191 matches
-
Basarabia Într-un sat din Orheiu un ungur dela Miercurea Ciucului păzitor la Nistru răspunde românește la întrebări ungurești Cum merge la Nistru? Merge bine. La Ismail poporul nu vrea nimic. La Tighina femeia care plânge și vine c-o pâră la ministru ca să-i găsească barbatul, care a plecat de un an și jumătate la Brașov și nu s-a mai întors. Bandiți care oftează când povestesc atacurile și omorurile pe care le fac peste Nistru. Calarașauca, mănăstioară într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajutați de un fecior care vine din țară străină, și se leagă tovarăși, fără ca feciorul străin să știe că Bogdan e fiul Domnului. Ostrov Feciorul lui Jder arată amărăciunile lui, că bătrânul Jder e-nchis pe nedrept în Suceava, la pâra unui dușman, că casa i-a rămas pustiită, averile părăduite, jupâneasa nenorocită. Pun la cale eliberarea prin silă a lui Jder. Bogdan se duce în recunoaștere la Suceava la o zi mare, și se întâlnește cu Voevodul. Acolo-i cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care, lipsit de măsură în uzanțe, le-ar trivializa, în maniera caracteristică. Le-ar cita, unde și cînd nu mă aștept, ca dovezi că mă tăvălesc în aceeași făină cu restul trupei. Uneori o insinuare e mai nocivă decît o pîră fățișă. „Noaptea aceea” n-am scris-o nici în jurnal. A fost o „noapte a erorilor”, haotică, de deboșerii și eșecuri. Am început-o în holul teatrului, cu băutură, la lansarea primului volum al lui Octavian Voicu, și am continuat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
duce de Orléans avea una nemărginită, în cuprinsul vieții obișnuite și fără a excepta propria lui persoană. Nu pe nedrept era învinuit că nu are nici un secret. Ade vărul este că, fiind crescut în lumea de gâlcevi de la Palais-Royal, între pârele și defăimările care erau pâinea vieții lui Monsieur și de care Curtea lui era tixită, Dom nul duce de Orléans a luat gustul detestabil și năravul, până la a-și face din aceasta un soi de maximă conduită, de a învrăjbi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
detestabil și năravul, până la a-și face din aceasta un soi de maximă conduită, de a învrăjbi pe toată lumea, pentru a trage foloase: nu mai avea a se teme de legături strânse, afla ce voia prin vân zări, delațiuni și pâre de oameni învrăjbiți și încă prin ușurința de a-i face pe cei din jurul lui să vorbească unul împotriva celuilalt. Cât a fost în fruntea treburilor sta tului aceasta a fost una dintre principalele lui preocupări; a fost nespus de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la concluzia că sunt prea mulți evrei În cooperativă (?!?, n.n.). Eu personal susțin că acel funcționar nu este cinstit și Îi pun În sarcină o serie de fapte, dar Încă nu am fapte palpabile (subl.ns.), ci numai simple informațiuni (pâre, n.n.)”. Terdiman promitea că, atunci când va intra În posesia dovezilor, va anunța „județiana”. Raportorul Își declara extrema dezamăgire că În această dispută fuseseră angrenați și „...membrii de partid depe ulița evreească”. Mai departe, evocase subțirimea funcționărească evreiască scriind că „...la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
începe cu faimoasa expresie: „I pak dau de știre domniei tale...”. Primul document în limba română este o notă informativă legitimă (previne asupra unei posibile invazii turcești, informație aflată via tras de limbă sau din rețea). Scrisoarea nu este o „pâră”, în înțelesul imoral al termenului. Spionii consacrați apărării (cei moral legitimi) sunt puțini și lucrează în secret. Forma moral patologică a „informării” este delațiunea (popular: turnătoria). Turnătoria este general acceptată ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mine. Mi-e frică să aflu mai mult. Text scris în 16 august 2006. Jean Delumeau, Frica în Occident, Meridiane, București, 1986, p. 200. Propunerea de semnificare aparține lui Benedicti. Gabriel Liiceanu, Cotidianul, 15 august, 2006. Iau aici sensurile comune: pâră făcută mai ales cu rea intenție, contra unor avantaje; denunț. Această definire nu obligă la veridicitatea informației conținută de pâră. În tradiția creștină, de exemplu, Iuda nu este iertat în mod explicit. În tradiția eticii moderne, folosirea semenilor ca mijloace
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
