160 matches
-
din vremurile tinereții, îl purta cu gulerul ridicat, acoperindu-i ce mai rămăsese din urechi. Galoșii, care nu se desprinseseră de pământ decât pentru a păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi o viclenie de pândar. Iar dacă prin ochelarii groși, legați cu sfoară de melcii urechilor, se vedea dinăuntru spre afară tot atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le recunoaște la bătrânețe inutilitatea sau deșertăciunea („Căci nu-i pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le recunoaște la bătrânețe inutilitatea sau deșertăciunea („Căci nu-i pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe câmp. Miai e bătut de Năstase care înșela oamenii la cântarul morii, Țugurlan, lovit inițial, revine în forță și îl bate pe Năstase, un jandarm îl bate pe Țugurlan. Țugurlan bate în final jandarmul și îi confiscă pușca. Un pândar trage un cartuș de sare în Achim Moromete. Acesta îi crapă capul cu nelipsita bâtă și îi distruge pușca. Ilie Moromete privește impasibil cum fiul său Paraschiv își bate sora. Aceasta protestează, iar tatăl o lovește în cap. Ulterior, Ilie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
nu mai este recunoscută, iar acolo unde se mai învață a fost rebotezat ă nu mind-o limbă moldovenească, parcă românii nu ar proveni di n ac elași trup al mamei lor România! Când pe teritoriul Moldovei staționează trupe rusești, ca pândari ai populației local e, c ând se fac referiri la ceea ce mai este în Rusia „nuca cecenăʺ, avertizându-ne cu degetul, poți să fii indiferent și să nu cute zi a cunoaște „Istoria expansionistă a Rusieiʺ? „Istoria statului rusʺ - Istoria
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu triada de zei Axieros, Axiokersos, Axiokersa, a inspirat rădăcina lingvistică comună "aks" pentru denumirea osiei, a axului carului înaripat al lui Zeus. Hermes era butucul roții. El era un "intermediar", luând forme precum hoțul de la drumul mare, spărgătorul porților, pândarul de noapte, străpunge-ziduri, ocrotitorul răspântiilor, al trecerilor, deci și al mormintelor. Funcția de mediator al zeului se completa cu "puterea", exprimată mai ales prin tot felul de invenții, și cu "funcțiile de conducător" sub forme precum călăuza, inițiatorul și civilizatorul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pană de hârleț în fund. Cu Țuți și cu alți prieteni am mers odată la furat struguri dintr-o vie care era la câțiva kilometri de oraș, întrun loc numit „Doi Peri”. Când am intrat în vie, au apărut doi pândari care ne-a fugărit, încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
odată la furat struguri dintr-o vie care era la câțiva kilometri de oraș, întrun loc numit „Doi Peri”. Când am intrat în vie, au apărut doi pândari care ne-a fugărit, încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat în spital. Despre acești pândari, ne-a povestit și Costică Mavropol, un coleg
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era la câțiva kilometri de oraș, întrun loc numit „Doi Peri”. Când am intrat în vie, au apărut doi pândari care ne-a fugărit, încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat în spital. Despre acești pândari, ne-a povestit și Costică Mavropol, un coleg de clasă și prieten, ai cărui părinți aveau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat în spital. Despre acești pândari, ne-a povestit și Costică Mavropol, un coleg de clasă și prieten, ai cărui părinți aveau vie chiar în Doi Peri și locuiau acolo. Ne-a sfătuit să nu mai mergem la furat struguri pentru că s-ar putea ca într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
i se tăiase mîna: i se spunea Ciungul. Toți ceilalți primiseră pământ, lui nu i se dăduse. Cu mâna ailaltă însă care îi rămăsese ne bătea cu măciuca pe câmp când ne prindea că furăm pepeni de pe lotul altora: era pândar. Lumea nu se năștea întreagă, unii făceau copii cu bale la gură, nu creșteau, dar nici nu mureau, alții cocoșați... Bîzdoveică avea o fată care ai fi zis că e întreagă (era și frumoasă), stătea toată ziua pe gard la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se „reeduca" în lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții întorcându-se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
porni o ploaie răcoroasă de primăvară. Drumul unduia anevoios spre marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu boscorodelile babei. Iar tânărul...el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să uite tristețea apăsătoare a iarmarocului. Ghiță a lui Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pentru copii: Rodul pământului (1957), Grădina soarelui (1961), La gură de rai (1965), Colind de primăvară (1969), poemele dramatice Gheorghe Șincai, Lumea și cucul, editate în volumul La poarta celor care dorm (1970), cartea de proză scurtă Cei de la casa pândarului... (1974), romanele Îndrăgostiții triști (1979), Surâsul iubirii (1984), publicistică. Versurile din culegerile Inima omului, Iarba dragostei (1957), Ceasul de slavă (1960), Liniștea vântului (1963), precum și altele semnate de Z. se plasează atât prin sensibilitate, cât și prin mijloacele de expresie
