12,062 matches
-
Ghiță, el era șofer, șoferul gospodăriei, îi atrăsese atenția preotelului, care era și el ardelean de pe lîngă Lancrăm. Acest Ghiță, regățeanul, ialomițeanul era tot ce se poate mai invers, măi invers decît Capătă. Vorbareț, pilangiu, siret, mincinos, - toate păcatele imperiului otoman ce pecetluise rămășițele lui dunărene, pe care o tercuseră prima dată, grandios, românii... Că să vedeți ce se alesese de ei pînă la "nea Ghiță", care îi fură oul de sub găină. Capătă vorbea rar cu el și îl salută primul
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
care militau pentru separarea Croației de Iugolavia. Kosovo este la rîndul ei o zonă aflată în plină disputa, ea intrînd în componență regatului Șerbiei în 1912, în urma primului război balcanic. Aflată sub dominația nu doar militară sau administrativă a Imperiului Otoman, această regiune a suferit un proces îndelungat și temeinic de schimbare a identității sale etnice, religioase și culturale. După înfrîngerea rezistenței sîrbo-albaneze la ofensiva otomană, întreaga zonă a suferit profunde schimbări. Albanezii devin în mare parte musulmani. Alături de ei se
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
1912, în urma primului război balcanic. Aflată sub dominația nu doar militară sau administrativă a Imperiului Otoman, această regiune a suferit un proces îndelungat și temeinic de schimbare a identității sale etnice, religioase și culturale. După înfrîngerea rezistenței sîrbo-albaneze la ofensiva otomană, întreaga zonă a suferit profunde schimbări. Albanezii devin în mare parte musulmani. Alături de ei se islamizează mulți din sîrbii și croații din Bosnia. Populația sîrbă din Kosovo se retrage încet dar sigur în partea de nord a provinciei lăsînd locul
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
G. Mihăilă Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman - Textul original latin în forma finală revizuită de Dimitrie Cantemir De curand a apărut la Editură "Roza Vanturilor" impunătoarea ediție a uneia din operele fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723), cel mai strălucit spirit românesc, deschizător
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
uneia din operele fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723), cel mai strălucit spirit românesc, deschizător de orizonturi la începutul secolului al XVIII-lea: Demetrii Cantemirii Incrementorum et Decrementorum Aulae Othmannicae libri tres - Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman, textul original latin în formă revizuită de autor, facsimil al Manuscrisului Lat. - 124 de la Bibliotecă Houghton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de Virgil Cândea, membru al Academiei Române (1999, CIV +1064 p. facsimile + ÎI pl., în folio). Istoricul
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
inclusiv în română, este expus pe larg de Virgil Cândea, adevărat "secretar postum" - dupa propriile-i cuvinte - al învățatului domn al Moldovei. Splendida reproducere facsimilată a celor 1064 de pagini este însoțită de studiul introductiv, Manuscrisul original al Istoriei Imperiului Otoman de Dimitrie Cantemir (p. XVII-LVII; versiunea engleză de Sergiu Celac, p. LIX-CII). Acesta este precedat de o prefață - Întâia apariție a textului original al celor mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea engleză, p. XII-XVI), semnată de
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu descoperirea de către profesorul Virgil Cândea, în 1984, a manuscrisului în formă ultima, cu îndreptările autorului, manuscris în care se păstrează originalul în limba latină, niciodată editat, al Istoriei Imperiului Otoman. Este fără îndoială cea mai senzațională dintre descoperirile acestui veac în domeniul literelor românești" (p. X). Reamintind principalele cercetări monografice consacrate în secolul nostru învățatului domn - ale lui N. Iorga (1901), I. Minea (1926) și P.P.Panaitescu (1958), în cadrul unei
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în metropola de la Bosfor, tânărul fiu de domn și-a lărgit cunoștințele în limbile de cultură ale vremii - latină, greacă, slavona, turcă, arabă, persana -, precum și în domeniul politic, diplomatic, militar, astfel că a putut sesiza primele semne ale slăbirii puterii otomane: asediul neizbutit al Vienei și cucerirea Azovului de către Rusia. Drept consecință, el a putut înțelege mai bine decât alți contemporani străini "cursul inexorabil al ădescresteriiă otomane, de care erau legate și aspirațiile către libertate ale patriei sale" (p. XXII). Așa
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
despre care dăduse unele informații atât în Descriptio Moldaviae și în Vită Constantini Cantemyrii, cât și în alte scrieri, inclusiv în cea care a ajuns curând în Occident și a fost tipărită în trei limbi de circulație internațională: Istoria Imperiului Otoman. Într-adevăr, sosit la Londra, în 1732, ca ambasador al Rusiei, Antioh Cantemir (10 septembrie 1708 - 31 martie 1744), fiul domnului moldovean și al Casandrei Cantacuzino (ea însăși fiica a lui Șerban Cantacuzino, fost domn al Țării Românești), a socotit
