335 matches
-
dansuri cu evantaie de argint, se auzeau strigăte vesele și râsete, dar nimic din tot ceea ce făceau nu putea să înlăture complet atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat în noapte de pâlpâirea lămpilor dezvăluiau pe cele optzeci de fețe îmbătate o culoare palidă care nu avea nimic comun cu consumul de sake. Lmăpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o pasiune aparte pentru Byron și poezia lui, afinitate pe care și-o motivează printr-o legătură de sânge, înrudire fantezistă, ridiculizată de contemporani. Volumele Preludele (1862), Miosotis (1865), Poezii noue (I, 1873), Nostalgia (1885) relevă un autor inegal, cu pâlpâiri de poezie bună, departe însă de ceea ce prevestiseră la debut D. Bolintineanu, Gh. Sion și G. Crețeanu. G. scrie versuri patriotice emfatice, prolixe, compune lungi balade istorice ori fantastice, legende de factură populară. Era, de altfel, un neistovit culegător de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
că marea majoritate a românilor ar înnebuni pe loc. Ce altceva știu ei să facă, decât să zacă pe canapea și să butoneze nevrotic telecomanda televizorului? Cum să renunțe, în cușca de beton unde-și duc existența larvară, la singura pâlpâire de viață din jurul lor - cutia cu imagini a televizorului? Singura care le dă sentimentul că există un paradis terestru (că altfel nu s-ar fi inventat telenovelele mexicane!), dar și că, prin comparație cu "știrile de la ora cinci", duc o
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de boltă, În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
peste lume spre a da via?? stinselor Întinderi de ape, izvoarelor tainice ce a?teapt? chemarea ei magic? pentru a-?i aruncă În Înalt scânteia ???nirii lor; spre a broda cu perle iarbă de pe maluri, spre a face sclipitoare de pâlpâiri ?i reflexe masă dens? a lacurilor ?i m?rilor, spre a transforma În ninsori de ??pad? trandafirie Înflorirea u?oar? a cire?ului desfoiat de vânt, de-a lungul potecilor, spre a Insufle?i, În chip poetic?. fantastic, ruinele singuratice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată pâlpâire. La orizont se iviră fulgere. Alexandru era cutremurat de ceea ce vedea. Ziua se făcuse noapte. Lumina se făcuse Întuneric. Întunericul era străbătut de fulgere. Valurile mării se ridicau, tot mai mari, asemeni unor munți dincolo de care nu se mai zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
am dat seama ce înseamnă să mergi să vânezi, nu cu o armă, ci cu o ființă, o ființă vie pe care ai știut cum s-o înveți pentru că ai intuit că toate tipurile de inteligență, de la cea mai firavă pâlpâire până la steaua de primă mărime sunt în esență similare. L-am atins și l-am mângâiat. Voind parcă să vadă dacă totul e în ordine, a ridicat și Bizcocho capul. Și exact în momentul ăla, Thea și-a smuls bandana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am obosit. Ciudat, foarte ciudat. Trebuie să mă întind la loc, ca să mă odihnesc! Retrăgându-se în umbră, dincolo de pâlpâirea palidă și evanescentă a lumânărilor din sfeșnice, Lucică pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În Eforie și o vreme cutreieri plaja, privind cum vapoarele se tîrÎie greoi spre port. E ora de filozofie. Unele lucruri merg prost uneori, dar treaba asta de aici e Întotdeauna la fel, Îți zici, privind cum se sting ultimele pîlpîiri roșietice pe linia mării și stele se aprind una cîte una. Acest loc, și altele asemeni lui, se cheamă Punctul Zero, pentru că e Întotdeauna la fel, Îți mișcă străfundurile, iar tu o să-l cauți toată viața ta de acum Înainte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe care s-a aprins aceeași puzderie de stele din Hațeg, din Bărăgan și din Deveselu. SÎnt exact aceleași, nici una În minus sau În plus, sigiliu zodiacal pe care străfulgeră neașteptat pîlpîiri. — Ăla e un satelit? Sau e o stea căzătoare? — O