327 matches
-
Copilărie, ecou lung, prelung repetat, mereu regretat... Unde sunteți dimineți ale copilăriei când totul părea învăluit în mister ? Unde sunteți zile ale copilăriei, lipsite de griji și nevoi ? Unde sunteți seri ale copilăriei când priveam stelele dorind să le-nțeleg pâlpâirea ? Unde sunteți nopți ale copilăriei când îngerii se grăbeau să-mi închidă pleoapele, să-mi vegheze somnul? Unde ești copilărie, nevinovăție, bogăție de timp? Acum, timpul amenință cu degetul, trupul refuză discret prietenia, îndoiala și nesiguranța traversează clipele rămase... Vavila
ZIUA COPILULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367195_a_368524]
-
lumii, le instalam acolo, în suflet, încă și mai adânc, ruptura dintre subiectul și obiectul cunoașterii se produsese, armonia s-a prăbușit în dizarmonie, păianjenii, nimicnicia și moartea, inutilitatea , grotescul și deprimismul păreau să configureze definitiv universul nostru, cu slabe pâlpâiri de lumină și luciditate, în postmodernism. Însă Umanitatea piere și renaște perpetuu, precum pasărea Foenix, din propria-i cenușă, găsind alte resorturi existențiale , de salvare și înnobilare. Era timpul ca generația douămiistă să se regrupeze și să reconfigureze o altă
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
luceferi. Sămânța lui despică noaptea de lumină a Rugului Aprins din Taina de sus, iar trupeasca-i tulpină de jertfă, lămurită în surâsul răcoarei de tină se prinde-n hora zorilor. Inima lui nuntind curată ca floarea necovârșitei zămisliri, cu pâlpâirea fierbinte de har, dezleagă amurgul din ieslea de lumină a sufletului, dăruind Neamului, nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă presimțire în ascunsul de taină serafic, cerne mierea de mir din strunele Cuvântului înflorit în mlădierea Dorului
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Nicodim, Justinian, Justin, Teoctist lși Daniel și aduc slavă și mulțumită lui Dumnezeu că mi-a împlinit 80 de ani, cu primăvară și iarnă fără ologeală, raxc și sminteală. Acum, îndelungat în zile inima-i ostenită, lumina ochilor e-n pâlpâire fără leac, rărunchiul cu pietricele-n pândă și rog pe Dumnezeu să îmi mai întârzie viul pământesc. Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Oblojeală în bolniță, de Ioan MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
ne prinde noaptea în sălbăticia asta ce siguranță avem în cort? - se neliniști Profesoara. - La noapte nu avem răgaz de somn! În această perioadă a anului are loc legendarul „joc al galbenilor”. Vom fi atenți la orice luminiță, la orice pâlpâire de flacără, rosti John. Încet-încet ziua se scurse și umbrele invadară pădurea. Se opriră să-și potolească foamea și setea. După un sfert de oră porniră iarăși printre hățișuri. În curând descoperiră un iaz cu apa verzuie, năpădit de bălării
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și mai mult. Așteptau cu nerăbdare răsăritul lunii când deodată, la câțiva pași în fața lor, o flacără galben-albăstruie începu să pâlpâie la rădăcina a doi stejari. - Asta este clipa mult așteptată! - exclamă Artistul. Se apropie tiptil de flacăra care în pâlpâiri fascinante se ridică de la pământ cam la înălțimea unui om. - Nu seamănă deloc cu un foc normal, rosti stupefiat Exploratorul. - Nici eu n-am văzut așa ceva până acum. Știam de jocul aurului doar din legendele bătrânilor. Focul se depărtează și
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
înseamnă să minți, nu-i așa!? Dacă ai avea această porunca omule, ce fericit ai fi! } Este categoric - sper c-am demonstrat. După cum am văzut, minciună se simte instinctual(deși, râul ce-l cauzează nu prea!), chiar de nu vedem pâlpâirea irișilor, sau vibrațiile organismului omului ce a mințit și poate nici instinctul nostru personal ce a 'captat' minciună fără a o trece prin procesele logice pentru a o analiză. Însă, Instinctul simte, chiar de n-ar fi conștient și de
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? III de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344515_a_345844]
-
încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima pâlpâire, Albert apucă să zărescă o sclipire metalică. A bănuit ce poate fi și prima reacție a fost să-și facă loc, hotărât : „dați-vă la o parte ! ”. Au făcut-o instantaneu. A căutat și a găsit un set se tacâmuri
