1,609 matches
-
și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lentilă de ceas și aleargă după altele, mereu altele". Deștept e mărul meu că rămîne unde este. Am revenit la Iași geloasă și singură, furioasă și singură, singură și singură. Măcar zorelele din grădină păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aplatizate, cu nasul redus la două nări porcești, cu colțurile gurii ridicate ca ale pisicii din Cheshire, într-o perpetuă grimasă; avea ochii umani, în ciuda aspectului lor de sticlă, și urechile foarte mari, la fel de umane, doar că disproporționate, ca două pâlnii uriașe așezate proeminent lateral. Știu cine ești! i-a spus ea fără să-și poată desprinde ochii de la intrus. Când te-am văzut prima oară stăteai pe burtă într-un șanț și eu te-am întors cu fața în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viitorul se grăbea în întâmpinare, de aceea aici mergea, chipurile, mai repede decât Mama Dincolo. Dacă ținem cont de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca din 80 în 80 de metri să se facă un popas de o țigară. Geografia orașului stătea liniștită. Neschimbată la ivirea ineditului turnir. Ca și cum n-ar fi existat. Ca și cum n-aș fi existat, Mitică. Visam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
modernizare, brăilenii uitaseră să se modernizeze. Ascultau aceeași muzică cu gust oriental, tare, încât decibelii pulsau în locul inimii, dansul era la fel de feroce ca al triburilor africane, dar fără motivație, pentru că haosul era creat de detergenții din băuturile turnate pe gâturile pâlnie, orașul fiind unic în lume în privința extirpării plămânilor pentru a face loc ficatului nesățios după cifrele octanice din alcoolul industrial preparat după rețete cu nimic diferite de cele ale deșeurilor radioactive! Orașul-hibrid Brăila era în comă alcoolică din cauza înaltei ocupații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
joasă (gravă). Fiecare dintre ele este comandat de către un robinet descris mai sus. Avertizorul are montat în interiorul unei carcase o membrană metalică elastică, este în momentul alimentării cu aer comprimat, intră într-o mișcare vibratorie amplificată apoi de o trompetă (pâlnie) înșurubată în corpul carcasei. f) Electrovalva EV4-DN3 este un distributor pneumatic, cu 4 cai și două poziții, cu reținere pe poziție, comandat electric, fiind prevăzut și cu o comandă manuală (locală) de avarie ce se folosește în cazul defectării comenzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini. Un stil care, la început, trezește curiozitatea, prin noutate, devine agasant și chiar dizgrațios prin repetare. „milă față de mama dar nici o îngăduință: mama trebuie să dispară. râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele și n-are ce face cu astfel de născociri. Mi se va întoarce spatele. Mi se va zice că - zăbovind suspendat deasupra putorii - eu însumi încep
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent și fără legătură cu restul lumii. Din el ieșeau flăcări, atât în sus, cât și în lături, dar fără ca frunzele și crengile să aibă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem ce spune. Cei mai buni ani ai vieții ei, zicea, i-a folosit ca să scrie și să țină conferințe despre sfinți și sfințenie. Dacă ar vrea, ar putea să ne enumere sute de sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întrebând despre noaptea în care urmau să vină lupii. Era convinsă că vor năvăli pe întuneric. Vânătorul i-a spus că vor veni ziua, peste puțin timp; i-a auzit, într-un amurg; avea un corn pe care îl punea, pâlnie, la ureche: nu erau departe. Donna Iulia cerceta un nasture. Și-a privit mâinile, ghetele. A plecat fără o vorbă. Vânătorului i s-a părut că plânge. Ajungând-o, și-a dat seama că râde. „Ești un idiot! Umbli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vulpi. Donna Iulia a deslușit, parcă, un urlet, mai multe; alte împușcături le-au acoperit. Era vântul, vâjâia în acele pinilor. Tot vântul fusese, poate, și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele, atinse acum de rugină. Tigva se înverzise ușor într-o parte. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
consumat și digerat." (p. 76) Dacă literatura moare, atunci totul este permis, așa că cei doi se consumă unul pe altul, prohodind defuncta proză de amor cu, probabil, cel mai purtat dintre clișeele ei. Alte secvențe, mai puțin cunoscute (fiindcă, bunăoară, Pîlnia și Stamate, Ismaďl și Turnavitu, ori Fuchsiada au făcut o invidiabilă carieră...), sînt După furtună, sau Puțină metafizică și astronomie. După furtună pare scrisă în cheia romantismului minor, în stare să se uimească din orice, și să verse la metafore
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
