678 matches
-
traficul de hașiș" (Sotir, 1924). Hoinari, marinari sau negustori, greci, turci, români sau armeni fumează din narghilele și ciubuce „tumbechiu parfumat" sau opium: „Iar seara [...], ghemuiți în cabina în care fumam ciubucuri amestecate cu opium, cu mințile halucinate, într-o pâclă de inconștiență și fericire, vasul [acostat la Brăila] începu să se legene în așa fel, încât crezurăm că ne ridicăm spre ceruri" (Chira Chiralina, 1923). Eroii principali dintr-un roman de Pavel Chihaia (Blocada, 1947), negustori, cămătari, proprietari de localuri
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
Almon scria în carnetul său că fără nici o viețuitoare până și cele mai luminoase nopți de vară par uneori acoperite de o ceață groasă, o ceață care coboară peste toate și aproape că îngroapă sub ea satul, inima și pădurea. Pâcla nopților de vară, scria Almon Pescarul în carnetul său, nu rară și moale ca aburul chiciurii, ci prăfoasă, murdară și apăsătoare. Din acea noapte în care Nehi Duhul luase toate făpturile, trăgân-du-le după el până la o ascunzătoare din munți, sătenii
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
din PDL, în frunte cu domnul Baconschi, vin în fața românilor, prezintă lacune grave în multe din aspectele sale esențiale, în mod cert una din modalitățile de a i le semnala și a ne fi explicate nouă, celorlalți cetățeni români fără pâcla portocalie în ochi, ar fi audierea ministrului la Comisiile reunite de politică externă ale Parlamentului României. Acolo ar trebui să i se explice că politica externă a României nu înseamnă doar pregătirea fraudării alegerilor în 2012 în favoarea PDL, ci și
Năstase: „Baconschi trebuie să afle că politica externă nu presupune fraudarea alegerilor“ () [Corola-journal/Journalistic/47941_a_49266]
-
Valentine Gersbach și era amantul soției protagonistului. După ce-l admonesta îndelung pentru că nu și-a îndeplinit niște îndatoriri redacționale, încheia sarcastic: „N-ar fi prea bine să văd limpede. Cu cei mai ageri ochi din lume, n-aș vedea decât pâcla puturoasă a falsității. Și n-am cei mai ageri ochi din lume; sunt nu un superman ci un superidiot. Numai un gigant printre idioți s-ar însura cu Sandra și ți-ar oferi ție prietenia. Numai Dumnezeu știe că nu
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
o analiză a apei din acești vulcani noroioși. Trebuie spus că fenomenul este unic în Câmpia Banatului și ar merita să aibă măcar statutul de arie protejată, eventual valorificată turistic. Modelul ei ar putea fi zona cu vulcani noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici (la 12 kilometri de Berca, în apropierea Buzăului), care constituie una dintre cele mai interesante rezervații mixte (geologică și botanică) din România, întinsă pe mai mult de 30 de hectare. Specialist în geografie fizică: „E un
Vulcani noroioși necunoscuți în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37445_a_38770]
-
apei din acești vulcani noroioși. Trebuie spus că fenomenul este unic în Câmpia Banatului și ar merita să aibă măcar statutul de arie protejată, eventual valorificată turistic. Modelul ei ar putea fi zona cu vulcani noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici (la 12 kilometri de Berca, în apropierea Buzăului), care constituie una dintre cele mai interesante rezervații mixte (geologică și botanică) din România, întinsă pe mai mult de 30 de hectare. Specialist în geografie fizică: „E un potențial care trebuie
Vulcani noroioși necunoscuți în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37445_a_38770]
-
care ochii și ciuma/ aduc aceleași foloase, după cum cînd toate se pot spune cu voce tare/ nimeni nu-și mai alege cuvintele!)/ Apoi degetul inspirației apasă pe limbă și mă face gîngav/ încît abia mai reușesc să mă strecor prin pîcla alburie/ mirosind a drojdie, întinsă între martir și erou,/ iar inima se sfîșie în cutia pieptului prinsă între tot felul de tremuriciuri/ ca un pîntece femeiesc la senină vreme de pubertate/ și nu mai aud decît gîlgîitul de conductă spartă
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin ca să trăiască cu Ion Omescu, iar Sirin se răzbună pe Rădulescu trăind o aventură cu un tînăr din Ploiești, dar
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
împărtășit mulțimii ultimele gînduri de la înălțimea unui eșafod imaginar". Așadar e specificat de o emotivitate vie, tensionată, de nuanță viril-orgolioasă, ispitită de autoscopie ca și de transpoziție în claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd ,contururi abracadabrante", înfricoșătoare. Eul sensibil, febricitant al tînărului autor, atras de observație și analiză, s-a văzut azvîrlit într-un turbion de anomalii al unei epoci triste, de unde turnura frecvent kafkian-orwelliană a discursului
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
în ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte Urmau sa fie doftoricite de fiul meu Ucenic în ale medicinii, cel care-și pierduse Pijamaua undeva prin acele locuri bizare Orele deveneau gravide-n minute și pâcla înghițea orizontul El le îngrijea tinerețea fără bătrânețe Dintr-un hotel indiferent din Eureka. Cele o sută cincizeci și patru de poezii din culegerea Poezia unei generații nu trebuie să fie corelatate cu sensul sever al unei antologii. De altfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
