1,924 matches
-
făcuse puțin rău) și abia după ce a pornit tramvaiul am realizat că uitasem florile... În fine, am ajuns la mormântul lui Paul. I-am povestit ce pățisem cu trandafirii și în momentul acela parcă am auzit un scâncet slab în pântecele meu; copilul îmi răspundea... Atunci am avut presimțirea că Paul îl vrea lăngă el, că n-o să am parte de prunc... A doua zi am reușit, în sfârșit, să pun pe mormântul soțului meu doi trandafiri albi. O pedeapsă prea
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
de cuvinte, hăcuit -/ eremit/ dintr-un neam de bărboși inconformi pauperi,/ trecînd de pe un umăr pe altul/ ziua de ieri, de mîine, de ieri// Te duci, te desprinzi de pe rețină,/ din inima mea trasă acum la rindea,/ rafinată, lehuza/ cu pîntecele supt de tăcere// Treci, te petreci,/ fără să știi nimic despre/ croazierele mele/ în marea cea mare// Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași -/ sat tulburat de spahii,/ clopotnița/ în care doar morții sînt vii// Te duci, te înalți
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de epilepsie. Menuhim, pruncul diform, devine nu doar povara familiei, ci un fel de cutie de rezonanță a tuturor spaimelor și regretelor fiecăruia dintre ei. Debora, mama, se socoate vinovată pentru nașterea lui, fiindcă pe vremea cînd îl purta în pîntece făptuise păcatul de a zăbovi în preajma unei biserici creștine. Mendel își reprimă suferința și temerile privitoare la supraviețuirea copilului, neizbutind decît să le amplifice astfel, iar ceilalți trei copii încearcă permanent să uite sau să ignore că au un frate
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
decît a rememora trecutul, constituind o organicitate nesigură, o cumpănă șovăielnică între increat și un creat coruptibil. Marele salt ar fi doar în trăirea sacrificială în sine, deverbalizată: "Numai cuvintele noastre ne vor lega de trecut/ ca ombilicul copilului de pîntecele mamei./ Astfel stăm toți înăuntrul limbii materne/ niște copii nenăscuți/ cărora cineva dinafară încă nu le poate promite veșnica tinerețe/fără bătrînețe și viață fără de moarte,/ precum propriii noștri plămîni respirînd plini de noi remușcări/ aerul din vechime al Mumei
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
calculator, un joc despre invadatorii spațiali. Nu știi cu ce să începi. Metamorfozele răului sînt de o luxurianță năucitoare și ai nevoie de sîngele rece al unui cosmonaut pentru a putea înfrunta puzderia de monstruleți care năvălește asupră-ți din pîntecele cărții-mamă. Să doborîm greșelile de logică, sau pe cele de limbă? Să demontăm amplele sale minciuni sau să stîrpim, mai întîi, tentacularele sale platitudini?" Căci Mircea Platon nu e capabil să demonteze ceea ce el numește "amplele minciuni", rod al "unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
pe care-l iubește atât, fiecare parte anatomica se preschimba într-un element al cadrului natural: "Din capul lui Vasalie Ona răsare până la zi o mălăiște înaltă, pe mâna stângă îl năpădesc cireși pădureți, pe dreapta îi ies pruni, pe pântece îl cotropește un zmeuriș, iar pe spate îl îmbălsămează un afinet. Trupul lui miroase acum a semănătura, a pădure rasă, a oale și ulcele, în vecii vecilor, amin". Grigore Ona, alias Krekor Parabellum, ajuns inspector la Scotland Yard, moare la
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
de Mureș și Târnave, Olah Denes. La pelerinaj au luat parte și președintele Ungariei, Ader Janos, împreună cu soția, și mai mulți reprezentanți ai Parlamentului de la Budapesta, aflați în vizită privată. Moto-ul pelerinajului de Rusalii din acest an, " Fericit este pântecele care Te-a purtat", provine din Evanghelia după Luca.
