276 matches
-
de simultaneitate și succesiune, care pot fi infirmate în orice moment, odată cu extinderea experienței noastre. S-a făcut observația că expresia legi empirice, pe care o întâlnim în CRP și în Critica puterii de judecare, poate să apară ca un oximoron dacă ținem seama de faptul că legilor li se asociază atributul necesității. Această impresie se destramă însă dacă admitem că expresia legi empirice stă la Kant pentru corelații care au atât o componentă a priori, cât și una empirică. Caracterizând
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
transmoderne: târziul lui Teleucă nu coincide cu târziul-prezent bacovian: "Nu tot târziul e târziu. Este târziu timpuriu, târziu prezent, dar cel mai interesant pentru mine e totuși târziu-viitor. Lansarea vremii înainte de vreme cu pecetea târziului metaforic"382. Târziul-viitor este un oximoron misterios, asociabil cunoașterii transdisciplinare. Deja Teleucă îl asociază cu metafora descinzând din cea revelatorie a lui Blaga. Este punctul-cheie în care el se detașează de postmodernism (deși îi invocă pe Derrida sau pe Lyotard), știindu-se prea bine că postmoderniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația, ramifică acțiunea prin episoade adiționale, mai mult sau mai puțin aderente la trunchiul epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
bicicletă răsturnata plutind pe apă" ar mai putea fi și aceea a levitației à l'envers, starea de levitație fiind explicită în cazul lui Emanou 53. d.3. Mânușa albă: provocare la duel sau semn(al) de capitulare? Un alt oximoron vizual este mânușa albă transformată în steag de predare. S-a împământenit, în decodarea limbajului gestual, interpretarea aruncării mânușii că provocare la duel. Mânușa pusă pe un băț, cum e în imaginea de aici, își modifică sensul. Nu mai provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de planuri constituind o unitate narativa, definite în funcție de loc și acțiune. Planul-secvența corespunde realizării unei secvențe într-un singur plan." (Francis Vanoye, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, Editura ALL Educațional, București, traducerea Corneliu Matei, 1995, p. 25). 49 "Oximoronul este caracterizat, în general, ca alăturare a două cuvinte sau a doi termeni contradictorii. După observațiile grupului de la Liège, din punct de vedere semantic, "semul nuclear al unuia dintre termeni reprezintă negarea unui clasem al celuilalt termen". (Jacques Dubois ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și comunicare“, VI 1 , Editura Universității Suceava, 2003. footnote> Naționalism și umanism sînt astăzi termeni pe care mai toată lumea îi cunoaște, dar numai arareori îi și asociază; asocierea lor este atît de puțin frecventă încît ar putea fi considerată un oximoron. De o parte s-ar afla umanismul, o concepție în centrul căreia se află omul, cu nelimitatele lui posibilități de dezvoltare, în condițiile în care aceasta nu cunoaște îngrădiri de nici un fel. De cealaltă parte se află naționalismul, o doctrină
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până și stilul celui mai simplu personaj", faptul banal fiind învestit cu o retorică a sublimului. 155 Marthe Robert, op. cit., pp. 86-87: "Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
despise, The ancients only, or the moderns, prize. * * Zic unii / Că-i prost ce scriu străinii, iar alții, ce scrim noi, / Cei vechi doar, doar modernii au dat lucrări de soi. În perioada barocului, figurile de stil caracteristice sânt paradoxul, oximoronul, catahreza. Acestea sânt figuri de stil creștine, mistice, pluraliste. Adevărul este complex. Există numeroase moduri de -cunoaștere, fiecare cu propria lui legitimitate. Unele tipuri de adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-o premeditată deformare. Despre Dumnezeu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
umane, este absolut necesar. Dar nu e și suficient. Naționalism și umanism sînt astăzi termeni pe care mai toată lumea Îi cunoaște, dar numai arareori Îi și asociază; asocierea lor este atît de puțin frecventă Încît ar putea fi considerată un oximoron. De o parte s-ar afla umanismul, o concepție În centrul căreia se află omul, cu nelimitatele lui posibilități de dezvoltare, În condițiile În care aceasta nu cunoaște Îngrădiri de nici un fel. De cealaltă parte se află naționalismul, o doctrină
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumină nouă gândirile de obicei studiate din interior, ca obiecte separate de autorii lor. Viața filosofică ar mai avea oare sens în alte condiții? Epoca noastră, cu filosofi și inși oarecare laolaltă, consideră prea adesea expresia aceasta ca fiind un oximoron... 13 Sufletul e trupul, și invers... Aceeași remarcă și pentru opoziția dintre Epicur și Aristip în privința plăcerilor sufletului și a celor ale trupului. Tradiția afirmă că în Grădină se consideră că durerile sufletului sunt superioare celor ale trupului, în vreme ce la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doar partea fadă a lumii. Partea irigată subzistă într-un registru discret, aproape neștiut. Istoria recentă în general, și a României în particular, are sertare care conservă și alt tip de om decât omul recent. Paradoxul, deși pare un ieftin oximoron, este că tocmai istoria recentă descoperă un om opus celui recent întrucât tocmai ea, istoria recentă, a umplut închisorile de sfinți, eroi și martiri. Steinhardt este unul dintre aceștia. Așa cum susține Cristian Bădiliță într-un articol, dacă ar fi aparținut
