1,186 matches
-
respective. Auzi tu nerușinare! strigă el cît îl ținu gura, deși nu mai era nimeni în preajmă să-l audă. Cum de-și permite? Cîteva clipe mai tîrziu, însă, după ce pronunțase aceste cuvinte uitîndu-se la ilustrată ca la o ciupercă otrăvită, autobuzul se opri și din el coborî vesel Nuțu, urmat de bunică-sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răului este o voce a angoasei, două poeme înainte de toate, fac oficiul sublim al catharsis-ului Harmonie du soir, despre care am mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
e nevoie de Securitate, nimic nu Îl poate apăra de el Însuși, fiindcă oamenii care Îl alcătuiesc știu totul despre ceilalți și nimic despre ei Înșiși. E un popor de visători care nu are nevoie de artificiul eufemismului, al subtilității otrăvite, e un popor care Încă mai crede În trecut, În ritualurile comune, agrare (din care primăvara nu poate lipsi), În vreme ce mai noua lui civilizație urbană se poate lipsi de anotimpuri. Iar Securitatea e produsul acestei pseudocivilizații socialiste. Țăranii nu ascund
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Căreală, și Rogoz, și naiba mai știe cine. Înțelegea În același timp că nu se va putea sustrage jocului acela mizerabil, că nu va cunoaște decât șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar unde citise vorbele astea? Apoi tristețea l-a obligat să deschidă ochii și să vadă cum statuia din fața „Casei Albe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se întâmplă era o panarama, se împărțeau arme, se trăgea cu tunul în clădiri, în palat, dar în balconul CC, unde se perora de CPUN, FSN, Iliescu, nu ajungea niciun glonț. Minune mare. Mai tarziu, au început zvonurile cu apă otrăvita, iar vecinii mei s-au organizat că o celulă patriotică și noaptea am facut plantoane să ne apărăm blocul de teroriști. Mai ridicol că ăsta, zău că nu vezi, viața bate filmul și ei, clasa muncitoare, apărau libertatea, democrația. O
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
specialitate, acest cuvânt va fi trecut curând la arhaisme, într-atât bunătatea a devenit o marfă care nu se mai găsește pe piață. Răutatea ia proporții îngrijorătoare, răii sunt tot mai activi, iar cuvintele care se rostesc sunt mereu mai otrăvite. Consecințele? Le enumeră dl Pleșu: "Suspensia bunătății provoacă, inevitabil, suspensia bucuriei, a altruismului, a solidarității benefice. E un viciu care se plătește scump: distruge și învrăjbește, anesteziază bunul gust, bunul simț, buna credință. ș...ț Câștigă cineva din asta? Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
șaizeciste, Petre Stoica transcrie însă o descompunere a lor lentă, cruțătoare, un apocalips blînd: "Plouă argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Regizorul o încarcă cu prea multe scrupule pentru un profesionist al manipulării opiniei publice chiar într-un sens pozitiv, transformînd într-un caz de conștiință luarea unei decizii în privința susținerii sau nu a campaniei senatorului Jasper care-i acordase darul otrăvit al exclusivității. Dialogul dintre tînărul cu potențial și profesor este construit cu ceva mai multă grijă și cu toate acestea destul de static. Camera se plimbă de la un interlocutor la altul, încercînd să surprindă acel punct de articulație al discuției de
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse de nevoia unei recunoașteri publice, gazetarul de la Ziua ajunge să afirme, îmbrîncit din spate de mîna nevăzută a otrăvitului prieten, lucrul enorm că "întreaga peratologie (știința limitei) a lui Liiceanu este preluată din Frică și cutremur a lui Kierkegaard". Poți oare să te lupți, făcînd uz de evidențe, nuanțe și distincții, cu un om al cărui diletantism cultural, dublat
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
economico-financiară. În cele trei faze ale sale (comunismul de represiune, sub Gheorghiu-Dej, cel de distrugere, sub Ceaușescu, și cel de lăcomie, girat de Iliescu), bolșevismul românesc s-a dovedit nu doar perfect coerent, ci și înspăimântător de eficace. Roadele sale otrăvite le culegem astăzi, când o populație derutată și infantilizată poate fi dusă cu zăhărelul de orice prostănac înstăpânit peste vreo emisiune de televiziune și de orice escroc ce pozează în campion al patriotismului și românismului. Însăși preferința masivă pentru subiecte
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
de păianjen a regimului, Caraion încearcă de la un moment dat să mute accentul de pe așa-zisele culpe ideologice ale colegilor de breaslă, pe ceea ce am putea numi ponderea lor socio-culturală. Extrem de puține nume au parte de mențiuni pozitive în paginile otrăvite ale sursei "Nicolae Anatol", preschimbată în "Artur": Ecaterina Bălăcioiu, George Tomaziu, Dorin Tudoran. Dar mulți scriitori români sunt tot mai frecvent apărați - sau, în orice caz, scuzați - pentru comportamentul lor turbulent, pe considerentul că ei, totuși, fac să strălucească, prin
