209 matches
-
britanicii ocupă Bloemfontein, Johannesburg și capitala Pretoria. În faza a treia, mult depășiți numeric, burii adoptă tactici de guerilă sub comanda unor generali capabili, ca Jan Smuts§§§§§§§§§§§§. În replică, lordul Kitchener și generalul Frederick Sleigh Roberts recurg la tactica pămîntului pîrjolit; fermele burilor sînt distruse, iar prizonierii (inclusiv femeile și copiii) sînt internați în lagăre, primele lagăre de concentrare din lume. Hitler nu a fost original nici în această privință. Peste 20.000 dintre prizonieri mor în detenție, în condiții inumane
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din anul 1901. Pe cîmpul de luptă a apărut la 25 iunie 1915 împotriva francezilor și la 30 iulie împotriva englezilor. Germanii l-au folosit intens în cel de-al Doilea Război mai ales pe Frontul de Est (tactica "pămîntului pîrjolit"). Submarinul. Primul om care a imaginat un submersibil (numit "Nautilus") a fost inginerul american Robert Fulton la comanda lui Napoleon în 1800, dar proiectul nu s-a materializat și Fulton s-a apucat să construiască primele vase acționate de un
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
într-un fel de tabere spre a fi salvați. Cu accidentele de rigoare. Nu vă puteți închipui ce burți mari aveau la un trup numai piele și oase.. țăranii se îngrămădeau în păduri unde mai existau izvoare; câmpurile și dealurile pârjolite, galbene, cu mult praf nu ofereau nici măcar smocuri de iarbă pentru animale. N. Labi ș: "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit și a curs pe pământ/..../ Ciuturile scot din fântână nămol"... sub cerul "fierbinte și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și se merge la un izvor pentru desfășurarea slujbei. Pe timp de vară sunt posturile Sf. Petru și a Sf. Maria, iar o sărbătoare în care nu trebuie cu nici un chip să se lucreze pentru a nu fi gospodăriile pârjolite, este Sf. Foca. Sânzienele sunt zâne frumoase care au putere să-i facă fericiți pe oameni și se sărbătoresc pe 24 iunie, când se fac coronițe din flori galbene de sânziene și se sare cu ele pe cap peste foc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce altădată a fost splendoare și măreție, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de tromba de apă). Au fost vapoare care făceau manevre greoaie în golfuri prea înguste și se îndreptau spre larg cu o asemenea încetineală, încât ni se părea că ghicim supărarea pasagerilor: de pe punte, respingeau parcă din priviri coasta deja pârjolită. Noi rămâneam acolo. Știam că după febra luptelor și a jafurilor, învingătorii vor avea nevoie de recunoaștere diplomatică, de bani, de arme. În momentele acelea, în câteva săptămâni, se putea obține un rezultat care, în vremuri normale, cerea ani întregi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și alții ca: jariște, muncel, obcină, plai, podină, podirei, prelucă, prihod, rediu, scursură, topliță, zamcă, și altele <footnote Ibidem footnote>. O bună parte din numele topice se referă la termeni care definesc acțiunea de defrișare: arșiță, ciungu, curături, jariște, odaie, pârjolita, pârlitura, tăietura ; activități tehnice țărănești: mori, prisăci ; ocupații mai puțin onorabile: Peștera Hoților (Tâlharilor) <footnote După mărturia locuitorului Lucuțar Adrian (n. 1913). Peștera Hoților se mai cheamă și Beciul Haiducilor și se află în Poiana Strigoaia. footnote>, care se află
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
la îndoială necesitatea folosirii violenței. Această posibilitate a apărut, în cele din urmă, o dată cu inventarea și răspîndirea armelor nucleare, al căror potențial distructiv este reprezentat de trupurile sfîrtecate, de fețele umflate și de cadavrele arse și contorsionate rămase pe pămîntul pîrjolit al Hiroshimei în urma atacului lansat de Enola Gay într-o zi de vară la începutul lui august 1945. Din acea zi, principiul anihilării, care nu recunoaște nici "un principiu de clasă" (Hrușciov), a bulversat lumea întreagă; rasa umană a trebuit
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pe care diverse pericole o pot ucide. Terra, casa noastră, e pândită în tăcere de monștrii înfiorători 157, ascunși în bezna cosmosului. Altădată, i-au dat viață, dar sunt pregătiți acum pentru a o omorî. Oricând, riscă să fie zdrobită, pârjolită și înghițită, iar, odată cu demolarea casei, noi înșine vom fi dispărut sub dărâmăturile ei. Existența noastră depinde și de răbdarea Pământului pe care și-o arată față de noi. E suficient de puternic să ne nimicească, ștergându-ne de pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