fi Hubble, cică l-au pus pe orbită. — Ce-i aia Hubble? — Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai căzut În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cum ne vom mai întâlni. În prima zi, atunci, eram pe bancă, priveam un joc de fluturi. Tu ai venit după aceea, te-ai așezat alături de mine, eram singuri. Păreai să nu dai doi bani pe nimic. Era pentru tine pâlpâirea ultimelor luni de liceu. Te uitai într-o doară spre frunzișul din față și poarta grădinii; nu mă priveai. Înțelesesem că te așezaseși pe bancă întâmplător. Eu mă aflam acolo fără rost ca în atâtea alte după-amiezi; deodată ai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Popescu care dormi cu mătușa timp de două săptămâni, până când aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pâlpâirea candelei împrospătată în fiecare seară, iar el venea în somnul doamnei Pavel, în papuci de pâslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reci, adânci și aducătoare de moarte părea un om la locul lui: Își Înjghebase o gospodărie frumușică, avea nevastă supusă și trei copii. În fiecare noapte, Însă, o zărea stând cuminte și tăcută Într-un colț al odăii luminate de pâlpâirea slabă a candelei pe mama lui Lică, așa cum o zărise cu ani În urmă, printre buruienile Înalte din preajma Gropanului, privind la cele ce se Întâmplau cu trupul mort al băiatului ei. Pe soldatul Cătănuță Îl scăpase de la moartea prin Împușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la tradiția românească, celălalt reflectă un spirit al timpului postbelic, încătușat în dogme și rigori ideologice, față de care scriitorul are o atitudine nu o dată obedientă. Unele texte se apropie prin simplitate de poezia populară, dar tezismul unor idei oficiale supără. Pâlpâirile de talent nu lipsesc, ca atunci când lumea miraculoasă a eroilor din basmele românești se vrea transplantată în lumea poeziei: „totul e s-ajungi/ înaintea florilor/ la cules de păpădii/ nu mai merge nimeni,/ se întoarce/ ultimul fluture în lut/ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
geografie, prin vidarea de conținut imagistic a uneia dintre cele mai idilice ipostaze ale peisajului (dar și a spațiului muncii agricole prin excelență). În acest joc cultural de sensuri, cuvintele „loc” și „câmp” sunt, fiecare În felul său, Într-o pâlpâire alternativă, mai precis sau mai vag decât celălalt, trimițând Însă, invariabil, la o spațialitate propriu-zisă ori la una energetică. Cât despre componenta timp a sintagmelor În discuție (loc al memoriei, câmp spațio-temporal), aici „memoria” trimite la un Înțeles subiectivizat al
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Radu Paraschivescu și alții. Nicicând ajuns la unitate interioară, bântuit de neliniști (apăsătoare psihic, fecunde în plan creativ), introvertit și clocotitor, admirator al armoniilor antice și modern spontan, în poetul Baaad-ului se topesc iluminări și enigme, accente de superbie și pâlpâiri de asceză, enstaza și ekstaza. Niciodată stări neutre, plate! Poezie de circularități, spectacol de lumini și umbre, de tipic și atipic; lui De profundis și umilităților li se suprapun înălțări subite cu suport metafizic în așteptare. Moartea, cuvânt-temă, o fixațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
contazică atunci când aveau bune temeiuri să o facă și le mulțumea cu emoție că au apărat ferm acel punct de vedere care li s-a părut corect 31. În aceeași măsură idolatrizarea unor persoane, ca și nesocotirea celei mai slabe pâlpâiri a conștiinței morale în cei mai mizerabili dintre semenii noștri, nu se bucurau de consimțământul lui Kant. * * * A trăit Kant în acord cu acel ideal moral căruia îi dau profil scrierile sale? Răspunsul la o asemenea întrebare pare important pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