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima pâlpâire, Albert apucă să zărescă o sclipire metalică. A bănuit ce poate fi și prima reacție a fost să-și facă loc, hotărât : „dați-vă la o parte ! ”. Au făcut-o instantaneu. A căutat și a găsit un set se tacâmuri
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
CARAVANA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vlaga iernii s-a topit în ploi Frigul cătrănește ca arsura casele mărunte. Impostura Zvârle peste garduri cu noroi Stinsă amintirea ce ne leagă Pâlpâirea ei e doar un laț Bate-n geam aromă de fânaț Din copilăria mea beteagă Caravana pleacă în amurg Drumurile sunt ca niște riduri Toată viața curățăm la bliduri Și visăm să cumpărăm un murg! Referință Bibliografică: Caravana / Ion Untaru
CARAVANA de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361731_a_363060]
-
și coapsele dezvelite. CĂPITANUL ARNĂUTU:Boieri dumneavoastră, dacă nu vă interesează comoara, aruncați-vă în brațele fecioarelor! Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate și în cele din urmă se stinge în pâlpâiri ușoare. În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Deodată se aude un sunet de metal. CĂPITANUL SASU:(lovește încă o dată cu unealta)Am dat de ladă! Arnăutu se apleacă la un capăt
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Iancu prin munți, s-a topit auru-n țarini cu bătrânii cei cărunți. alții vin să răscolească după aur și argint, glia noastră strămoșească ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace tot străinul ne-o cam coace, vine ca o pâlpâire sub pretextul că ni-i frate și ne fură pe la spate țarina și din bucate. doamne, vorbele sunt mute, cine stă să le asculte, plouă încă, timpu-i beat, sufletul ni l-a uscat, clipe trec și clipe vin blestemate de
CÂNTEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352477_a_353806]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > FIEF Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Stabiliment Crucea de piatră Joc de genuflexiuni Iad cu pauze. Greier Zi însorită Zorele pe ponoare Lustruind viori Orb O pâlpâire... Vino în casă iubito Închide-mi pleoapa Iele Ușă batantă Cine trece prag uitând Să treacă umbra ? Fief Ocnaș în cuvânt În esențe lumina Se cuibărește Religie Taifas cu lutul- Iisus învârtind roata Și vestind Crucea Referință Bibliografică: fief / George
FIEF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356350_a_357679]
-
nu lipsește din lirica Ioanei Stuparu și ea se regăsește în unele poeme precum acesta: “Iarăși: Și iarăși vii c-un braț de lemne ude, / Le pui în stivă, peste spuza care / Aprinde doar, din pură întâmplare / O flacără în pâlpâiri zălude. / Când vatra pomosteală nu mai are / Și jarul dispărea-va nu știu unde ... / Scânteia dragostei nu mai răspunde - / Chemată-i de nisipuri mișcătoare. / Și dacă soarele vrea să se-arate, / Iar evantai de raze te-asaltează, / Păstreaz-un braț din lemnele uscate
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PATRIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Patria-e îngândurare de stele estuar de amiezi cu cerul senin pâlpâire de șoapte, columna din ele și zborul păsării lin Patria-i îngândurarea din fiecare ce ne prelinge în lucruri pe veci patria-e dorul la plecare lumina nou-născutului deci Un hram de înțelesuri ca o despovărare în limpezimea sângelui de get
PATRIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356031_a_357360]
-
cutumiare) primi acea însărcinare ce se-asorta cu al săi soi. Fiind al aurorei fiu iubit, eu, Lucifer, lumină-nvăpăiată, luceafăr deveneam când crugul avea obrajii rumeni ca de fată și mă sforțam pân' la durere necunoscutul să-l străpung cu pâlpâiri fără speranță pentru un drum atât de lung, încât se șușotea la colțuri că sunt un vanitos rebel, dispus la orice mișelie doar-doar voi fi mai sus ca El. De-aceea, Tatăl m-a chemat la o discuție aparte; vroia
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor, al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri, împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce i-au fost, pentru totdeauna, „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor, al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce-i fuseseră „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
