dintr-un scrupul așa zicând cronicăresc. Ce surprinde în primul rând e abundența imageriei „meteorologice” (care pentru Sociu cel de până azi nu părea să aibă
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
români. Condiția de aristocrat i-a indus lui Pillat un stil de viață care pătrunde pînă la urmă în stofa poeziei. Limbajul epurat și delicatețea aluzivă salvează însă totul. Altă trăsătură neașteptată: poetul și-a purtat la vedere, în mod ostentativ, prozodia proprie, o prozodie întru totul clasică. La Pillat, formula prozodică e decisivă și configurează însuși sensul mesajului poetic. Iar asta încă de la debut. Tînărul aspirant la gloria literară, elev de liceu parizian, apoi student la Sorbona, a căutat de la
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
oferă „icoane vechi și icoane nouă” din viața țăranului moldovean pentru care nutrește o nemărginită dragoste și în apărarea căruia sare ori de câte ori are ocazia, așa cum o dovedesc și consemnările sale din aceste scrisori, atașament dovedit uneori și de semnătura sa ostentativă, „Ghiță de la Holda”. Nu puține sunt apoi datele pe care epistolierul ni le oferă privitor la instrucția școlară de la țară, cu promovarea și numirea învățătorilor, cu angaralele la care breasla era supusă („Învățătorii mereu sunt hărțuiți și-n vacanță cu
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
și-a multiplicat semnalele considerate "deplorabile", într-o țară aflată sub monitorizarea Uniunii Europene (UE) în problema corupției și căreia mai multe state i-au cerut să își intensifice lupta contra acestui fenomen pentru a adera la Spațiul Schengen. Gestul "ostentativ" al principalului partid de opoziție (PSD, social-democrat) de susținere a unuia dintre membrii săi, acuzat de corupție, refuzul parlamentarilor de a ridica imunitatea unui deputat din cadrul partidului aflat la putere (PDL), Dan Păsat, acuzat de șantaj și violență, constituie semnale
AFP: Clasa politică din România nu luptă împotriva corupției () [Corola-journal/Journalistic/27083_a_28408]
-
poet-vedetă, fiindcă a pierdut startul generației ’80 (volumul de debut, Descrierea după altă natură, depus la Cartea Românească în 1983, apare abia în 1988, cu titlul schimbat de cenzură: Despre arta poetică) și, mai mult decât atât, a refuzat înscrierea ostentativă în trend-ul poetic al epocii. Al. Cistelecan îl așază, „prin intemperanța vizionară a discursului“ și „imaginația convulsionată la modul expresionist“, în proximitatea lui Ion Mureșan și a lui Aurel Pantea. Același critic îi aplică și eticheta de „romantic în
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]