315 matches
-
turci ar trebui la rândul lor executați. Începând cu februarie 1921, toți deținuții au fost eliberați de Curtea marțială din Constantinopol fără a fi puși măcar sub acuzare. Primul exilat a fost Ali İhsan Pașa, cel care a condus armatele otomane în campania victorioasă din Irak. Ali İhsan Pașa a fost învinuit că a organizat masacrarea soldaților creștini neînarmați din armata otomană cât și a civililor creștini din regiunea graniței otomano-iranieien (lacul Urmia). Ordonanța sa l-a urmat în exil în
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
Unele dintre arestări au avut o legătură directă cu politica britanică a anilor 1918-1920 care viza câștigarea unei poziții dominante în Caucaz. Pentru atingerea acestui obiectiv, armata britanică trebuia să ocupe punctele de interes strategic, iar Armata a 9-a otomană trebuia să fie dezarmată, emobilizată, iar funcționarii civili și militari trebuiau îndepărtați din posturile lor. Britanicii au arestat pentru aceasta ofițeri superiori ai Armatei a 9-a (Yakup Sevki Subası, Mehmet Rıfat, Mürsel Bakû) și politicieni ai Consiliului din Kars
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
on line""), este aceea că în schimbul taxei suplimentare jizyza percepută de statul islamic de la populația lui nemusulmană, aceasta din urmă era scutită de furnizarea de luptători pentru războiele de agresiune sau apărare ale califatului; ori, chiar trecând cu vederea practica otomană a " "culegerii de copii creștini" " (în turca otomană: ""devșirme""), rămâne fapt că una dintre datoriile subiecților statului islamic era și " "auxilium" "-ul, adică furnizarea de oameni pentru trupe care să lupte alături de armata regulată musulmană (turcă); astfel, soldații Țării Românești
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
malul opus al râului, au aplaudat tot acest timp curajulul grecilor. După bătălie, toate revoltele grecești din Principatele Dunărene și în alte zone nordice supuse Imperiului Otoman au încetat. Cu toate acestea, sarcina principală, de a distrage atenția forțele militare otomane semnificative din Balcanii de Nord, pentru zdrobirea inamicului în Grecia, a fost realizată.
Bătălia de la Sculeni () [Corola-website/Science/330712_a_332041]
-
numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul. Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei s-a sprijinit și pe serbi, și astfel în "Campania cea Lungă" (1443-1444) produce importante pierderi Semilunei otomane; această campanie se încheie printr-o pace favorabilă semnată pe 10 ani. Efectiv, pacea nu a fost una de durată -coroana ungară, la insistențele papalității, organizeaza o nouă cruciadă antiotomană, Cruciada de la Varna, care se încheie cu un dezastru pentru
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman. Cauza imediată a reprezentat-o disputa cu privire la statutul provinciei otomane Creta, a cărei populație în majoritate greacă își dorea mult unirea cu Grecia. În ciuda victoriei militare otomane decisive, a fost înființat în anul următor un stat cretan autonom sub suzeranitate otomană (ca urmare a intervenției postbelice a Marilor Puteri), ce a fost condus de prințul George al Greciei și Danemarcei în calitate de primul Înalt Comisar. Acesta a fost
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
scrise între anii 1417 - 1459: Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena. Lista invențiilor lui Haas menționate în manuscris conține: Haas era preocupat și de descoperirea unor noi compoziții pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanți pe bază de compuși de amoniu și avansând totodată ideea utilizării unor
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
care încercau să scape de sub dominația străină, tot aici organizându-se lupta de rezistență împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571, iar Creta a fost cucerită de la venețieni până în 1670. Insulele Ioniene au trecut de sub stăpânirea venețiană sub cea otomană pentru perioade scurte de timp la sfârșitul secolului al XV-lea. Perioada de stăpânire otomană a pământurilor elene sunt văzute ca o perioadă de declin economic și cultural ref>Richard Clogg, "A Concise History of Greece", 2002</ref>, iar grecii
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