București, 1986, p. 200. Propunerea de semnificare aparține lui Benedicti. Gabriel Liiceanu, Cotidianul, 15 august, 2006. Iau aici sensurile comune: pâră făcută mai ales cu rea intenție, contra unor avantaje; denunț. Această definire nu obligă la veridicitatea informației conținută de pâră. În tradiția creștină, de exemplu, Iuda nu este iertat în mod explicit. În tradiția eticii moderne, folosirea semenilor ca mijloace, fără consimțământul acestora, este socotit fundamental imoral. După cum, una ca mine, membră a PCR și de două ori în BOB
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
împărtășiți cu ele. Într-un sistem de zvonuri și bârfe, contactele noi tind să urmeze legăturile de încredere deja formate: împărtășiți informații cu cei pe care ați ajuns să îi cunoașteți bine și să aveți încredere. Agresiunea verbală și problema pârei În școlile publice, cele mai grave forme de agresiune fizică îndreptate împotriva elevilor sunt extrem de vizibile și, de obicei, atrag imediat atenția și reacțiile. Când un profesor „nu se mai controlează” și îi scapă o palmă unui elev, cazul clar
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
companiile americane. Cazurile extreme (un șef care îl insultă pe unul dintre angajați în fața celorlalți în cel mai obscen limbaj cu putință) sunt rapid raportate, ușor de documentat, și în general prompt soluționate. Însă ofensele mai puțin clare ridică problema pârei pentru victimele agresiunii verbale. Chiar trebuie să merg la șeful șefului meu să-l pârăsc pentru un incident atât de mic? N-o să par cumva un pămpălău care nu e în stare să se apere singur niciodată? Nu cumva șefii
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
de ani au fost și românii care, între timp, au învățat ă spectacol degradant ă să meargă cu jalba-n proțap la Sublima Poartă și la alte Curți. Până nu demult, parte din reclamagii trăitori în România socialistă, se adresau cu pâra la ambasada U.R.S.S. din București, din vigilență revoluționară. Când, cu o seară înainte de a pleca la Bruxelles, Președintele amenința că va da în vileag ce avea pe suflet, adică să meargă cu jalba-n proțap în Parlamentul European, m-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-se, pentru ei și familiilor lor, casă și masă ă tainul sultanului. Procedeul era benefic: sultanul avea o rezervă de domni, îi amenința pe cei în funcție, iar cei ținuți într-o detenție suportabilă nu mai puteau unelti, umblând cu pâra pe la Sublima Poartă. Mazilitul Mihai Hohenzollern, absolvent al facultății de făcut regi din Ciorogârla, a primit tainul acestei țări pentru el și familia lui în care l-a cooptat și pe prințul Duda de Șorogari, Bahlui și Râpa Galbenă, din mâna
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la noi carte de mărturie și de îndreptare, precum și întărire, să le fie și de la noi ocină și dedină, neclintite niciodată, în veci. Și altul să nu se amestece în fața acestei cărți a noastre. Și cine ar mai ridica o pâră mai mare, acela să fie dator la poartă 50 de boi. Altfel să nu fie:” însuși domnul a spus. Scris în Hârlău, în anul 7073 (1565), aprilie 25. * /1605: Vitolt Mșrșțeanul scrie marelui Logofșt Stroici în legătură cu cererea lui Anton din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ion și sora lui Draga ficiorii lui Platon au vîndut partea lor ce s-ar alegi din partea de jos drept 5 ughi lui Pătrașcu treti logofătî. șană la Obîrșie. Leat 7173 [1665], un ispisocă de la Măria sa Istrati Dabija Vodă de pîră ce au avut Pătrașcu treti logofăt cu Gheorghi și Istrate și Iacob ficiorii lui Mihăil Năforniță pentru moșia Hilipeni și i-au dat rămași, să nu mai aibă treabă acei oameni cu partea tatălui lor lui Mihăilă. Leat 7[0
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
analitic vorbind, după câte se vede din punct de vedere geopolitic, și pe atunci exista un soi de Occident, situat undeva mai la sud-est, numit de cei cunoscători Înalta Poartă, un fel de Mare Licurici american, unde mergeau mioriticii cu pâra ca musulmanii la Mecca, și care când îi venea pe chelie, exercita presiuni pe electoratul român și pe moneda națională cu regimente întregi de ieniceri și spahii. Vlad a ajuns și el domnitor, după ce Mircea fusese pentru o vreme suspendat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
