160 matches
-
s-a făcut roșie și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
porni o ploaie răcoroasă de primăvară. Drumul unduia anevoios spre marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu boscorodelile babei. Iar tânărul...el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să uite tristețea apăsătoare a iarmarocului. Ghiță a lui Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut pe lotul de căpșuni. Pe vremea aceea extramediocrii nu erau repartizați pe lângă instituții, ca acum, erau lăsați pe lângă familiile care-i prindeau. Tipul găsit de tata știa latina, teorema lui Pitagora, teorema lui Kant-Laplace, teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care călcau, în bazar, dimineața, credincioși și umale, pândari ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia rugăciunea, și știau să numească felurile de țesătură: cu ițe nomade - purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori gilimuri aspre, din păr de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani și-l schilodiseră. Din cauza lui era să se omoare omul cu oltenii într-o dimineață. Câinele, câine, dăduse prin gardul de mărăcini și răscolea brazdele. Pândarul de sus, poc! cu pușca de sare, drept în pulpa dulăului, care a luat-o de-a dreptul prin roșii, chelălăind, până acasă. Acarul lipea o cratiță în curte. Cam aprins, că era la începutul săptămânii și el se grijea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apucându-l de un nasture de la haină, nu este oare un adevărat miracol faptul că viața elegantă nu și-a găsit propriii legislatori În toată această lume de scriitori și gânditori? Nu sunt toate aceste manuale, chiar cele pentru folosul pândarului, al primarului și al contribuabilului, niște nerozii În comparație cu un tratat privitor la MODĂ? Nu ar fi de un imens folos publicarea principiilor de viață poetică? Atâta vreme cât la țară, de pildă, o bună parte dintre ferme, conace, sălașe, case, căscioare, cocioabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
La un moment dat o femeie grasă a luat-o în direcția mea. Ajunsă în dreptul meu, s-a oprit o clipă, m-a măsurat din creștet până-n tălpi, apoi a plecat mai departe mormăind vorbe de neînțeles. Înfățișarea mea de pândar i se păruse desigur suspectă. Câteva clipe mai târziu, o altă femeie, înveșmântată toată, dar mai subțirică, se îndreptă spre locul unde stăteam postat. Nu eram liniștit. La rândul ei, s-a oprit și s-a întors către mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căruia îi răspunde din depărtare alt corn și aceluia altul și așa mai departe. Toată lumea trebuie să stea la pândă. Nu vă părăsiți, pentru nimic în lume, locurile, ne-am înțeles? Domnule conte, chiar dacă nu ești obișnuit să aștepți în pândar, fii totuși calm. Nu te precipita. Domnule Sima, nu mai comenta. Acuma nu mai ești director și nici șeful meu și al altora, tot așa cum nevasta d-tale, Iozefina, nu mai e dactilografa care ne scrie textul. Înțelegeți odată. Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cine ți-a salvat viața când ai noștri vroiau să te ucidă? - Tu. Moru. Vindecătorul. - De ce ți-ai ucis fratele Înainte să apari pe lume? De ce ți-ai ucis mama de cum ai deschis ochii? Doar ca să spulberi o mână de pândari? Când vii pe lume cu asemenea păcate, nu te mai cobori la găinării decât dacă ești prea dobitoc. Spre sfârșit, a dat-o pe vorbe rostite În gând, dar nici chiar așa nu l-am Înțeles prea bine căci nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un fel de Vindecători. Tocmai asta nu doresc cei porniți pe urmele tale. Știi să ucizi, nu? I-am spus cum Îi omorâsem sus pe munte pe primii vânători care se luaseră după Moru și după mine. - Ăia erau doar pândarii! Cei ce stăteau cu ochii pe tine și pe Moru al meu. Știau că o să vină ziua plecării tale. - Moru i-a spus: călătorie. Ceea ce fac eu se cheamă călătorie. - Moru se bucură să facă vorbe din nimic. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spuseră unul altuia În timp ce ieșeau din peșteră. Fără fulger? Din senin? - se tot Întrebau unul pe altul. Am dat să mă uit și eu spre sat, dar nu reușeam să văd decât lumina vâlvătăilor cum juca În văzduh. Cei doi pândari se uitară la mine, mirați parcă. - A luat foc, zise unul Într-un târziu. Dacă tot o să mor, mi-am zis, măcar să le vâr teama În suflet. - Tatăl Îl iubește pe cel pe care l-a trimis În lume, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cunoștea, și plecaseră În crucea nopții. Se strecuraseră În apropierea satului uriașilor și, preț de câteva zile, nu făcuseră altceva decât să se uite la ce și cum făceau oamenii aceia mereu Încruntați. Văzuseră unde Îl țineau pe Krog, câți pândari puseseră la intrarea În peșteră, și cum se putea ajunge până acolo fără fie văzuți. Apoi, se uitaseră cum se schimbă pândarii și dăduseră roată dealurilor din jur, ca să vadă pe unde era mai bine să fugă. După aia, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se uite la ce și cum făceau oamenii aceia mereu Încruntați. Văzuseră unde Îl țineau pe Krog, câți pândari puseseră la intrarea În peșteră, și cum se putea ajunge până acolo fără fie văzuți. Apoi, se uitaseră cum se schimbă pândarii și dăduseră roată dealurilor din jur, ca să vadă pe unde era mai bine să fugă. După aia, au pus la cale cum să-l scape pe Krog. Enkim avea să pună foc unei case din celălalt capăt al satului, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pus la cale cum să-l scape pe Krog. Enkim avea să pună foc unei case din celălalt capăt al satului, ca să-i țină pe uriași pe loc, În timp ce Runa avea să-l scoată pe Krog din peșteră. - Și dacă pândarii te dădeau Umbrei? am Întrebat-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un zgomot, se afundară În pădurea de la poalele muntelui. - Vinas știe și ea de apa care duce la Marea cea mare și vrea să ne taie calea, scrâșni Runa și se lăsă să alunece Înapoi. Dacă ne Întoarcem, dăm de pândarii pe care, cu siguranță, i-au lăsat În urmă. Spre Apus sunt munți de netrecut. Of, of, doar spre Răsărit o să avem noroc. Ne-a făcut semn s-o luăm pe urmele ei și s-a repezit, precum o capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când și când de volbura Înspumată. - Acum! Ne-am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Învețe toți să vorbească. Am Întins spre Minos palma cu degetele rășchirate, iar el și-a Întins palma spre mine, mai-mai să mă atingă pe față. - Ești odihnit? schimbă el vorba. Când am făcut semn că da, a continuat: Bine. Pândarii noștri spun că au văzut un pâlc de vreo cinci și Încă cinci oameni venind Încoace. Sunt la trei zile depărtare, tocmai pe muntele de pe care ați coborât voi la Marea cea mare. - Te pomenești că or fi ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a simțit, blestematul, și a fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acoperiseră. - Sunt singuri? Barra Îmi făcu semn că da. Iar Tek: - Ia să trimit câțiva vânători de-ai mei să iscodească mai adânc. - Bine. Iar tu, Barra, trimite pe cineva la Logon să-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râdea de unul singur, țopăind ca un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe Logon cu vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se apucară cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost cum să scap cu viață fără să-i trezesc pe Marea, pe Omăt și pe draga mea de Nunatuk. Din nou am auzit zgrepțănitul. Afară bătea un vânticel care Îmi aduse la urechi niște șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră ca izbiți de un vânt puternic și se prăbușiră. Am țâșnit În picioare, gata-gata să le arăt scofâlciților lui Dupna că legământul lăsat prin vorbă e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]