1,224 matches
-
crezut, la cîteva zile de plutire oceană, depășind spre nord, ceea ce azi geografilor li s-a statornicit a fi arhipelagul Shetland. Astfel aproximată, ori mai încolo, proiectîndu-și himera asupra pămînturilor vulcanice din Islanda, Ultima Thule n-a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
nerăbdare: „Cap-de-bou, Chipde- cal, duceți-l înapoi!” Regele Yama s-a retras din sala de audiențe fluturându-și mânecile robei și urmat de mulțimea de judecători. În curentul stârnit de robele lor mari cu mâneci largi, lumânările au încept să pâlpâie. Doi draci îmbrăcați în haine păcurii și încinși cu cingători late de culoarea mandarinei s-au apropiat dinspre lateral, venind în fața mea. Unul s-a îndoit de șale, a pescuit tăblița cu porunca regelui și și-a vârât- o la
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
etajul șapte, unde stă și prietenul meu. Poate că a urcat chiar el. Intru, închid ușile și apăs butonul al optulea de jos în sus. Liftul se pune într-o mișcare rectilinie verticală inițială. După câteva secunde, lumina începe să pâlpâie și se stinge. Liftul se oprește. O defecțiune, sau o pană de curent? Caut pe panoul cu tastele etajelor butonul de alarmă. Apăs la întâmplare și soneria începe să țârâie anemic și lung. Ceva îmi spune că o aud doar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Pornesc înspre fundul curții spitalului pe o alee șerpuind pe lângă urgențe, cămine, iar mai apoi un lanț de clădiri la capătul căruia se află maternitatea: locul unde se naște viața. La doar câțiva pași mai încolo, dinăuntrul morgii răzbat luminițe pâlpâind sporadic prin ninsoare, într-un dans fascinant. În încăperea în care intru se află un pat de fier, iar pe pat e un trup acoperit cu un cearșaf alb, pătat de sânge, la căpătâiul căruia ard câteva lumânări. E liniște
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
De ce? Trebuie să mă ajuți. Am nevoie de tine! Se opri în ușă și-o privi fără s-o vadă, bâiguind buimăcit, trăgându-și mâna. De mine?! Ce să fac? Să mă duci undeva! Miluță simți văzduhul liber dincolo de ea pâlpâind ca într-o chemare, și, ca și cum femeia ar fi ... o văzu pălind cum n-o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o să mai răsuflu nici eu", își spuse Cerboaica ascultând foșnetul câmpului în adâncimea zilei, și se ridică. Își șterse sudoarea cu capătul basmalei și, mișcându-și brațele-n sus să se destindă, privi în zare, pe câmp, lumina despuiată, care pâlpâia luându-i vederea. Zări, ca printr-o sticlă topită, un om venind spre ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî mâinile, înălță gâtul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
apropiate ale câinilor. Încetini fuga, să asculte mai bine, apoi se strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
musafirii. Fratele meu, în fașă, era pe alt pat, în cealaltă parte a camerei. Eu dormeam liniștită. La capul meu era iconița Maicii Domnului. Focul ardea mocnit și degaja un fum gros în toată camera. În jurul meu au început să pâlpâie flăcări. De-abia atunci a început să țipe fratele meu. Au venit toți: mama, tata, bunica. Eu dormeam liniștită. Din spusele lor mi-am dat seama în ce pericol fusesem: flăcările erau în jurul capului meu, dar ele nu m-au
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Uneori, după cum demonstrează Carlos Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
șeful de secție și de medicii de gardă. Toată lumea cunoaște problema Raisei. Fiecare își dă interesul. Și un conferențiar, colaboratorul profesorului Gerald Tulzer, este prezent. Întreg colectivul face tot ce se poate pentru a menține în viață luminița care abia pâlpâie. Domnul decide, noi trebuie doar să avem grijă de ea, așa cum mi-a spus mama. Copilul este internat la terapie intensivă prematuri și are o asistentă care 12 ore nu face decât să aibă grijă de copil, de aparate și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
formă de boscheți unde vezi câteva pietre sau cruci, într-un cuvânt o bucată de rai unde te poți plimba în liniște și unde păsările cântă cât e ziua de lungă. S-a încheiat un capitol. Flăcăruia unei vieți a pâlpâit ușor și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am pășit pragul pensiunii, am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