Tragedie la pelerinajul de Rusalii: Un bărbat a decedat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25340_a_26665]
-
mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
picioarele defăimătorului: „la treizeci și șase, am învățat să mă rog. am făcut rost cu chiu cu vai/ de un dumnezeu al meu, o păpușă din gumă, ferfenițită,/ cu buzele groase, cu o mână sărită din umăr,/ cu cauciucul de pe pântece tăiat. până la urmă,/ numai atâta dumnezeire mi-a fost dat mie să aflu/ și nu-i, poate, păpușa asta din gumă cel mai puțin dumnezeu/ ce i s-a dat unui om.// de asta, în camera unde stau, l-am
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
va să fie ziua, va reface omul așa cum îl vede el de acolo, din singurătatea lui de om de la margine, de care nu se apropie nimeni niciodată cu adevărat. Va ieși o făptură înaltă, înfiptă în picioroange de lemn, cu pântece din gumă și măruntaie de metal, cu spatele din tablă arsă, cap de ghips și coroană de cârpe. Ea va fi pentru el singura în stare să salveze lumea, singura cu adevărat frumoasă și demnă să stea dreaptă înaintea cerului
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
aceste simboluri pentru a ne drapa găunoșenia în eleganță și idioțenia în elevație spirituală, însă ne comportăm așa cum ne-a învățat mama noastră la mahala: scuipăm, ardem la gioale, râgâim în public, tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
costum verde, ca frunza și ca iarba verde - culoare odihnitoare, plăcută foarte simțului cuprins în ochi! - și se pregătea să oficieze și în continuare halirea morților în această îmbrăcăminte ușoară, care nu-l strîngea nici la subțiori și nici peste pîntece. Și chiar voia să organizeze un ordin - avea actele introduse la tribunal - al mîncătorilor de morți, și un imn pe care să-l cînte la diverse reuniuni (banii urmînd să fie vărsați pentru ajutorarea handicapaților lirici)". Îi asigurăm pe cititori
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Cea mai paradoxală dintre ele este drama gemelității dezvoltată în Regele Arinilor.V-a atras tocmai paradoxul ei? M.T.: Tema gemenilor este una fundamentală în antichitate și în Biblie. De pildă, Iacob și Esau care au fost rivali încă din pântecele mamei când Iacob încearcă să-l țină de picior pe fratele său ca să nu se nască înaintea lui. Apoi, Elena și Clitemnestra care se regăsesc în cele două tabere dușmane, ce se înfruntă la Troia, iar mai târziu, la Roma
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
dracului, în același climat de bună-dispoziție și ospitalitate - tradiționale, de altfel. De o (bună) bucată de vreme, pe aici, prin republica noastră minieră, luminița de la capătul tunelului aduce tot mai mult cu o eclipsă, pruncii au prins a scînci în pîntecele mamelor lor, iar hîrjoana cu metroul a devenit o adevărată intimitate națională". Sau încă un antielogiu patriotic: "sîntem o națiune înceată cu înaltă/ putere de conservare. sîntem un popor vesel/ de sinucigași travestiți în pietoni. sîntem/ douăzeci și trei de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
care/ nu se sprijină nici o rădăcină culori foșnește rama" (...Și femeia a creat bărbatul). Simțul tactil: "o lume atît de largă încît ceea ce știm stă în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem). Sau: "ce e straniu ne frecăm pîntecele unul de altul" (ibidem). Auzul: "ascult cum sărutul plescăie mulțumit/ sub presiunea asfințitului iubirea" (Supraviețuitorul). Mirosul: "Serile astea de toamnă miros a spirt medicinal. (...) întreb primul întîlnit: mirosul/ acesta de spirt medicinal este al cărnii sau/ este al memoriei dumneavoastră
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
care se reduce totul, și lumea celor de sus, și istoria oamenilor. Chiar și atunci cînd în ecuație intră întreaga planetă: "în fiecare zi/ mama trebuie să pregătească/ mîncare pentru cele patru miliarde/ de oameni" ("mestecă totul îndelung/ se gîndește: pîntece fără capăt/ e lumea asta"). Viața unui singur om este a tuturor, fie ea grea de poveste ca cea a lui "Filip-cel-care-a-iubit-a-urît-a-murit-uneori-ca-un-zid-ros-de-putreziciune-el-sparge-stelele-între-dinți...", fie fără evenimente care să se poată măsura cu istoria, ca cea a lui Erich care nu a