a produselor se va face exclusiv prin cîntărire. Se interzice recepția cantitativa pe baza estimării produselor prin cubaj sau prin alte unități de măsură volum-metrica. 3.2. Cîntărirea produselor la recepție se va face pe cîntare pod-bascula, cîntare române cu pîlnie și cu mecanism de stanțare a cantității de produse pe tichet, cîntare automate cu cupă basculanta sau orice alt tip de cîntar care corespunde pentru cîntărirea produselor agricole, aprobat și verificat de organele de metrologie. 3.3. Stabilirea cantității produselor
HOTĂRÎRE nr. 175 din 9 octombrie 1984 privind aprobarea normelor tehnice referitoare la recepţia la fondul de stat a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase şi condiţiile de calitate a acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106658_a_107987]
-
o nemișcare de tarantulă, când corpul tău, condimentat cu uleiul și oțetul pastei de dinți și cu parfumul ieftin, se adună ca să se acomodeze cu salteaua, când cadența pieptului tău devine misterioasă ca a vapoarelor, când buzele tale, transformate în pâlnie datorită bosumflării somnului, expiră un sărut care nu mi-e destinat, aștept noaptea, măsurând densitatea întunericului în funcție de insomnia tatălui tău și de bronșita mătușii tale de cealaltă parte a peretelui, și îmi reiau povestea de la episodul unde o lăsasem, reîntorcându
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Simona Vasilache Mă interesează acum numai viața" e, cînd ai începe de la sfîrșit, pîlnia prin care-și fac loc, în timpul tău îngreunat și deodată puțin, rînduielile singurătății. Afacerile fără partener, obligațiile fără petenți, drumurile fără obligații. O replică dintr-un roman, Inimi cicatrizate, din 1937. O carte despre care aproape că nu se poate
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
în sala unui monolog fără martori. Șir de mărturisiri usturătoare, față de care empatia imposibilă l-ar împinge pe orice spectator la nebunie: "E atâta nepace în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins..." (Un dor fără sațiu). O pîlnie de ciclon, urcînd la cer cu toată mizeria nevoinței, zbătîndu-se să scape și luîndu-și, totuși, biata forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii,/ prin câte veacuri, hai?,/ arătare noptoasă, ruptă din rai,/ ai
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
și gestației... * Publicul nostru, învățat cu romanul linear, bidimensional,... cu compunerile istorice, psihologice, sentimentale, morale și amorale pe care le cunoaște așa de bine; publicul, surprins de forajul acesta în humusul multi-ideatic, multi-germinal al terrei; de săpătura spiralată făcând o pâlnie ionică în magma fierbinte a creației, în care autorul,... poate însuși Dumnezeu... toarnă evenimentele trecutului sau pe cele viitoare din Sursa inepuizabilă de idei și de forme ale Culturii, precum și acest Periplu... această Odisee a celui ce cutreieră neîncetat globul
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior, derizoriul și ironia grandioasă constituie arsenalul "tehnic" al romanului "în patru părți", Pâlnia și Stamate, care începe cu o descriere "realist-clasică" și continuă cu deconstrucții parodice: Un apartament bine aerisit compus din trei încăperi principale, având trasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II ). Sau: "Viscerele și pieile tăbăcite, foițele de piersică / ale obrajilor sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text din Umbria). Sau: "În Salonul numărul 6 cîlții se înfundă
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Constantin Țoiu Paznicul călare pe bicicletă și cu o pâlnie de circ la gură trece pedalând alene și anunțând închiderea parcului. Soarele apune. Și fiindcă sanctuarele acestea ale verdeții, domeniul Reginei, trebuie să rămână pustii și curate, noaptea, departe de tot ceea ce instinctul sau întunericul ar putea trezi ori profana
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]
-
se lasă în formație, ca o escadrilă; vin către pământ cu un zbârnâit tare, din ce în ce mai tare, iar împotrivirea de a coborî, se comunică sforilor încordate la maximum. Paznicul se întoarce cu bicicleta lui, descalecă, leneș, se apropie prin iarbă cu pâlnia în mână și se interesează ce înălțime au atins astăzi zmeiele; dacă au avut vânt bun și dincotro, iar cei trei bătrâni, care îl cunosc probabil de mult, îi dau lămuririle necesare, și se despart sub seara ce a căzut
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]
-
această formulare pentru roman? Ni se sugerează că nu, întrucât numai poezia Ťnu respectă aproape deloc legile impuse de înaintașiť. Dar vai! În ce tonuri sumbre se vorbește! Oare am uitat de Urmuz? Cum, oare cum, a reușit să scrie Pâlnia și Stamate, de pildă, dacă nu dând cu tifla convențiilor? Desigur, o altă problemă se pune aici: îți câștigi pâinea scriind sau o faci din pasiune? În primul caz, fără îndoială că romanul tău va trebui să răspundă orizontului de
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]