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
crezut că poate fi salvat, autoarea a inclus unele fragmente, ușor retușate, în antologiile Poezie (1972) și Incandescențe (1985). Un poem omagial dedicat Elenei Ceaușescu, Floare de suflet (1989), încheie, deloc fericit, o producție prolifică. Proza scurtă (Cei de la casa pândarului...) e insignifiantă la Z., care sentimentalizează și poetizează naiv pe tema „vieții noi”, a „reconstrucției socialiste” ș.a.m.d., sau care în romanele Îndrăgostiții triști și Surâsul iubirii zugrăvește scene de viață obișnuită, impregnate forțat tot de lirism. SCRIERI: Inima
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
zei, București, 1969; La poarta celor care dorm, București, 1970; Poezii pentru copii, București, 1970; Inia Dinia, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1971; Nevindecare, București, 1972; Pedeapsă de viață lungă, București, 1972; Poezie (1950-1972), București, 1972; Cei de la casa pândarului..., București, 1974; Simfonie, București, 1975; În aerul vibrând, București, 1977; O lume pentru toți, București, 1977; Îndrăgostiții triști, București, 1979; Trandafirul cerului, București, 1979; Incandescența miezului, București, 1981; Lacrima pietrei, București, 1981; Surâsul iubirii, București, 1984; Incandescențe, pref. Paul Georgescu
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
subiectul urmează verbul-predicat: „Asta-i întrebarea, zise Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea.” (M. Eminescu, P.L., 53), „- Acuma trebuie să pleci, zise ea stăpânindu-se deodată și ștergându-și lacrimile.” (M. Preda, Delirul, 204), „- Vezi, să nu-ți îndoape pândarul ăla spinarea cu sare, îl preveni el. „- Unde are el norocul ăla să dea peste mine că i-aș arăta eu lui, se sumeți Achim.” (M.Preda, Moromeții, 103) Când enunțul narativ precede enunțul-dialog, subiectul precede predicatul: „Moșneagul atunci zise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai fumezi tu însuși, și acasă, pe balcon, singur. Sora lor mai mare, poliția, și-a tras mașini pe care scrie, european, "Siguranță și încredere", dar reflexele noastre condiționate, de multimilionari în amenzi, ca și ale lor, de altfel, de pândari ai infracțiunii, ne fac, la simpla lor vedere, să apăsăm simultan pe accelerație și pe frână, sau pe una în locul ceileilalte. Cauți o stradă, după adresa de pe panoul publicitar al unei firme care te interesează, iar strada și-a schimbat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
singurel pe lume". În alte cîntece, i se explică lui Dumnezeu situația tristă din pușcărie: "Doamne, libertatea mea/ e la maior la curea/ mi-e dor tare de-un copan/ dar nu pot de Moș Prodan/ că e pe tură pîndar/ și mă arde c-un bulan". Creatorul e invocat uneori chiar și pentru a-l ajuta să gîndească liber, căci chiar tendința de evaziune imaginară e reprimată de existența unor condiții dure de detenție: "Coboară, Doamne, privirea/ Și observă Mănăstirea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
știe mai bine asupra lucrurilor acestei lumi. Tot ceea ce se putea cultiva în acele timpuri pe aceste meleaguri, era numai în jurul și în interiorul orașelor, piețelor sau castelelor, destul de aproape pentru ca, din vîrful turnului sau al gheretei de pe terasa castelului, ochiul pîndarului să-i poată zări pe hoții pe cale să sară pe ele. Atunci, la sunetul de clopot sau de trompetă sau de orice alt instrument, el dădea tuturor celor care munceau pe cîmpuri sau în vii semnalul să se adune în locul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alt instrument, el dădea tuturor celor care munceau pe cîmpuri sau în vii semnalul să se adune în locul fortificat. Era ceva obișnuit și frecvent aproape pretutindeni; astfel încît boii și caii de arat, odată dezlegați de la plug, cînd auzeau semnalul pîndarului, imediat și fără conducător, dresați de o lungă obișnuință, se duceau în galop, înnebuniți, în adăpostul în care se știau în siguranță." Thomas Basin, Histoire de Charles VII (ed. și trad. C. Samaran, Paris, Belles Lettres, 1933, p. 85-87). Acest
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a pașilor săltați, eventual chiar numărați, prevăzuți de executarea unor dansuri rituale (cum ar fi acela al "călușarilor")". 358 Iuliu Zanne, în Proverbele românilor, oferă următoarea explicație pentru originea acestei locuțiuni: "a te face să-ți pierzi răbdarea ca și pândarul bostănăriei, care a ieșit din pepeni afară ca să bată pe acei care-l ocărau" (Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, vol. 1 [1893], cu o prefață de Nicolae Constantinescu, ediție îngrijită de Mugur
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]