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
română l-a constituit amplul proiect al Academiei Române de editare a Operelor Principelui Dimitrie Cantemir, început în 1872. În cadrul acestuia, luptătorul pașoptist, juristul și publicistul Iosif Hodos, unul din întemeietorii Societății Academice Române, a redat după versiunea germană: Istoria Imperiului Otoman. Creșterea și scăderea lui, cu note foarte instructive de Demetriu Cantemir, Principe de Moldavia. Traducere de Dr. Ios. Hodosiu, Partea I-II, București, 1876-1878 (42+șIIt+410 p.; p. 411-880+CXXXVIII p. + I pl.: Palatul Prințului Dimitrie Cantemir, în Constantinopol
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
epocii noastre de apropiere și comprehensiune, a făcut accesibilă această operă cititorilor din țară să: Dimitri Kantemir, Osmanli imparatorlugu'nun yükselis ve çökus tarihi, vol. 1-2, Ankara, 1979. Așadar, oferind cercurilor savante și politice din Europa o Istorie a Imperiului Otoman din secolul al XIII-lea până la începutul celui de-al XVIII-lea, bazată în mare măsură pe izvoare turcești și bizantine, dar și pe propriile observații, prezente mai ales în partea a doua și în numeroasele note complementare, dedicate în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Cantemir, și altor savanți ai epocii (XVIIIth Century Echoes, p. 319-329). În acest fel, până în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și chiar la începutul celui de-al XIX-lea, cănd mai apăreau încă versiuni prescurtate ale Istoriei Imperiului Otoman, "imaginea pe care învățații europeni și-au făcut-o despre acest stat, despre cultura și instituțiile lui a fost, în mare măsură, datorată lui Dimitrie Cantemir" (p. XXVIII). În legătură cu această, caracterizarea dată de Nicolae Iorga, autor el însuși al unei
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
von Hammer-Purgstall, într-o amplă "recenzie" (1824), doar pentru că el însuși pregătea o amplă Geschichte des Osmanischen Reiches, în zece volume (1827-1835), pe care același savant turc Halil Inalcik o caracterizează: "în cea mai mare parte o compilație a cronicilor otomane". Și, dacă în deceniile din urmă, P.P. Panaitescu rămăsese impresionat de critică istoricului austriac 9, cercetătorii ulteriori - Aurel Decei, Mihai Berza, Gh.I.Constantin, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Virgil Cândea însuși - au restabilit dreapta apreciere pe plan european a operei cantemiriene
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
așteptarea ediției critice și a traducerii integrale în limba română, pe care le pregătește Dan Slusanschi, cititorii au deocamdată la dispoziție o parte, oferită, cu un studiu introductiv și comentarii ale descoperitorului, în paginile revistei "Manuscriptum": D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman. Praefatio - Prefață, cu cele trei capitole ale sale: I. Hegira cum aera christiana comparată - Hegira comparată cu era creștină; ÎI. De gente et nomine Turcarum - Despre neamul și numele turcilor; III. Origo prosapiae Aliothmanicae - Obârșia stirpei aliotmanice (anul XVI, 1985
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
transpunerea celui ce s-a afirmat că un bun cunoscător al latinei savante din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, vom reproduce câteva fraze chiar de la începutul Prefatei: "Având noi a înfățișa luminii publice creșterea și descreșterea Imperiului Otoman, de la însăși obârșia să, dinainte ne ies în cale, spre a le explica, unele fapte istorice și genealogice mai de seamă, în privința cărora prea adesea mării și serioșii istorici ai creștinătății ni s-au părut a cădea din greu în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
pus toate ăAdnotatiunileă la o parte, pe când în edițiile ce avem ele se află împărțite la sfarsitul capitolelor sau în josul paginilor"11. Așadar, putem conchide, împreună cu editorul actual, ca reproducerea facsimilată a textului latin "oferă dovadă peremptorie că Istoria Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, operă atât de răspândită, citată și comentată de aproape trei secole, nu a fost niciodata cunoscută în forma ei originală (...). Avantajul examinării textului în formă lui autentică și, astfel, posibilitatea unei mai bune cunoașteri a celebrei
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
internațională - engleză, franceza și germană. Și, dacă la această adăugăm tentativă redării, tot cam pe atunci, în italiană, transpunerea rezumativa în rusă (1828), traducerea în română (1876-1878) și cea în limba turcă (1979), avem imaginea completă a difuzării Istoriei Imperiului Otoman de la Londra, Paris și Hamburg până la București, Moscova și Ankara. Reproducerea în facsimile a textului original latin în toată plenitudinea lui încheie acest drum lung și deschide perspectiva ediției critice și a transpunerii integrale românești a celebrei opere cantemiriene. Note