neacceptarea României la negocieri, ca parte beligerantă, și refuzul de a i se oferi despăgubiri de război, toate cuvenindu-i-se, firește, Rusiei. Culmea ironiei e că imperiul se vede nedreptățit în fața puterilor europene, că "pretențiile" României sunt cotate drept "pâră" către acestea: Dacă România se arată implacabilă față cu noi, ea contează desigur pe sprijinul puterilor; e apoi posibil ca să-și găsească un asemenea sprijin la amicii noștri cei mai buni, cari sunt totdauna gata de a nedreptăți pe Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate -, născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii îi supravegheau atent pe acești Voievozi excesivi (le cercetau „hirea” și constatau schimbări, ca în cazul lui beizadea Radu Iliaș, cel însurat cu Stanca, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Nicolae Stoicescu) și să încerc să evoc câteva „neveste rămase fără bărbat”. Vor fi multe dintre ele (femei nevoite să-și cheme părinții în judecată pentru a obține integralitatea zestrei făgăduite, cum a fost acea Marie, care „a avut pâră [...] cu tatăl ei [Alăman] și s-au pârât” înaintea lui Vlad cel Tânăr, care i-a dat dreptate reclamantei 152), văduve „ipotetice”, întrucât nu știm dacă toate au supraviețuit soților. Pe atunci speranța de viață a femeilor (și în genere
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un vis prea minunat, că mi să arată Dñnezeul Mercurie aducând trei Dñnezoae cu sine, pre Afrodita, pre Palada și pre Iunona, și-mi déte un măr minunat, zicându-mi: «Parize, Parize! Iată îți adusei aceste trei Dñnezeițe având iale pâră ca aceasta, că ospătându-se iale la o nuntă, aruncă oarecine un măr minunat, pre carele era scris: «Aceia ce dintr-însele va fi mai frumoasă să să deaț. Spune-m dacă cară dintr-însele iaste mai frumoasă. însă să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ianache, fost mare ban al Craiovei, o proprietate, Alexandru Coconul evocă dificultățile întâmpinate de moștenitoare: „Iar apoi, când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache banul, iar soția lui Maria băneasa a tras multă nevoie și pâră...”; într-un hrisov din 1641, prin care Matei Basarab îi întărea Stancăi, văduva spătarului Preda, ocinile și rumânii, Vodă arăta că a fost nevoie de intervenția Domniei - „[...] au venit în marele divan și s-au pârât, și judecându-i domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei, nevasta popei Badea, că este „vrăjitoare și strigoaică” și că „îi otrăvea pe fiii popei”; pe reclamanți - aflăm din hrisovul dat de Mihnea Turcitul în 1586 - pâra i-a costat moștenirea 428) se îndreptau spre practici magice acute. Mereu în campanie diabolică și cu auxiliari specifici: despre o unguroaică se spunea (Șarolta Solcan, p. 263, trimite la o cercetare maghiară) că „umblă pe pisică neagră cu urechea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a. Nufăgădui-se (CB.1559−60: 197) b. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) c. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) d. sănubucure-mi-se (CP1.1577: 62r) (19) n-auridicatu-să nimeni cu nici o pâră (AB: 279;Todi 2001: 49) Adiacența la complementizator a pronumelor clitice este posibilă (20), însă doar în condițiile în care periferia stângă a propoziției nu este accesată de constituenți marcați pragmatic; odată ce pozițiile de topic sau focus din periferia stângă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
oribilă categorie de oameni declasați, veroși, cretini în general, lipsiți de bun-simț și de conștiință, mai ales care-și vând rudele, prietenii, cunoscuții. Niciodată un regim politic nu are lungă durată, nu are fundament solid dacă se sprijină pe delațiune, pâră, lipsă de caracter, trădare"2. Parcă pentru a-l confirma pe Steinhardt, fostul său coleg de liceu reproduce discuția într-o notă informativă din 3 aprilie 1974. Și, din nefericire, n-a fost singurul apropiat care l-a trădat. Ba
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Pillat." Detenția." Același efect îl au multiplele paradoxuri ca în exemplul: "Spre un partid al "moderaților violenți" și al conservatorilor în trench-coat". La fel de vii și actuale sunt cuvintele scrise de călugărul de la Rohia care exprimă "oroarea și dezgustul" față de trădători, "pâra rece, denunțul scris și oral, cel mai abject, mai mârșav, mai ticălos, mai spurcat și mai nemernic dintre toate mișeleștile păcate existente."1 Dacă în Argument G. Ardeleanu etalează obiectul cercetării sale, în cuprinsul cărții descifrăm metoda sa de lucru
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]