130 matches
-
nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se spune, îndură câte o bătaie când și când. Își spune să aibă răbdare, să-și perfecționeze talentele. E conștiență de schimbările trupului ei. Conștientă că acesta înflorește. Vede în oglindă că ochii îi devin mai strălucitori, că i se pârguiește silueta. Talia i se micșorează, în timp ce sânii îi înmuguresc. E convinsă că șansa ei e aproape. Noaptea, visează că lumina reflectoarelor o urmărește pe ea, doar pe ea. Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Când mai suntem cu voi. Mă închin spre Soare Răsare, Precum se cuvine întâi Cetatea și Crucea din zare Rămâne-vor de căpătâi. Spre sud se înalță Galata Pe Dealul cu Flori. Primăvara Salcâmii, de plecare, sunt gata Cireșii se pârguie vara. Ne-nclinăm și spre Soare Apune Cu gândul spre Botoșani; Înveliți cu datini străbune Rămas-au departe-acei ani. Revăd și amiaza de noapte Cu anii cei zgomotoși, A rămas și Copoul în spate, În anii cei mai frumoși. De
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
pe care nu-l iubești, numai de dragul unei răzbunări. Nu știu dacă femeile care înșală au avut vreodată un motiv mai puternic decât mine. Dar motivul nu interesează; important este numai gândul că te stăpânește. Când la mine s-a pârguit acest gând, nimic n-a mai putut să mă împiedice de a-l pune în aplicare. Principalul se îndeplinise. Văzând încurajările mele, el își luă din nou îndrăzneala și-mi vorbi. Mă îndema să divorțez, să devin soția lui, să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Da, da, desigur!..." Cum am ajuns așa de repede la această supremă decizie? Oricine știe că sinuciderea e o boală a sufletului, că nimeni nu-și curmă zilele înainte ca ea să fi ajuns la sfârșitul evoluției. Când s-a pârguit în mine această maladie ca să mă trezesc acum în pragul neființei fără speranță de tămăduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de veste că sânt atât de bolnav? Aș fi luptat împotriva bolii și poate am fi scăpat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
veșnic plini de emoție, așa cum îi trădează roșul din obraji. Pe deasupra spicelor de grâu se văd alaiuri de albinuțe și musculițe aflate în forfotă necurmată - semn că lucrul nu-i nici pe departe la apus. Dincolo de lanurile mândre de grâu “pârguit” din belșug, privirea mi-e asaltată de noi forme de viață ce mă câștigă prin simplitatea și, în același timp, bogăția lor: pâlcuri de iarbă din care se ivesc cu inocență necuvântătoarele! Această zi m-a ajutat să-mi dau
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Botoșani, a expus comunicarea „Mănăstirile Râșca și Vorona efectul decretului comunist asupra lor“, evocând cu durere și emoții clipele pe care le-a trăit în acei ani. La final, ierarhii prezenți au evocat concluzii ale simpozionului, lăsând cuvintele să se pârguiască frumos și deplin în inimile tuturor celor prezenți. Acest Decret 410, este dovada cea mai clară a persecuției religioase din România din acea perioadă. 80 Tinerii erau obligați să plece din mănăstiri, rămâneau bătrânii. Aceștia nu puteau trăi singuri și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mamă care își abu zează fiul. Acești părinți reușesc în scurt timp să facă din copiii lor nu numai egali, ci și străini: capabili de un început de viață erotică. Ca din senin Atât mintea, cât și corpul tău se pârguiesc treptat. Fiindcă nu te uiți la tine tot timpul, pierzi șirul schimbărilor tale și vine ziua în care ai o surpriză. Așa se întâmplă și cu iasomia; ea înflorește peste noapte și, dacă ar avea conștiință, tare s-ar mai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
fost transformate-n vreo natură moartă și iată omul întâia oglindire a lui Dumnezeu după chipul și asemănarea-i iată omul însuflețit de râvna întruchipării și cea dintâi înfiorare a numelui rostit de o străină gură și iată clipa dintâi pârguindu-se în cea din urmă epifanie princiară. Suflet transfigurat Privești în sufletul unei femei și nu ți-e dat să vezi nici umbră de bărbat ci doar s-auzi ecoul Verbului sacrificat. Și chiar de-ți amintești icoana vie a
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
fi de dorit, nu pentru acești reacționari, ci pentru nația românească preste tot, ca această deosebire să fie mai mare, dar din nenorocire nu este. Se simte adânc lipsa acelei clase istorice care să fie păstrătoarea tradițiilor și a bunului-simț, pârguit prin lupte seculare și suferințe seculare. Multă-puțină cât mai era, s-au tot dat și dat într-însa, pentru a pune în locu-i o generație de advocați, și azi, când în fine visul democrației române s-au îndeplinit, stăm mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încredere, să curețe atmosfera de mirosul Warszawsky-Mihălescu, să despartă pușcăria de guvern, și apoi va putea fi vorba de-o cercetare liniștită a cestiunii izraelite. [6 iunie 1879] {EminescuOpX 267} ["OARE ROADELE DEMAGOGIEI... "] Oare roadele demagogiei noastre nu s-au pârguit îndestul pentru ca poporului românesc să i se aplece de ele? Puțin timp - trei ani abia - a stat la putere partidul patrioților subliniați și țara și-a pierdut rostul de nu mai dă de capăt complicațiunilor; ba existența țării și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
