466 matches
-
piesa de concert s-a terminat, femeia și-a ridicat umerii, și-a înălțat capul și am văzut-o deschizând ochii. Eu aveam impresia că atunci se trezise: o față deschisă, nefardată cu urme de riduri pe obrazul mat ca pârâiașele de munte însemnate pe o hartă. Și-a așezat arcușul pe cutie, a deschis un termos din care băuse lichidul din pahar. N-am observat-o când reluase arcușul căci eu, cu mâna împotmolită în poșeta totdeauna plină de hârtii
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
COMOARA BLESTEMATĂ - V. CĂUTĂTORII DE COMORI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-una din seri apărură în sat două perechi de tineri cu rucsacurile în spate și poposiră în lunca pârâiașului din apropiere. Noii sosiți își instalară două corturi, strânseră vreascuri din zăvoi și aprinseră un foc să-și pregătească de-ale gurii. Câțiva săteni îi observară și se întrebară nedumeriți ce-i cu acei musafiri nepoftiți pe meleagurile lor. - Măi
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
babă. O jefuim și dispărem în noapte, decise prompt Expertul. Cei patru așa ziși cercetători, cu diplomă de borfași, își strâng în grabă cele două corturi. Fetele își pun rucsacurile în spate și pornesc către gârlă, după planul întocmit. Trec pârâiașul pe o podișcă ca vai de mama ei și ajung la poalele dealului, unde se opresc câteva minute să răsufle. - Și dacă băieții sunt prinși asupra faptului? Am o presimțire că se va întâmpla ceva rău. - Termină cu cobelile tale
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
India, Africa, Insulele Sunde și alte insule din Oceanul Pacific. Unul din antrenamentele pentru această călătorie a fost coborârea cu lanterne și frânghii prin ferestrele bisericii Trei Ierarhi aflate la nivelul solului. Sorin Ullea a coborât primul. Au dat de un pârâiaș mai lat de un metru pe care l-au trecut punând lemne peste el și au ajuns într-un culoar cu o ușă mică ce dădea într-o înfundătură în care au găsit o sticlă de vin cu cămașă. Au
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
și demagogică intenție. Povestea de mai sus ar fi putut fi verosimilă dar ea nu s-a mai întâmplat, într-o localitate de prestigiu din Muscelul argeșean! Spre (ne)cinstea fruntașilor obștei de sub munți, de la poalele cărora izvorăsc cele două pârâiașe ce șerpuiesc alene, firave și nepăsătoare de întâmplare pe fundalul celor două văi minunate, amintite la începutul poveștii de față!... . Referință Bibliografică: Păcăleala / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011. Drepturi de
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
îmi dai zbor de fericire, Tu cu moartea mă îmbii... A XIX-a poezie pentru Ali Am scris numele tău Pe fiecare piatră Pentru ca apa care o spală, Plină de spumă, învolburată, Ducându-l cu ea, În râuri, Și în pârâiașe, Să-mi strige întotdeauna Iubirea Peste țări și orașe... A XX-a poezie pentru Ali Iată-ne, mână în mână, La sfârșit de săptămână! Nu e chiar capătul vieții Ci de-acuma să te ții Căci m-am măritat cu
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea unui pârâiaș ce se coboară din coasta munților drept într-un butoiaș încăpător. Mușchiuleții, trandafirii, murăturile proaspete le deschisese apetitul la amândoi, că aproape uitaseră de necaz și de numărul paharelor golite, când Naie îi zise holbându-și ochii lui de vițel
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita și frumoasa mea Tania, plecase! M-am așezat pe bordura trotuarului. Se formaseră mici pârâiașe pe marginea străzii și acum îmi inundau pantofii. Am zâmbit... Dintr-o scuzabilă neglijență, îmi pusesem o încălțăminte ușoară, de ... Citește mai mult Era o seară bântuită de nori, picuri reci de ploaie și de starea mea de deprimare. Nu
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
când aveam să cad pradă disperării.M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita și frumoasa mea Tania, plecase! M-am așezat pe bordura trotuarului. Se formaseră mici pârâiașe pe marginea străzii și acum îmi inundau pantofii. Am zâmbit... Dintr-o scuzabilă neglijență, îmi pusesem o încălțăminte ușoară, de ...
