190 matches
-
se înscrie în Liga Temperanței, dacă o astfel de asociație ar exista în România. Și atunci, cum s-a născut asocierea, aproape obligatorie, între scriitor și băutură? De ce, alături de călimară, stă, în imaginarul public, și un nelipsit clondir sau o pântecoasă carafă? De ce e perceput scriitorul ca parte a unui sistem de vase comunicate, în care torni la un capăt vin și la celălalt iese rondelul, sonetul, madrigalul, gazelul sau balada? Și, mai ales, de ce o astfel de activitate e privită
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
sale, cu neasemuitul turn cu ceas și cu magnificul pod Carol (vai, grupurile statuare sunt toate la locul lor: sfinții, regii, eroii cehi, dar și agresorul, năvălitorul turc, caricaturizat, fiind singurul personaj de pe pod care nu e suplu, ci dizgrațios pântecos!...), cu mărcile sale culturale care se vând atât de bine, Kafka și Mucha, Biblioteca Strahov sau Hradcany, orașul Praga este o poveste fără sfârșit de care toate generațiile, fără excepție, sunt instantaneu vrăjite și definitiv cucerite.
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
apoi pilaful turcesc și în sfîrșit fripturile cosmopolite. Pînza mesii și șervetele erau de filaliu țesute în casă. Tipsiile pe care se aduceau bucatele, talgerile și păharele erau de argint. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase, pline cu vin de Odobești și de Cotnar, și la spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă care dregea". Armonia perfectă dintre documentul utilizat și glosele autorului face valoarea celor mai reușite bucăți ale lui Negruzzi. O asemenea tehnică stilistică
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
și Obelisc cei doi fotografi ai Partidului antrenați de birocrații sistemului se plimbă pe scările Casei Scânteii de la un etaj la altul, pentru că liftul nu funcționează. Este vorba despre invocarea mașinii negre care vine să te salte la miezul nopții, pântecoasele Volga rusești utilizate de Securitate ca mașini oficiale. Este singurul rapel care blurează puțin tabloul agitației generale, al prostiei generalizate. Milan Kundera remarca în romanele sale că există un comic al istoriei, nu doar al istoriei comuniste, un comic special
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
Am pornit degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. Pe lângă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. Într-un foarte târziu, am ajuns. Ușa părea că nu fusese folosită demult. Păianjenii cei pântecoși moțăiau netulburați, atârnați de o clanță. Ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți." (Lucian Vasilescu) Secvența de mijloc a volumului, Trebuie să fac neapărat asta, adună câteva proze, unele mai reușite în genul
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
în locul lor alte și alte peisaje cu temple de marmură dizolvate-n lumină. Într-o noapte, după ce mă condusese prin galeria unei vile cu ferestre susținute de putti și ghirlande, apoi pe culoarele rectangulare cu nișe în care dormeau urne pântecoase, am ajuns într-o cameră în ruine, prin fereastra fără tocărie și plină de buruieni a căreia ardea luna. În acea cameră îl priveam în ochi pe Herman. Eram goală până la brâu, ca de obicei, și părul mi se scurgea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la iveală, și lumea aceasta devenise acum transparentă și pasionantă ca un motor de demonstrație dintr-un muzeu tehnic, în care poți vedea prin secțiuni în metalul gros mișcarea pistoanelor și a supapelor. Cine-ar fi crezut că fotograful Gavrilescu, pântecos și cam tembel, mereu cu halba de bere la-ndemînă, și care acum zăcea însîngerat pe un morman de poze sepia înfățișînd fetițe goale, fusese un spion, viclean și competent? Maria și Vasilica, trecând prin fața fostului atelier fotografic, călcau peste neprețuite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era proprietarul clubului de jazz "Monsu", unde cânta Cedric. Venise în oraș cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, într-un ciudat automobil de epocă având, pe bancheta din spate și cu gâtul scos prin geam un gigantic, pântecos contrabas, ce fusese cândva acaju, dar acum era negru și plin de jeg, așa că oricine putea zări abanosul sucit, mâncat de cari și corzile groase, înfășurate la margine în ațe roșii și verzi. Tot pe bancheta din spate se mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de timp, pe trotuarul dinspre Casa Armatei a Bulevardului cu cinematografe, într-un București în care fiecare edificiu e doar fațadă de scândură și hârtie, proptită în spate cu bârne negeluite. Oraș construit cu penseta într-o sticlă verzuie și pântecoasă. Dar cât de reali par norii, suflați de-a lungul cerului de vântul întunecat și pătimaș, răsfrânți în tabla caldă a tramvaielor și-n bovindourile din acoperișul Universității! Cât de mângâietoare e lumina cea albă alunecând de-a lungul obrajilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ta, fiindcă sunt convins că ești printre puținele ființe din universul ăsta capabile să evalueze repede situația și să mă