protectoare foarte sus-puse. Ulterior, datorită averii și importantei funcții deținute de soțul ei, începuse chiar să se deprindă cu această înaltă societate. În decursul anilor din urmă, toate cele trei fete ale generalului, Alexandra, Adelaida și Aglaia, crescuseră și se pârguiseră. E drept că toate trei nu erau decât domnișoarele Epancin, în schimb după mamă erau prințese, aveau zestre destul de mare, un tată care, mai târziu, ar fi putut pretinde o funcție foarte înaltă și - lucru destul de important - toate trei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se netezi, a se neutraliza, a se obscuriza, a se obtura, a se ofili, a se omogeniza, a se ondula, a se opaciza, a se opări, a se osifica, a se oțeli, a se oxigena, a se păta, a se pârgui, a se pârli, a se preface, a se purifica, a se rablagi, a se rafina, a se răni, a se redresa, a se reface, a se regulariza, a se roade, a se rotunji, a se ruina, a se rumeni, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
respirații adânci tranz.: Respirațiile adânci oxigenează creierul part. oxigenat, -ă nom. oxigenarea, oxigenatul A SE PĂTA Fața de masă se pătează ușor, pentru că e de bumbac tranz.: Vinul pătează fața de masă part. pătat, -ă nom. pătarea, pătatul A SE PÂRGUI Cireșele se pârguiesc în mai tranz.: Lumina pârguiește mărul part. pârguit, -ă nom. pârguirea (pârguitul − rar) A SE PÂRLI Mănușa uitată pe soba încinsă s-a pârlit tranz.: Soarele îl pârlește pe Ion part. pârlit, -ă nom. pârlirea, pârlitul A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Respirațiile adânci oxigenează creierul part. oxigenat, -ă nom. oxigenarea, oxigenatul A SE PĂTA Fața de masă se pătează ușor, pentru că e de bumbac tranz.: Vinul pătează fața de masă part. pătat, -ă nom. pătarea, pătatul A SE PÂRGUI Cireșele se pârguiesc în mai tranz.: Lumina pârguiește mărul part. pârguit, -ă nom. pârguirea (pârguitul − rar) A SE PÂRLI Mănușa uitată pe soba încinsă s-a pârlit tranz.: Soarele îl pârlește pe Ion part. pârlit, -ă nom. pârlirea, pârlitul A SE PREFACE Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
oxigenat, -ă nom. oxigenarea, oxigenatul A SE PĂTA Fața de masă se pătează ușor, pentru că e de bumbac tranz.: Vinul pătează fața de masă part. pătat, -ă nom. pătarea, pătatul A SE PÂRGUI Cireșele se pârguiesc în mai tranz.: Lumina pârguiește mărul part. pârguit, -ă nom. pârguirea (pârguitul − rar) A SE PÂRLI Mănușa uitată pe soba încinsă s-a pârlit tranz.: Soarele îl pârlește pe Ion part. pârlit, -ă nom. pârlirea, pârlitul A SE PREFACE Ion se preface în broască tranz.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Îi șterpelesc popii calul, care poate fi deopotrivă o libelulă, o lăcustă ori un gândac, și spăl putina. „Radioalmanah“, 14 august 1998, ora 17,18 33. Un hâtru Zi de sfârșit de Gustar. Doar a gusta adică, căci via abia pârguiește, coace o boabă-două, vreau să spun un soi-două acolo... și acelea fără șanse de a da un vin bun; nicidecum o roadă. Roada toamnei abia se ghicește; tot un fel de a gusta, amânând mâncatul pe mai târziu, dacă totul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vodcă ori whisky, ci doar cărbune dacă nu-l găsea vreun șoarece... Cred că am ajuns deja o picătură de vin, așa Încât Îmi amintesc de ofensa adusă de Burebista, deși Îl Înțeleg prea bine: prin munții din jurul Sarmizegetusei, vița doar pârguia, iar bieții daci se țineau cu mâinile de burtă din pricina acrei poșirci. Mai bine Încă mai veneticul prun, care abia sosea, dar se cocea... și cred că’s astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să-i amintesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-te, iubita mea,/ Frumoasa mea și vino!/ Căci iată iarna a trecut,/ Ploaia s-a dus, a plecat,/ Au apărut florile pe pământ,/ timpul tăiatului viei a sosit/ și strigătul turturelelor se aud în țară la noi,/ Smochinul și-a pârguit fructele de primăvară,/ Și viile în floare împrăștie miros/. Ridică-te iubita mea,/ Frumoasa mea și vino!748. Imagini de o rară splendoare, scăldate de o delicată sensualitate stăpânesc ca o poruncă a sufletelor îndrăgostite chemarea puternică, irezistibilă, dând dinamică
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei avea și un măr care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pariul, moftangiul român a umplut toate golurile din societate. Ce i-aș spune lui Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la dată fixă de aproape două secole? Că eu stau pe ceardac, privind mîhnita Cetate din zare și subțirele fir al Ozanei și nu dau de capăt acestei nedumeriri. Și apoi prietenii, dispăruții din geografia spiritului nostru ca meteoriții care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei, dincoace de pe înălțime stăpânesc tunurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA ȘERBANA (BÂTA) era foarte mândră de mine pentru că mă pregăteam să devin preot. Înainte de a muri, mi-a pus pe gât un ștergar mare de borangic, țesut de ea cu alesături, și cu lacrimi în ochi mi-a zis
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]