strălucitoare a grupului creator la Bârlad la începutul secolului al XXlea (Al. Vlahuță, G. Tutoveanu, T. Pamfile - cel mai complet conducător de publicații, scriitor folclorist, vezi Rev. Ion Creangă, 1908-1921, episcopul Iacov Antonovici, apoi G.G. Ursu, Gh. Vrabie etc.), după pâlpâirea mai vioaie dintre cele 2 Războaie Mondiale la Vaslui și Huși (prof. Constantin Capră, ministrul C. Angelescu, acad. Gh. Vrânceanu, C-tin Ciuhodaru, Alexandru Mironescu etc.) și cei 50 de ani de lentoare sub comunism, cu slabă reprezentare națională, iată
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
din argint, o Evanghelie veche, icoane vechi de patrimoniu, un vas de agheasmă. Zidurile albe ca laptele, la interior, poartă picturi fabuloase pe icoane, luminate de o lumină slabă ce se strecoară timid prin strâmtoarea ochiurilor de geam și de pâlpâirea timidă a candelei. Biserica e încărcată de legende, care nu s-ar fi răspândit atât dacă nu ar fi avut și un sâmbure de adevăr. Ambele biserici din Tarnița aparțin ca filiale de parohia Oțelești. Au slujit pe Domnul în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ignora este a ști să uiți. Dar totul există și trebuie doar readus din memorie cititorului,645 așa cum poetul și-a amintit abstractul imaginilor și emoțiile răbufnite din acestea în spiritul și sufletul său. Sunt vieți care se consumă în pâlpâiri asemănătoare meteoriților. Exasperarea trăirii este conținută în fiecare mișcare, în fiecare gest. Un destin amenințător influențează atitudinile cu stări obsesionale, cu conștiința supremației absurdului, a vidului. Dar acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ignora este a ști să uiți. Dar totul există și trebuie doar readus din memorie cititorului 929, așa cum poetul și-a amintit abstractul imaginilor și emoțiile răbufnite din acestea în spiritul și sufletul său. Sunt vieți care se consumă în pâlpâiri asemănătoare meteoriților. Exasperarea trăirii este conținută în fiecare mișcare, în fiecare gest. Un destin amenințător influențează atitudinile cu stări obsesionale, cu conștiința supremației absurdului, a vidului. Dar acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nichita și G. Călinescu (din mai 1927). În intenția de a se afirma fără a tăgădui pe nimeni, redactorii se declară „de partea talentului și culturii”, preferând în artă „realitatea pipăită intențiilor nelămurite și în cugetare conceptul luminos și statornic pâlpâirilor fumegătoare ale unui stil vid” (1/1927). Pledând pentru promovarea tinerilor și nu pentru osificarea tradiției, revista publică scriitori de orientări literare diverse, de la Octavian Goga până la Ion Vinea. Rubrici: „Cronica literară”, „Cronica plastică”, „Cronica teatrală”, „Reviste”, „Miscellanea”. Versurile sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
marii aventuri îl arunca în agonie și extaz. Unul din ghizi ia o lampă, conducând pe drumul cel mai scurt. Înaintează și al doilea ghid spre scara în spirală. O ușă se deschide după ultima treptă. Lampa începe să aibă pâlpâiri timide. Cu mers abil cei trei înaintează și intră prudent într-o sală circulară. Ușa seculară de aramă, se închide cu zgomot în urma lor. Brusc cei doi gardieni de rit, îl opresc precauți pe timidul neofit. Un pas mai mult
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de dimensiuni incomparabile cu minusculul obiect sau fapt declanșator, haiku-ul nu există. Nu mai trebuie adăugat decît că, În mod paradoxal, cutia de rezonanță este simultan, ca În versurile lui Blaga, și o surdină: Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare. Caracterul anteic al haiku-ului Prin faptul că este legat de imagini concrete și senzoriale și că, oricît de complexă ar fi construcția și interpretarea sa simbolică, el rămîne mereu În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvînt.” De-acum comunicarea, care se proptea În cîrjele cuvintelor, devine superfluă și poate Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]