mânerul și ușa se deschide fără nicio împotrivire . Dar priveliștea ce i se oferă, o îngrozește pe de-a dreptul. Mădălina zace într-o baltă de sânge ,la podea. Îi atinge gâtul ,încercând să îi ia pulsul . Nimic,nici măcar o pâlpâire slabă . „ A omorât-o ! Doamne ,iubesc un criminal ! ” * Trecuse o noapte întreagă și „soția iubitoare ” nu-și mai făcuse apariția. „ Poate s-o fi răzgândit ? Și-a dat seama că nu poate trăi cu cineva care n-o iubește și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
blagoslovit bradul să rămâie verde și frumos întotdeauna: iar din rășina lui să fie făcută tămâia ca lucru sfânt. (L.Magdan, 2006:4). În casele gospodarilor creștini, beculețele aprinse ale Pomului de Iarnă se sting și se aprind ca o pâlpâire a vieții. Mesele îndestulate cu bucate, în mijlocul cărora lumânările sfârâie, licărind, așteaptă venirea celor dragi și sosirea urătorilor. Postul Nașterii Domnului s-a încheiat. O lume curată sufletește așteaptă, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de măr. Florile
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Săgeți pe cer - Plopii, arată drumul spre eliberare. Simplitate Nu mai am teamă, ai deschis haină gândului și m-ai strâns lângă inima ta! Acum, în același ritm, mersul nostru cântă viața! ... Cale În noaptea ființei noastre interioare să lăsăm pâlpâirea instinctului să ne ghideze! El nu va gresii sau confundă, sau stinge în îndoieli și zbateri inutilenici o faptă sau alegere importante. Referință Bibliografica: Minipoeme / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1541, Anul V, 21 martie 2015. Drepturi
MINIPOEME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353441_a_354770]
-
blând rotunjit al crestei sale, desenează căderea-n gol... Albastru adânc, strălucitor de stele fără număr, se boltește... Licuricii transformă grădina într-un covor de lumină... O ultimă privire, o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară, la ultima pâlpâire a felinarului... Plouă încet... Mă urc în carul cu boi, și mă scufund în noaptea înmiresmată, izgonită dintr-un măr!... Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă atingere a darului / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449, Anul II
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354687_a_356016]
-
școlare comemorative și omagiale sau de sfârșit de an, bifate cu ostentație de factorii propagandei deșănțate și adjudecate cinic ca fiind meritele exclusive ale educației "materialist-dialectice"a maselor. Chiar și într-un asemenea context sumbru, prezența înviorătoare a dascălului aduce pâlpâiri de nădejdi întru renașterea morală și spirituală, de alungare a uniformității de gândire și simțire în care era obligat să trăiască. În cadrul Căminului funcționa chiar și o Universitate populară, cu trei secții: secția moral-cetățenească, secția de cunoștințe medicale, secția de
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357109_a_358438]
-
Copilărie, ecou lung,/ prelung repetat, mereu regretat.../ Unde sunteți dimineți ale copilăriei/ când totul părea învăluit în mister?/ Unde sunteți zile ale copilăriei,/ lipsite de griji și nevoi?/ Unde sunteți seri ale copilăriei/ când priveam stelele/ dorind să le-nțeleg pâlpâirea?/ Unde sunteți nopți ale copilăriei/ când îngerii se grăbeau/ să-mi închidă pleoapele,/ să-mi vegheze somnul?/ Unde ești copilărie,/ nevinovăție, bogăție de timp?/ Acum, timpul amenință cu degetul,/ trupul refuză discret prietenia,/ îndoiala și nesiguranța/ traversează clipele rămase... Din
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
detalii de pe columnă, hărți, imagini cu obiecte paleocreștine, creștine, gravuri, litografii, steme, pietre funerare, inscripții. Omul de știință, istoricul, cercetătorul, scriitorul Ionel Cionchin, este un artist, este ființa-entitatea sacră care slujește comunitatea, omenirea,până la propria lui inimă, își consumă ultima pâlpâire, ultimul zvâcnet de viață. Este mag, emisar, sol aidoma semizeilor, zeilor, îngerilor prin care se manifestă plenar harul Duhului Sfânt. “Ei sunt legendele noastre vii” și una dintre aceste legende este omul de știință, cercetătorul, istoricul, profesorul și scriitorul IONEL
IONEL CIONCHIN-BANATUL;CUVÂNT ŞI PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358602_a_359931]