urmă putând fi luați în sclavie, uciși. Creștinii trebuiau să aibă tot timpul asupra lor o chitanță care să dovedească plata jizia pentru ca să evite persecuțiile. Aceste practici au fost considerate de către greci ca brutale și arhaice, iar cultura musulmană și otomană respingătoare, neevoluată și inferioară celei elene . Marea majoritate a grecilor nu erau obligați să efectueze serviciul militar în armata sultanului, dar un număr de tineri greci erau convertiți cu forța la islam și încadrați în corpul ienicerilor. În plus, o
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Sigismund și cei din preajma sa să ajungă pe o corabie venețiană. Sigismund a spus despre francezi: Dacă m-ar fi ascultat! Aveam destui oameni să luptăm cu dușmanii noștri." În aceeași după-amiază târziu, Stefan Lazarević a condus atacul aripii stângi otomane și a încercuit trupele lui Sigismund rămase fără apărare. Târziu, în aceeași seară, s-a ajuns la o înțelegere și armata lui Sigismund s-a predat. Pe 26 septembrie, Baiazid a ordonat ca 3000 de prizonieri șă fie uciși drept
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
au fost în general imuni la influențele politice ale marxismului sau anarhismului. Un rezultat important al Revoluției Junior Turci din 1908 a fost crearea graduală a unei noi elite guvenamentale, care și-a consolidat controlul asupra administrației civile și militare otomane până în 1913. Junii Turci s-au considerat tot timpul salvatorii imperiului și din acest motiv au privit toate problemele din punctul de vedere al statului, fără să ia în considerație voința cetățenilor. Din acest motiv, Junii Turci au fost mai
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
pentru sprijinirea teatrului de lupte caucazian. Germanii și-au dat seama de importanța practică a ofensivei otomane în Caucaz ca diversiune la acțiunile Puterilor Centrale pe frontul de răsărit și au sprijinit cu arme și muniții Armata a 3-a otomană, care urma să fie însărcinată cu efectuarea acestei operațiuni. Ministrul de război otoman, Enver Pașa, spera că un succes în campania din Caucaz, ajutată de rebeliunile popoarelor musulmane din regiune, avea să îi deschidă drumul spre Tbilisi. Obiectivul strategic german
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de iarnă și a făcut planuri pentru organizarea unei defensive puternice și pregătirea contraatacului atunci când condițiile meteo aveau să fie favorabile. Ordinele lui Izzet au fost însă contramandate de Enver Pașa, ministrul otoman de război, iar Armata a 3-a otomană a declanșat ofensiva pe 7 noiembrie. La ofensivă participau militarii Corpului al 9-lea, unitățile de cavalerie și Regimentul tribal kurd. Cavaleria otomană nu a reușit să ducă la bun sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
planurile lui Voronțov. El a rămas ferm pe poziții la Sarikamis. Enver Pașa și-a asumat personal comanda Armatei a 3-a în lupta care a urmat cu forțele ruse. Pe 6 ianuarie, cartierul general al Armatei a 3-a otomane a ajuns sub tirul rușilor. Hafiz Hakki Pașa a dat ordinul pentru retragerea generală. Pe 7 ianuarie, ultimele forțe otomane au pornit în marș către Erzurum. Înfrângerea otomanilor în bătălia de la Sarikamish a fost covârșitoare. Doar aproximativ 10% dintre soldații
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
au permis rușilor să se replieze și să-și întărească pozițiile. Atacul aliat de la Gallipoli, prin care aliații vizau cucerirea capitalei otomane, a ajutat de asemenea situația forțelor ruse de pe frontul caucazian. Pe 12 februarie, comandantul Armatei a 3-a otomane, Hafiz Hakki Pașa, a murit de tifos și a fost înlocuit de generalul Mahmut Kamil Pașa. Kamil a început prin reorganizarea armatei în vederea stopării a ceea ce planificatorii militari de la Constantinopol considerau că sunt obiectivele principale rusești - înaintarea în Anatolia. Situația
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
din regiunile controlate de ruși au fost feriți de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
se retragă pe pozițiile de plecare, dar șase zile mai târziu au lansat o nouă ofensivă, de această dată spre nord-vestul lacului Van. Ofensiva, organizată sub comanda lui Oganovski, a vizat dealurile de la vest de Malazgirt. Rușii au subestimat efectivele otomane din regiune și au fost surprinse de contraatacul turcilor în dreptul orașului Malazgirt. După această înfrângere, rușii s-au îndreptat spre Muș. Oganovski nu știa însă că în același timp cu forțele sale, spre Muș mărșăluiau și Corpul al 9-lea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