e acolo, țara mea e moșia pădurilor de mesteacăn, forever! Am început să plâng. Mă străpungeau amintirile așa cum te străpung scoicile sfărâmate, până la sânge. Mă seca dorul de mama. Tata a vrut să ne luăm tălpășița, dar s-a lăsat pâcla peste granițe. După două luni s-a întors și mama. Din Rudna s-au întors patruzeci de familii... - Și uite, când privesc câte un reportaj la televizor despre Ville-Marie, Quebec sau Canada, mă apucă câte un dor nebun, mă răvășesc
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură de înger/ Înmiresmată de fructele căzute
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
pe parcursul secolelor, aruncând retrospectiv o privire înspre complexa, dar cu limite finite istorie telurică de până acum a creației lui Dumnezeu. Când diavolul a însemnat pe frunte lumea, copiii lui nu au mai fost în stare să vadă Lumina de pâcla întunericului decadent. Aderența lor fățișă la perimetrul irespirabil al deconstructivismului ateu nu mai miră, cred, deja pe nimeni de mult. Pentru închinătorii la portretul îngerului căzut, trecerea prin coridorul spiritual al acestei lumi n-a însemnat niciodată absolut nimic. Pierduți
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
parc-am ști c-aci e Dumnezeu, / Înmormântat de la-nceputul lumii. Izbim mereu și ca-ntr-un surd ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica șenile sub picioare. Iar către zori, împovărați de răngi, /de-ngenunchem pe deal ca pe-o Golgotă, /ne pare
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește. Încet-încet, aura se înalță către bolta empireului și se pierde
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ȘI TOAMNA ESTE VIE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SI TOAMNA ESTE VIE M-am furișat prin pâcla zorilor în toamnă, Să îi cobor viclean în sânu-i eu visam, Să-i aflu zbuciumul nebun din suflet Și să ascund profund, amarul ce-l aveam. M-am cățărat pe frunzele-i golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
albe , lungi și subțiri, diafane, două femei: Ana și Georgiana, se mișcau parcă plutind într-un vals delicat după o muzică numai de ele auzită. Diana, femeia din pat, deschidea ochii triști că două fântâni părăsite și le privea prin pâcla dată de medicamente. Parca ar fi alergat o mie de metri, așa ostenise. Uf, ce prost începe săptămâna, are de dat seama despre ce a făcut în anul precedent, oare mai e mult de scris despre trecut? Despre cel recent
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
căutând adăpost printre picioarele trecătorilor, roțile mașinilor și ascunzișurile rigolelor. Nori negri, vineții se alungă pe cerul plumburiu, iar din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată din când în când fața lividă, zgârcită în caldură. Oamenii zgribuliți trec într-un dute-vino interminabil, unii parcă fără țintă, alții hotărâți, cu destinații precise. Ștefan, un tânar arhitect, în vârstă de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
vis, nu se sfârșiseră. Chestia cu aburii - ți-ai dat seama - se trăgea de la uzina din apropiere, presupui că e o uzină. Zi și noapte, e învăluită într-o ceață densă, ce nu lasă ochiul să distingă nimic dincolo. O pâclă care te urmărește și-n somn. Într-o noapte o să mori sufocat, în vis. Te vei trezi, vei scrie: cititorul va prelua o parte din angoase. Ai umplut Stațiunea cu tot felul de pierde-vară. Ai tunat și-ai adunat. Pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dacă l-ar fi avut, nu vedeam nici un motiv Întemeiat de a nu-l dezvălui lumii, refuzându-și, dintr-un capriciu, șansa să devină cel mai glorios savant al tuturor timpurilor. - Nu-ți bei cafeaua? l-am auzit ca prin pâclă. Eva e o adevărată expertă În materie... Eva? Cine o mai fi fiind și Eva? Oricum, suna bine: Adam... Eva... Lipsea doar grădina Edenului - șarpele biblic era, conștiincios, la datorie, mi se Încolăcea insidios În minte, Îndemnându-mă, cu ancestrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în tăcere, deși unul din ei, făcut praștie, căzu de pe cal în apă și-abia îl aburcară în șa. Nistrul i se păru atamanului cam mic, dar cu seceta asta... în sfârșit, la prima geană de lumină, zări ca prin pâclă casele unui sat. Aprinseră cu chiu cu vai șomoioagele de paie, apoi bătrânul, clătinându-se maiestuos, se ridică în șa și dădu semnalul de atac. El ochi o casă mai arătoasă, porni în galop chiuind și, cu destulă precizie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urmă, de data asta pe drum. E cineva acolo? întrebă el. Abia își auzi vocea, din gâtlej ieșindu-i doar un sunet slab. Își drese glasul și strigă din nou în întuneric: Cine-i acolo? Nu primi nici un răspuns, din pâcla deasă nu răzbătea nici un zgomot. Acum nu mai auzea sunetul pașilor de mai devreme, se părea că e singur. Costi se mai liniști, totul părea a fi în ordine dacă n-ar fi fost senzația că era privit. Prostii, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus. Deschise ochii și îndrăzni să privească printre degete. Întunericul nu mai era atât de intens, o irizație foarte slabă plutea în jur. Văzu că ceața se ridicase la câțiva metri deasupra sa. Se afla un mijlocul unui gol în pâcla albicioasă care totuși îl împresura din toate părțile. Dacă n-ar fi fost răceala aceea cumplită, ar fi putut spune chiar că era bine. Vedea picăturile de apă spărgându-se peste el și apoi cum se adunau în firicele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns. Pădurea rămânea însă tăcută, nu se auzea decât zgomotul picăturilor de apă ce cădeau pe frunzele copacilor. Lumina focului nu se mai zărea, tabăra rămăsese departe în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]