întâmplările relatate de P.H.L. m-au reținut și m-au făcut tot mai curios. Atracția pentru „pagina primară”, de care aminteam mai sus, au făcut din mine un căutător de documente inedite, înscrisuri de tot felul în care „văd” cum pâlpâie gânduri și visuri ce au dat conținut și farmec unor vieți „demult apuse”. Și ar mai fi ceva: surpriza venită din partea unui scriitor vechi și cvasi-necunoscut, al cărui nume îl reținusem, ca student, dintr-o anecdotă picantă, colportată odinioară de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atinge delicat brațul stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre boala lui Noica! i-a strigat indignat din celălalt colț al Încăperii Tronaru. — Hei! a intervenit șeful cenaclului. Potoliți-vă, să vedem ce ne răspunde domnul Ionescu. Ionescu Însă nu putea răspunde nimic, se făcuse vânăt, iar buzele Îi pâlpâiau În gol ca unui pește; nu se aștepta, deși asta se Întâmpla la mai fiecare ședință de cenaclu, ca poezia să-i fie Întâmpinată cu atâta... — Eu unul cred că eforturile poetului merg către sinceritate, și În sinceritate sunt multe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înceteze muzica, să nu se audă iarăși oameni vociferând inepții, s-a lăsat moale cu tâmpla pe șoldul ei și a oftat, ea a zâmbit și a continuat să cânte. Mâna lui se Încălzea pe genunchiul ei văratic, degetele lui pâlpâiau, căutau notele senzuale care trebuie că se ascundeau sub perdeaua frumos mirositoare a pielii ei, chipul i se Înse ninase. S-a ridicat și i-a luat chitara ușor, parcă făcând-o să plutească pe urmele fumului din Încăpere, a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să înțeleagă. Min tea ei refuză să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și dau năvală în pieptul ei, de undeva dinăuntru. Mintea ei pâlpâie palid în timp ce gândul ei se dilată și-i curge fierbinte printre șanțurile creierului. Doamne, mă-ndrăgostesc de cine nu trebuie. Și chiar nu trebuie. Tot ce e carne în făptura ei începe să tremure spasmofilic, și Sophia simte ce i
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
plătesc și gata! Poate mai am timp să fac curat în sufletul și mintea mea. Și gândind așa, își aduse aminte de pachetul cu scrisorile lui Clody! Nu avusese curaj să le citească până acum. Îi ajunsese Jurnalul! Cu flăcările pâlpâind în șemineu, cu Toni cuminte la picioarele lui, aprinse veioza și desfăcu emoționat pachetul învelit în hârtie de mătase. Îl învălui un parfum suav, dulce și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
atunci cînd hăituiala a dispărut. Un fel de vid interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă, albă, din ceramică pictată, înclinată ca turnul din Pisa. Înăutrul ei, lumina roșie ca focul din părul Generălesei- Peter Hilda, pîlpîie. Nu se aude nici un fel de zgomot. Păpușile devitalizate, cu mișcări frînte ca în desenele lui Kantor, încep să-și definească identitățile. Un gramofon-obiect. Un-doi-trei, un-doi-trei, tot felul de valsuri bizare. Și actori mi-nu-nați! Impecabili! Biro Jozsef, Peter Hilda, Dimeny
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
ce îl prefigurează parcă pe Mircea Dinescu și al său strigăt orgolios-teribilist "Sunt tânăr, Doamnă". Volumul lui Emil Brumaru debutează cu poemul de-aici începe cântecul: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// (...) Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui 'nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
materie problematică supraviețuirile în anii comunismului. Are dreptate Adina Kenereș, în scurta și expresiva ei introducere: "Dincolo de autor și emblemă feminină, în paginile de față se regăsește acum plenar lumea anilor '80, cu multe din cotloanele sale în care mai pâlpâia - umilă și totuși sălbatică - viața". Singura adăugire ce trebuie făcută e una de extensie temporală: nu numai anii '80, mizeri, dar și cei dinainte, scuturați de febrele revoluționarismului (O zi de vacanță în '55 surprinde o tabără în plin avânt
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
măsură. Scopul atracției sexuale nu este nici perpetuarea speciei și nici plăcerea cu care specia, momindu-i pe indivizi, se folosește de ei spre a-ți asigura supraviețuirea. În mintea a doi oameni care fac dragoste ideea reproducerii abia dacă pîlpîie ca o slabă și posibilă eventualitate biologică, dar în nici un caz nu se impune ca o finalitate stringentă în slujba căreia cei doi se împreunează în chip conștient. Ceea ce înseamnă că numai la asta nu le stă mintea celor care
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania unui îndrăcit, Ospiciul, Moartea lui din flori. în Filmul lui Popescu, rola cinematografică se derulează invers și complet, de la o moarte anticipată către o naștere universală, de factură burlescă: "SORA: La început, la televizor e beznă. Pâlpâie așa, doar o luminiță departe, undeva. O lumină ca de candelă la care se vede, parcă, sămânța lui Popescu. Da: suntem chiar sub pământ. Sămânța lui se dezvoltă și crește. Repede. Repede. Carnea s-adună pe oase, pielea se-ntinde
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice risc a adevărului, toate aceste figuri, cu mici excepții, pîlpîie și se sting pe ecran, impresionant chipul emaciat al Monicăi Lovinescu, sentimentul de dezrădăcinare și inutilitate al lui Neculai Constantin Munteanu, întors într-o Românie aflată într-o stare de derută, de prostație, obstinația dizidentei Doinei Cornea, o mînă de
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]