surprinse de contraatacul turcilor în dreptul orașului Malazgirt. După această înfrângere, rușii s-au îndreptat spre Muș. Oganovski nu știa însă că în același timp cu forțele sale, spre Muș mărșăluiau și Corpul al 9-lea și diviziile 17 și 28 otomane. În ciuda unor condiții grele de deplasare, turcii au reușit să se reorganizeze foarte rapid și eficient. Forțele expediționare 1 și 5 au fost plasate la sud de direcția de deplasare a ofensivei ruse, iar în partea opusă forțele de sub comanda
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
În aprilie, armata rusă a Caucazului a atacat pe două direcții. Plecând din Erzurum, o coloană a cucerit orașul port Trabzon. Cea de-a doua coloană a atacat pe direcția Muș - Bitlis. Această coloană a atacat Armata a 2-a otomană, pe care a obligat-o să se retragă în Anatolia centrală, și a cucerit orașele Muș și Bitlis (2 martie - 24 august). Bitlisul fusese ultimul punct defensiv important care mai împiedica înaintarea rușilor în Anatolia centrală și spre Mesopotamia. În
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
acțiunile ofensive și a cucerit Muș și Bitlis. După pierderea acestor orașe în fața atacurilor rusești la începutul anului, ministrul de război otoman îi ceruse lui Musta Kemal să organizeze defensiva în regiune. Zona era apărată de Armata a 2-a otomană. Când Mustafa Kemal a fost desemnat să preia comanda Armatei a 2-a, inamicul avea inițiativa tactică în regiune. Luptele din partea de est a lacului Van a continuat de-a lungul întregii veri, dar fără rezultate importante pentru vreuna dintre
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
și 50.000 de oameni. Militarii armeni au fost dotați cu cele 160 de tunuri, 180 de mitraliere și 160 de milioane de cartușe lăsate în urmă de ruși. În timpul Revoluției din Octombrie, pe frontul caucazian, Armata a 3-a otomană trebuia să apere 190 km de la Munții Munsur până la Marea Neagră, cu 66 batalioane, 177 de mitraliere și 157 de tunuri. Armata otomană avea probleme mari de dotare cu armament, aprovizionare și transport. Atacurile împotriva Erzurumului și Trabzonului ar fi avut
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Unit un ajutor financiar de 1 milion de ruble Generalul armean Tovmas Nazarbekian și-a plasat forțele principale pe poziții de la Erevan, la Van și Erzinjan și se opuneau forțelor otomane conduse de Vehib Pașa.Ofensiva Armatei a 3-a otomane a fost declanșată pe 5 februarie. Forțele otomane s-au deplasat prin estul liniei, printre Tirebolu și Bitlis. Teritoriile pierdute de otomani în timpul ofensivelor rusești au fost cucerite de la apărătorii lor armeni. Kelkit a fost eliberat pe 7 februarie, Erzincan
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
al 19-lea au degradat mult mai brutal puterea, întinderea și prestigiul imperiului, el ajungând la începutul sec. al 20-lea o putere de rangul al doilea, "marele bolnav al Europei." Aceasta cu toate că pe parcursul întregului sec. al 19-lea guvernele otomane au arătat o mai mare atenție ieșirii din stagnarea socială, culturală și științifică, încercând o apropiere de instituțiile și civilizația europeană. Infrângerea sa în primul război mondial, alături de Puterile Centrale, i-a atras o dezmembrare aproape catastrofală. Imperiul Otoman a
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
în timp a fost chiar aceea cu privire la statutul Kuweitului, care netezit calea spre obținerea independenței. Invazia trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea celui
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
care însă beneficiarii privilegiilor au refuzat să o recunoască. Datoria publică otomană era o parte a unei scheme mai largi de control politic, prin care marile puteri căutau să obține avantaje care erau însă în împotriva intereselor imperiului. Datoria publică otomană totală era în anul izbucnirii Primului Război Mondial de 716.000.000$. Franța creditase cu 60% din suma totală, Germania cu 20% și Regatul Unit cu 15%. Datoria era administrată de Administrația Datoriei Publice, iar autoritatea se extindea asupra Băncii Centrale Otoman
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]