sfătuiască. - Corect! Și dacă eu te sfătuiesc să nu-ți faci griji, de ce nu scoți, ca pe vremuri, o sticlă pântecoasă de prin tainițele biroului tău ca să-mi povestești despre Z? - Lucrurile s-au mai schimbat... Eu m-am mai schimbat. Mi-e teamă că nu mai e de ajuns doar părerea ta liniștitoare... - Așa deci, înțeleg, spuse Fargo încruntîndu-se. Am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unde am de săvârșit un adevărat ritual în fața unui butoi care își sloboade licoarea doar când știe că avem un oaspete de seamă - a glumit învățătorul, îndreptându-se spre ușă. După câtăva vreme, s-a întors, purtând triumfal o bardacă pântecoasă, pe care a așezat-o în mijlocul mesei. Costăchele, dragule, am să te rog pe tine să torni în ulcele, pentru că mie îmi cam tremură mâna. Și asta din două motive: întâi, de emoție că avem un oaspete nou, apoi, mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al așteptării, aducându-i lumina zilei în casă dimpreună cu gazele de eșapament ale mașinilor care trec pe sub geamul ei. Măcar că uneori se simțea ca într-o închisoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile suflecate. Pe masă, o sticlă pântecoasă, cafenie, înconjurată cu numeroase pahare și scrumiere pline. La vederea lui, toate zâmbetele dispar și instinctiv unii încep să-și încheie nasturii vestoanelor, dar misteriosul personaj își continuă drumul, fără să dea nici cea mai mică atenție tânărului locotenent subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Acum și el, și caii erau mai bine dispuși. Din Humulești, am intrat peste câteva minute în Vânători - sat lung, cu case noi, fără un copac pe lângă ele, cu aspectul unei mahalale de barieră, plin de copii murdari, aproape goi, pântecoși de friguri și alimentație herbivoree, cu părul decolorat de soare. Și apoi, fără tranziție, în singurătățile severe ale peisajului de munte. Dar astăzi Eros plutea în atmosfera din valea Ozanei: cu o încordare de pasăre răpitoare, sigură de pradă, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de berbecii ceia. - Doamne ! - Să-i spui că m-am supărat : afacerile nu se fac așa. - Da parcă nu mi-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă. Nea Sandu Pitulice, perceptor și om de vază în comună, își însura băiatul și pentru asta purtase cheltuiala unei case noi. Pântecos, nea Sandu era fălos și, deși nu cel mai vârstnic dintre frați, de la moartea moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fost trimise, pe rând, la ghilotină, pe când obscurul Club al celor opt din Iași (ca să dau doar un exemplu) a fost elogiat cum n-ar fi sperat el niciodată. Și tot așa, număr de număr, încît în curând domolul și pântecosul galion al revistei (dar lentoarea e și noblețe, și majestate...) a fost silit să meargă atât de repede, că amatorii de schi nautic n-au mai avut de ce să se plângă... Partea proastă este... De fapt, sânt mai multe părți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un bazin sau într-o cadă căreia i-ai scos dopul. Poate că aveam dreptate în reveriile mele: bărbații nu pot ajunge supraoameni și zei pentru că sânt supți, goliți de tot ce începe a se-ntrupa în ei de către femelele pântecoase, cu piese bucale perfect adaptate, cu căngi, cârlige și ventuze cu care se fixează pe pieptul păros. Gazdă și parazit, iar miza nu-i sângele, ci creierul. Dar chiar și așa, secătuit, trebuie totuși să merg mai departe, să urmez
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întâmple și altfel. Mai ales că nu sunt un om prea norocos. Amărăciunea lui Kierkegaard, aproape fără seamăn în scriptele umanității, n-avea cum să nu treacă prin tăișurile de brici ale marii neliniști care a primit numele, cu sonoritate pântecoasă, de angoasă. Ea are, în stratul ei superficial, și o realitate generală, ușoară, care frământă pe orice om - până și pe burghezii din născare. Heidegger de ea ține seama când vorbește de o teamă fără obiect; el n-a intrat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tăticu, oltean prizărit, n-a avut niciodată. Ăsta era ofu lui : Ce fel de negustor oi fi io dacă nu am burtă ? i se tot plângea când mai îmbătrânise. Da omu ei, el așa a fost toată viața : nalt și pântecos. Și merge țeapăn, calcă apăsat, cu burta înainte, și se uită cu jind la plăcintăria din colț și la sticlele cu Cico. Ea-i mai strecoară câte-o hârtie de dooșcinci în buzunar, da n-are grijă, știe că n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aia de se ținea de cucoană. Parc-o vede într-o rochie griarjan de otoman, închisă până sus cu năsturei mici și chenărită cu dantele la mâneci. Și cu o blană pe umeri. Parc-o vede cum era : voinică și pântecoasă și cu țâțele mari, ca toate femeile din neamu lor. D-aia se și strângea tare-n corset, avea uite-așa un corset cu balene. Numa de gheb nu-și amintește : să fi avut mă-sa mare și gheb în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia din aceste seri, În vreme ce soarele amurgea peste orașul clădit din pietre galbene și roșii, tînăra Marie Lapidès Îl ascultă pe tatăl meu intonînd cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]