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui B. sunt înrudite cu versurile cantabile ale lui I. Minulescu. Se apelează adesea la oximoron, spre a sugera o ambiguitate care este însă mai curând paradox juvenil decât profunzime. Un virtuoz al versului s-a arătat B. și în traducerile din Charles Baudelaire, adunate într-un volum, distins și el cu Premiul Societății Scriitorilor Români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face cu enunțurile și nu cu figurile de stil consacrate. Imaginile haiku-ului Îl pot accepta doar În accepția sa metaforică de ciudățenie, enormitate, absurditate funcțională. Un oximoron sau o expresie confuză? Spunem că textul haiku-ului este unul evocativ care trimite la imagini reale. Că intenția haiku ului este să ne aducă În față lucrurile, să ne pună În fața unor scene sau Întîmplări aievea. Fără a Încerca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii lingvistice permite clasificarea metaforelor propriuzise în: metaforă substantivală (metafora modernă interferează frecvent cu oximoronul sau cu metonimia - simbolul substituie obiectul simbolizat): Așas de negri ochii tăi, / lumina mea. (L. Blaga); Stea albăa căzut în grădină,//necăutată, neașteptată: noroc, / săgeată, floare și foc. (L. Blaga); O, tu aceea dealtădată, ce teai pierdut din drumul lumii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
partea în locul întregului sau mutația inversă, genul substituind specia etc.: [...] tot ce mișcăn țara asta, râul, ramul, / Mie prieten numai mie, iară ție dușman este (M. Eminescu); Căci toată floarea vă cunoaște / Și toată frunza ei vă știe (O. Goga). Oximoronul este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
frunza ei vă știe (O. Goga). Oximoronul este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și fermecătoare jale etc. (M. Eminescu); Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult. (I. Creangă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stil semnificativă din strofa a doua este epitetul din structura Duioaselor dureri. Evidențiat prin inversiune poetică, acest epitet semnifică suferința „dureros de dulce“ a iubirii, dorul, nostalgia unei amintiri de neuitat. În același timp, epitetul și substantivul determinat creează un oximoron, sugerând faptul că amintirea pierdutei iubiri învăluie trecutele dureri în tandrețe, în duioșie. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, repre zentări, sentimente. Astfel, prin poezia Din cerurile albastre, poetul comunică idei și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
monopolul puterii, bază a totalitarismului*. Interzicerea de către Lenin a fracțiunilor în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contradicția pune proble la nivelul conținutului, la cel al structurării și la cel al selecției elementelor de expresie. De altfel, mai multe figuri retorice și de stil sînt construite pornind de la intenția etalării unor contradicții: antimetabola, antiteza, discordanța, distincția, ironia, oximoronul, paradoxul. Asemenea figuri, identificabile în discurs, pot indica în mod satisfăcător repartizarea lui la unul dintre stilurile limbii. Studiile de pragmatică au stabilit, în cazul discursului bazat pe dialog, o multitudine de procedee și de mijloace pentru redarea contradicției, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul Flori de mucigai se constată un oximoron, în care florile sugerează frumusețea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifică urâtul, răul, descompunerea, întunericul. Titlul trimite spre estetica urâtului, spre creația lui Baudelaire. Structurată în două secvențe lirice, poezia exprimă crezul artistic arghezian pe de-o parte, și neputința artistului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atât în Canturile lui Leopardi, cât și în volumele lui Quasimodo. Analiza din rândurile următoare îi este dedicată și este urmată de o privire mai atentă asupra alăturărilor îndrăznețe, frapante, indiferent dacă acestea iau formă metaforei, a epitetului sau a oximoronului. Quasimodo separă cuvintele de contextul lor prin veritabile pauze ritmice: o oboseală se cuibărește / în mine (În străvechea lumină a mareelor); Ceasul bătea pe cel din urmă / liman al Europei, insistent (Într-un oraș îndepărtat); Sunetul n-are ecou, cuprinde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prin separarea lor de context, prin eliminarea elementelor de legătură; absența articolului face ca substantivele să devină generice: tempo d'api (Sovente una riviera), vento a frugare ginepri (I morți). Nici alegerea figurilor retorice nu este întâmplătoare: chiasmul, antiteza, elipsa, oximoronul, enjambamentul sunt menite să evidențieze fiecare vocabula, să o separe de curgerea strofei și să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în soave moto / s'allarga
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]