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Cantacuzin! Un Boss ahtiat de cultură. N-a editat el Biblia de la București? Un tip de renaștere valahă, dozând în părți egale inteligența rafinată și otrava, argumentul fiind și cucuta, lichidându-și cu sânge rece adversarii, până când pieri și el, otrăvit... Cum arăta el? Neculce l-a văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare la stat cu ochi ca de bou, harnic, darnic, milă mare făcč la streini, la slujitori. Cheltuič mult, să-ș facă nume, iar nu
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
știe, numărul criticilor cu talent e în vizibilă scădere. Dar să-i dăm cuvîntul în privința lui Sebastian: În sfîrșit măciuca devine arcuș. Și știți de ce? Fiindcă am realizat cu o bruschețe aproape fizic-dureroasă în ce măsură Mihail Sebastian a fost manipulat, malformat, otrăvit și deturnat de la artistic la vendeta politică, după 1989 ca și în epoca scandalului De două mii de ani! Încai atunci și-a făcut-o singur, din pricina - între altele - a fascinației față de Nae Ionescu. Acum, însă, dacă ne gîndim puțin, Sebastian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
seamă. Dușmani Când legile unei țări sunt făcute pentru a favoriza pe îmbuibați, corupți și hoți, legiuitorii se transformă în dușmani ai celor mulți, săraci și oropsiți. Săgeți Privirile celor ce se dușmănesc și se urăsc sunt ca niște săgeți otrăvite. Vrăjmași Pentru vrăjmașii personali chiar și calitățile sunt cusururi. Frumusețe Artă Creație Nepotrivire Frumusețea fizică nu este însoțită întotdeauna de frumusețea caracterului. Artă În arta literară, meșteșugul scrisului se sprijină mai mult pe componenta înnăscută a talentului și mai puțin
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
încât la douăjopt de ani a rămas o umbră a ceea ce a fost." (p. 196). Nici Mite nu se simte prea bine în urma apropierii de spurcăciunea oacheșă și roșie-n obraz, cu duhoarea ei infernală și privirea încleiată de duhori otrăvite. Întorcând camera către cel ce o manipulează, observăm că autorul, la rândul lui, este afectat de această prezență malignă, care se insinuează în roman și ajunge să i-l contamineze. Subtilitatea lui Radu Aldulescu constă nu doar în redirecționarea surprinzătoare
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
sau romanul unei familii nu mai sunt pe gustul modernității, iar al postmodernității cu atât mai puțin. Robit conjuncturilor, romanul Cronică de familie e interesant astăzi pentru perfidia realismului critic ca mod de interpretare dogmatică a trecutului și de recuperare otrăvită a istoriei naționale. Pentru a ne da seama de acest lucru, de această pervertire realizată de realismul socialist, sunt de ajuns patru sute cincizeci de pagini de proză, nu e nevoie de o mie opt sute.
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
antipozi: "Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu trei ani
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât de insistent în urma căruței încât Charlot simți pentru prima dată înțepătura otrăvită a geloziei. — Fii mai cu băgare de seamă când ai de-a face cu el. Vorbești de parcă l-ai cunoaște. Dar nu-l cunoști, de fapt, nu? Și lui i s-a părut că te-a mai văzut cândva... — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Che Guevara cu fular tricolor sunt ca mașinile de curse conduse de Victor Ponta: pornesc vijelios și se dau peste cap în prima curbă. Unde a greșit Traian Băsescu. L-a învins sistemul? șeful statului se scufundă, încet, în ape otrăvite. Din interviul acordat joi seară la TVR răzbate frustrarea comandantului de navă obișnuit cu supunerea, care constată într-o bună zi că echipajul a luat-o razna și nu-l mai ascultă. Însă responsabilitatea naufragiului îi revine în mare măsură
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
strică tihna mogulii cu televiziunile lor morbide, săpând neobosiți după sinucigași și Ceaușești, după cadavre și circ. De vină sunt tot timpul alții și cauzele le găsim în afara noastră. Noi suntem mereu 232 BULVERSAREA VALORILOR puri într-o lume impură, otrăvită chiar, iremediabil rea. Ne jelim mereu că ne-a lovit soarta nedreaptă, ne blestemăm ceasul când ne-am născut aici, în România, dar nu ieșim din nemișcare. Așteptăm să se schimbe întâi jungla, abia apoi noi, animalele risipite prin ea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
față să nu mai fiu recunoscută de zilele mele aș fi sfințit puțin, cât m-aș fi priceput, în secret căsătoria câte unei perechi de gâze efemere să merit nașterea mea de sfântul valentin aș fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc: de dimineață, o veveriță călugăr cu ochi turcoaz te trezește și te avertizează că ziua care se așterne în fața ta nu este una
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încălca toate convențiile... De fiecare dată, când îl contacta Simona, blestema noaptea aceea de mai. De atunci începuse pentru el zile și nopți de coșmar, pe care ea ținea cu tot dinadinsul să i le realimenteze cu câte un telefon otrăvit, cu o frecvență diabolică. * Simona trecu, în condiții precare, peste două ierni grele împreună cu Răducul ei. Cât timp avea ore la școală, Răducu stătea cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai să nu-i dea nimeni vreo treabă, tot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]