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Editura Univers, București, 2000, 189 pag. Filosofia la ora digestiilor inspirate Dacă descoperirea inconștientului a consacrat, printre altele, teza impurificării spiritului prin recunoașterea unei relații speciale cu zonele întunecate, pulsionale ale sufletului, Michel Onfray va merge chiar mai departe o dată cu Pântecele filozofilor, redefinind întreaga problemă în termeni alimentari. El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
mai concret senzorială, erudiția expunerii este mai mult decât necesară - e în fapt o funcție de nutriție a intelectului. Cultura și imaginația gastronomică sunt strunite astfel la modul cel mai suculent și mai delicios de o solidă instrucție filosofică. Michel Onfray, Pântecele filozofilor. Critica rațiunii dietetice, trad. și note de Lidia Simion, col. "Totem", Editura Nemira, 2000, 151 pag. Bucatele unui sistem filosofic O dată cu Rațiunea gurmandă Michel Onfray trece la elaborarea sistematică a filosofiei sale. Spiritul tutelar (și titular în continuare al
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
de Dumnezeu Maria și, crezând, primim cuvântul despre El cu credință În inimile noastre; ca urmare, mărturisindu-L cu gura și pocăindu-ne Îndată din suflet de fărădelegile săvârșite de noi mai Înainte, precum a intrat Dumnezeu Cuvântul Tatălui, În pântecele Fecioarei, așa Cuvântul se află și În noi ca o sămânță”<footnote Ibidem, p.143 footnote>. Referitor la acest text, tâlcuitorul Filocaliei, părintele Dumitru Stăniloae, arată că „este o legătură Între cuvântul rostit de Cuvântul dumnezeiesc și Între acest Cuvânt
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia În pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu-Fiul. Referitor la aceasta, Petru Damaschinul spune: „Minunatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au umplut de uimire, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Fecioara Maria ia În pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu-Fiul. Referitor la aceasta, Petru Damaschinul spune: „Minunatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au umplut de uimire, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, În Filocalia rom., vol. V, p. 86 footnote>. Fecioara Maria e Născătoare de Dumnezeu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de beatitudinea băuturilor. Visez că zbor, cînd mama mă atinge pe umăr. îi zîmbesc, privindu-i fața înfierbîntată și surîzătoare. - Ora ta de
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
predilect al romancierului Petru Cimpoeșu rămîne mereu realitatea, deși nu realism în sensul tradițional al cuvîntului ne oferă acest roman cu tușe îngroșate și parodie metafizică. Blocul cu opt etaje de pe strada Oilor (fostă Euler) din municipiul Bacău poartă în pîntecele lui o lume atinsă de un milenarism mic, care nu duce nici la tragic și nici măcar la grav, ci la o agitație rezolvată comic pe spații limitate, spațiile locative ingrate moștenite de la vechiul regim și devenite acum o problemă existențială
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
un scenariu dostoievskian. Regizorul schimbă foaia blockbuster-ului dorind să facă din el o dramă psihologică, acolo unde Noe problematizează abisal, obsesiv și difuz natura răului din om, indiferent de rasă. Dincolo de a așeza pe teren ferm întreaga grădină zoologică din pântecele arcei, omul providențial pe care-l fabrică la repezeală Aronofsky din apă de ploaie, coșmaruri, depresie, autoscopie, barbă și cearcăne își asumă misiunea de a stinge specia umană. E nevoie, desigur, și de spectacolul dezastrului total pentru a adânci psihoza
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]