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Texte intégral d'après le manuscrit original de la Houghton Library, "Revue des études sud-est européennes", ț. XXIII, 1985, no. 3, p. 203-221. În numărul următor, 4, al aceleiași reviste, autorul a dat o primă descriere a manuscrisului cuprinzând Istoria Imperiului Otoman: Life Story of a Manuscript: Dimitrie Cantemir's History of the Othmann Empire (p. 297-312). 4 Bibliotecă Academiei Române posedă toate aceste ediții, descrise în Bibliografia românească veche de Ioan Bianu și Nerva Hodos, tomul ÎI, București, 1910, nr. 209, p.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
găsite în Dicționar de lingviști și filologi români, semnat de Jana Balacciu și Rodica Chiriacescu (București, 1978, p. 145), si in sinteză Membrii Academiei Române, 1866-1996, realizată de Dorina N. Rusu (Iași, Fundația Academică "Petre Andrei", 1996, p. 162). 7 Imperiul Otoman. Epoca clasică, 1300-1600, ediție și studiu introductiv de Mihai Maxim, traducere... de Dan Prodan, București, 1996, p. 421 (Bibliografie selectivă. ÎI. Istorii generale). 8 Istoria literaturii române..., Vol. I p.310-311 9 Dimitrie Cantemir. Viață și opera, București, 1958, p.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
de l'Empire Ottoman de Démètre Cantemir - à l,'occasion de la commémoration du 300ème anniversaire de la naissance de l'auteur, extras din Cultura turcica, Volumen V-VII, Ankara, 1968-1970, p. 55-66; Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Dimitrie Cantemir, istoric al Imperiului Otoman, "Studii", Revista de istorie, ț. 26, 1973, 5. p. 971-989.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Chemical Corporation, fusese captivată de povestea de cel care îmi luminase copilăria cu branșă a lui Chemico). Pentru a dragoste pentru care intervenise, poveștile sale. Fost senator și limita coroziunea oțelului inoxidabil, făcea parte din spuma societății ministru în Imperiul Otoman, ‘Moș Stamicarbon introducea în reactor vieneze care pe atunci se comporta, Nae’, creatorul lui Haplea, era un oxigen în scopul de a regenera cel puțin întru cultură, ca și cum încă om de o cultură deosebită. Bolnav continuu stratul protector de oxid
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
idealul eliberării de sub dominația turcească și fanariota, inclusiv programul său agrar. Domniile pămîntene care au urmat au demonstrat pierderea prestigiului grecilor la Poarta și un moment important în organizarea statală a principatelor românești, desi acum se pun bazele bipolarității suzeranității otomane și a protectoratului rusesc. După izbucnirea războiului ruso-turc din aprilie 1828 a urmat, ca o consecință a înfrîngerii turcești, tratatul de la Adrianopole din 1829 care, pe lîngă prevederile economice - pierderea monopolului turcesc asupra exportului românesc care a determinat angrenarea noastră
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
ar părea de ciudat) și Marea Britanie. Apoi, prin tratatul de la Osborne din 1857, favorabile Uniunii au fost Franța, Rusia, Prusia și Sardinia. Dar se preconiza nu Unirea completă a Principatelor, ci numai una administrativă. Oficial, țările române rămîneau sub suzeranitatea otomană dar beneficiau de protecția colectivă a puterilor europene. Chestiunea Uniunii rămăsese neclarificata în textul tratatului. Inteligență și abilitatea diplomatică a foștilor pașoptiști au știut să folosească util, pentru scopurile Unirii, rivalităților știute dintre marile puteri semnatare ale tratatului. Dezbaterile din
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Abil diplomat, prin înțelegeri și corespondență dusă în secret față de turci, a căror vasală era Țara Românească, și cu prețul multor pungi cu galbeni plătite cu generozitate, voievodul a mentinut echilibrul politic la granița a trei mai imperii, Otoman, Habsburgic și Țarist. Țara a putut cunoaște o lungă perioadă de pace, iar ortodoxia, amenințată de pericolul catolic și islamic, a fost apărată. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Prin buna administrare a avuțiilor țării, poporul a cunoscut un trai mai bun. Au progresat
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
și ginerii au fost aduși în temnițele aflate în subordinea lui Bostangi Bașa de la Topkapî Saray și au fost torturați sub comanda acestui ofițer superior otoman al vremii ce răspundea de siguranța palatului imperial. După cucerirea Constantinopolului și construirea palatului otoman, Bostangi Bașa și oamenii săi păzeau grădinile, parcul și așa-numitele gospodării ale palatului, unde erau aduse turmele de oi și vite pentru întreținerea personalului de la reședința sultanului, care număra până la 5.000 de oameni, dintre care 3.000 erau
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]