1,297 matches
-
păsăruici, zice și vâră o mână în poșeta ei albastră. Să vă arăt. Pe ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vii dintr-o țară cu multe tradiții rurale. — Da, e foarte... captivant, a spus Karl, apropiindu-se de tablou și făcându-se că-l interesează. Margaret a tușit și a privit În altă parte, dincolo de verandă, peste vale, spre un pâlc de pal mieri. Dacă s-ar fi uitat la Karl, ar fi izbucnit În râs, era convinsă. — Margaret, Într-adevăr, vino să vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din zonele mai pitorești ale comitatului Sussex, ci o mică porțiune de teren agricol ușor părăginit, situat între autostrăzile ce leagă Londra de Brighton și Worthing. Aeroportul Gatwick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
anului școlar. Așa erau seriile prin sindicat. La Întoarcere, Îi aduceau de fiecare dată câte o carte indigestă și două, trei vederi colorate. Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot timpul În casa părintească unde dădea o binevenită mînă de ajutor la muncile cîmpului. Gospodăria și pămînturile familiei se aflau la Pișcari, un sat În care, alături de români, se mai stabiliseră două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un dîmb de pe celălalt mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
găsim drumul spre casă. Fiindcă nu moartea, ci viața are ultimul cuvânt. Întotdeauna. Crucea dintre sălcii Părea un loc uitat. Oamenii nu vorbeau niciodată de el ca și cum nici n-ar fi existat. Se zărea când treceai podul peste râu un pâlc de sălcii crescut pe malul apei. Dacă te uitai mai bine, vedeai și ceața care se ridica din apă uneori albăstruie ca fumul, alteori albă ca nourii verii, alteori roșiatică, în asfințit, sau verde-aurie, în faptul dimineții și, pe măsură ce treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
malul apei. Dacă te uitai mai bine, vedeai și ceața care se ridica din apă uneori albăstruie ca fumul, alteori albă ca nourii verii, alteori roșiatică, în asfințit, sau verde-aurie, în faptul dimineții și, pe măsură ce treceam mai des pe pod, pâlcul de sălcii și ceața aceea păreau mai aproape, tot mai aproape, ca și când ar fi mers cu noi. Sau ne-ar fi chemat acolo. Se întâmpla tot mai des, în mijlocul zilei, indiferent ce făceam sau unde eram, să ne răsară-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ceața aceea păreau mai aproape, tot mai aproape, ca și când ar fi mers cu noi. Sau ne-ar fi chemat acolo. Se întâmpla tot mai des, în mijlocul zilei, indiferent ce făceam sau unde eram, să ne răsară-n minte deodată pâlcul de sălcii cu ceața lui și ni se făcea, așa, dor, deodată, de ceva... De ce anume, nici noi nu știam... Dar locul acela și asta v-o spun sigur ne chema. Cum stăteam noi pe pod și ne uitam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam de vreo oră - a continuat ceva mai Înviorat Petrică - În fața noastră era câmp deschis. Cel din urma șirului aproape că alerga, fiindcă altfel rămânea de căruță. La o vreme, au Început să apară pâlcuri de copaci. În cele din urmă, am intrat Într-o pădurice. Nu după multă vreme, ne-a Întâmpinat un ofițer de la divizie. „Bine ați venit, domnule căpitan. O să-mi permiteți să vă prezint pe scurt care sunt datele de care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aveam încă să ne batem cu frigul siberian, ci numai cu norii de oribile musculițe care intrau în ochi, în gură, în nas. Am fost debarcați toți șapte, cinci femei și doi copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit, o oală, un sac cu fasole uscată, unul cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că promiscuitatea bordeiului nostru cu totul neîncăpător pentru șapte suflete, condițiile de igienă precare și mai ales lipsa oricărei intimități au fost greu de suportat, pe lângă toate celelalte. Pârâul era destul de departe și aveam o singură găleată, toaleta era sub pâlcul de mesteceni, spălatul sumar mai ales cu zăpadă. Petrolul trebuia drămuit, făina trebuia drămuită, sacul cu fasole trecuse de mult sub jumătate. Arareori reușeam să mai prindem câte o pasăre de apă, a trebuit să acceptăm că se pot mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
față în față cu ea până când mi-am dat seama că erau mai multe, și atunci mi-a părut rău pentru cele pe care le-am lăsat în urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam pâlcurile de lumină de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tren în care ești, până când toate se readuc la o infinitate de forme și umbre, peisaje atât de diferite. A le privi. O frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
O frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dansează în tren. Și pe geam se vede șoselele întinse pe care se plimbau razele soarelui. Buzăul e pe jumătate vechi, din case micuțe și o întreagă rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor 1800, cu pâlcuri de flori, șosele îngrijit vopsite, blocuri gigant de o parte și de alta a 2 bulevarde lungi, pe unul compact și pe celălalt turn, cu bisericuțe scumpe și magazine cu vitrine moderne. La munte aerul cald și cel rece se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ieșeau din orbite, forma capului i se dilată, obrajii i se modifică și se simțea goală în întregul ei. A observat o poieniță plină cu flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]