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita și frumoasa mea Tania, plecase! M-am așezat pe bordura trotuarului. Se formaseră mici pârâiașe pe marginea străzii și acum îmi inundau pantofii. Am zâmbit... Dintr-o scuzabilă neglijență, îmi pusesem o încălțăminte ușoară, de vară. La câteva blocuri distanță, se auzea sunetul strident și enervant al unei sirene oficiale; o pereche de tineri trecu
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
la orice subiect de conversație în care încercam să o atrag. Și totuși, am iubit-o cu toată ființa mea! Am adorat-o în cea mai pură stare de idolatrie! Ploua în continuare, în picuri mici și deși, formându-se pârâiașe la marginea străzii pustii. În ceafă simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți, gata să mă sfârtece în momentul în care cădeam pradă disperării. Și atunci s-a întâmplat acel lucru, pe care unii îl pun pe seama coincidenței, alții pe seama destinului
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Mama culesese vișine și se pregătea să le pună într-o damigeana mare, de zece litri, pentru vișinată. Spălase damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi în urmă, în spatele grădinii de zarzavat. Acolo depozitam gunoiul, aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin, care avea căruță să-l ajute să care gunoiul, departe, la groapa comună de gunoi, a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
fină de pe drum și nu făceam infecție. Apoi mergeam la gârlă și făceam baie. Ei, ce timpuri! - Bunico, dar ce insectă este aceasta, lunguiață și cu aripi verzi? - Este o libelulă sau calul popii îi mai zicem. Le prindeam de pe lângă pârâiașul din spatele grădinii de legume a străbunicii, când veneam în vacanțe . Se așezau pe iarbă, pe legume sau pe diverse buruieni.Vezi ce aripi transparente are? Abia am putut să pun această libelulă în insectar fiindcă tatăl tău, când le prindea
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
rafinat precum piața orașului unde primăria se ridică spre cer. Decorațiile de pe clădiri sunt cu adevărat remarcabile”. Ca să știți de pe când datează această piață vă pot informa că ea s-a ridicat pe un loc nisipos de la confluența a două pârâiașe ce se vărsau în Senne. Cum de prin secolul al XII-lea Bruxelles devenise o răscruce a rutelor comerciale între marile orașe ale Europei, unde se vindea lâna englezească, vinurile franțuzești sau berea germană, aceasta s-a dezvoltat foarte rapid
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
inima îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată, mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia îi spuneam „Valea Plângerii” când mergeam la școală datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă, apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
via. Câțiva pruni și corcoduși încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe. Ploile cu mană din vară au făcut să se compromită recolta de legume și de struguri, doar rădăcinoasele au fost salvate.Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot înainta din cauza stufărișului care s-a îndesit și a crescut foarte înalt, din primăvară până în toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot înainta din cauza stufărișului care s-a îndesit și a crescut foarte înalt, din primăvară până în toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: în vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, ca un fel de gazon, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: în vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, ca un fel de gazon, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată în iarba deasă și contemplam cerul minute în șir, închipuindu-mi fel de fel de figuri de basme, din norișorii albi de pe cer. Nu am să uit frumoasele seri de vară și de toamnă, cu cerul plin
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
spus glume, după care am coborât puțin obosiți să ne odihnim. Era iarbă verde, bogată, între nuci, umbră deasă, răcoroasă și o priveliște de basm pe toată valea până unde se întindea grădina la al cărei capăt trecea firav un pârâiaș flancat de trestii și rogoz. Stăteam întinși pe spate, cu mâinile sub cap, încercând să numărăm nucile micuțe de pe ramurile ce păreau că se împreună cu cerul de un albastru de Voroneț atât de senin, încât părea a fi o boltă
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și pe un pisc îndepărtat zăriră turnurile castelului. Căpitanul Arnăutu trimise câțiva oșteni se cerceteze împrejurimile. În cele din urmă își înstalară tabăra lângă un pârâiaș. Teama de strigoi îi ținu treji toată noaptea. Dacă din întâmplare vreun slujbaș al lui Dracula ar fi dat peste ei, ar fi alarmat întreg ținutul. Și atunci ce s-ar mai fi jucat vampiricele cu buzele și gâturile lor
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
numismații vor să iasă din anonimat, Pe lângă trei monede adaugă un Titanic, Metaforele vor fi părăsite precum oasele La Muzeul de Științe Naturale, Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc De restul lumii vii, Din Gange nu poți face un biet pârâiaș, Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă, Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
și cel puțin în timp ce am citit am reușit imposibilul, adică să retrăiesc cele scrise cu maximă fidelitate. Îi sunt recunoscător creionului și caietului că mi-au păstrat aceste plăcute amintiri. Primăvara. Au apărut primii muguri, ploi calde, după care apăreau pârâiașe pe marginea trotuarului și plăcutul miros de pământ proaspăt udat. Aceasta o simți numai acolo unde nu sunt blocuri care să oprească adierea și unde nu sunt fabrici care să polueze aerul. Numai cine a simțit această adiere, acel miros
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
și cel puțin în timp ce am citit am reușit imposibilul, adică să retrăiesc cele scrise cu maximă fidelitate. Îi sunt recunoscător creionului și caietului că mi-au păstrat aceste plăcute amintiri. Primăvara. Au apărut primii muguri, ploi calde, după care apăreau pârâiașe pe marginea trotuarului și plăcutul miros de pământ proaspăt udat. Aceasta o simți numai acolo unde nu sunt blocuri care să oprească adierea și unde nu sunt fabrici care să polueze aerul. Numai cine a simțit această adiere, acel miros
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
și cel puțin în timp ce am citit am reușit imposibilul, adică să retrăiesc cele scrise cu maximă fidelitate. Îi sunt recunoscător creionului și caietului că mi-au păstrat aceste plăcute amintiri.Primăvara.Au apărut primii muguri, ploi calde, după care apăreau pârâiașe pe marginea trotuarului și plăcutul miros de pământ proaspăt udat. Aceasta o simți numai acolo unde nu sunt blocuri care să oprească adierea și unde nu sunt fabrici care să polueze aerul. Numai cine a simțit această adiere, acel miros
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
cu privirea. Înainte de a ieși pe poartă, mama se întoarse pentru a-i face cu mâna, moment în care, căscă ochii ca o broască și începu să râdă nebunește, cu lacrimi imense șiroindu-i din nou pe obrajii, într-un pârâiaș proaspăt de rimel. - Ferească sfântul, a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica! Mădălina făcu și ea cu mâna, lipind de geam păpușa pe care o ținea în brațe, la gâtul căreia strălucea frumos noul ei colier
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]