interzise prin Talmud Tora evreilor. Românii majoritari, erau invitați zilnic la cazanul public unde serveau un meniu „extra”: la felul I ciorbă de zarzavaturi (ștevie, lobodă, leurdă, ceva leuștean, oleacă de dragavei și grâușor, atât cât se mai găsea prin pârjolitele păduri din jurul orașului, etc.) iar la felul II, câteva coji de cartofi fierte și asezonate cu murături de anul trecut. Despre pâine nici nu se vorbea pe atunci la bază fiind tradiționala mămăligă ce, din lipsă de mălai, se transformase
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
apoi, dacă se mai găsea un fir de mălai, se amesteca cu fiertura respectivă și se mânca. Dacă nu, puneau salină peste terciul ăla verde și-l mâncau așa cum era. Asta era hrana. Iarba se făcuse maronie, izlazul era uscat, pârjolit. Frunzele copacilor îngălbeneau și picau una câte una pe pământul încins ca un cuptor. Era jelanie mare. Tot mai des băteau clopotele bisericilor, anunțând plecarea într-o lume mai bună și încetarea suferințelor pentru cei răposați. Păsările și animalele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
următoarele orașe din România: Buzău, Râmnicu Sărat, Ploiești, Pitești, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Slatina, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Oltenița, Tulcea, Constanța, Galați, Focșani, Adjud, Tecuci, Huși, Bârlad, Vaslui, Piatra-Neamț, Bacău, Roman, Iași, Botoșani, Suceava... La București, în capitala României, tactica pământului pârjolit a fost aplicată pe o suprafață importantă din inima însăși a orașului. Toate clădirile au fost dărâmate, iar acum în locul lor se clădesc blocuri făcând parte din noul Centru civic. La sfârșitul anului 1984 s-a declarat în mod oficial
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
leghe de aici, am întâlnit pe țărm doi oameni de pe nava mea, atât de speriați de lovituri, că nici nu puteam să-i recunosc... Pământul a rămas atât de distrus, că îți era greu să-l privești: arbori căzuți, munți pârjoliți, totul fără frunze ori iarba"! Povestea lui Nuñez Cabeza de Vaca se derulează pe mai departe cu alte imagini de coșmar: plecând cu amiralul Panfilo Navarez spre Florida, un uragan distruge navele lângă țărm, echipajele (600 de marinari după unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj inimaginabil, mii de ciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unele aspecte mai deosebite din viața noastră. Pot să remarc una mai aparte, când eram studenți la Cluj, în zilele când masa era mai slabă la cantina studențească, mergeam împreună la o bătrână, unde comandam câte o farfurie de griș pârjolit pe care îl înfulecam cu greutate. Și acum am să relatez succint cum am avut privilegiul să lucrez cu unul dintre cei mai renumiți psihiatri din România, profesor doctor Pamfil Eduard. Acesta a studiat mulți ani prin străinătate, unde a
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
are habar de moarte, spune Țamblac. Nu c-am fi noi, lei-paralei, îi răspunde Ștefan, dar, când i-a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca robită, cu muierea necinstită, cu satul pârjolit, când nu-i mai pasă nici de viață, nici de moarte, îl apucă pe rumân așa o vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cheltuiala domniei -, să prindă învățătură la Cracovia, sare Tăutu. Da! Să avem cărturarii noștri, înțelepții noștri. Să buchisească slovele din cărțile de înțelepciune, să ne luminăm, să pricepem și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el lui Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm să ne întoarcem la oaste, să luptăm de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
calului, frecvent întâlnit, are echivalențe multiple în textele citate. Jocul și săriturile lui furnizează însă unul dintre cele mai impresionante implicații solare. În colinda soarelui din Cioara Radu Vodă, Brăila, calul strunit de ipostaza antropomorfă a astrului, calcă în spații pârjolite și le redă vitalitatea: „Galben Soare în cânchi pârliți -/ Cânchi pârliți mi-a otăvit,/ Mari boiri caii și-a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui i mulțumea -/ Tot lui Soare și sfinților/ Și mai mult părinților./ Galben Soare și-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tonul este mai dur, mai direct și, uneori, sarcastic, în nota, alt fel destul de facilă, a pamfletului versificat: „Ce era el anume în carne și oase/ din creștet în călcâie/ o tigvă de maimuță pe un ciot de homunculus/ fața pârjolită de gălbeneală și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mori - clanurile Uesugi din Echigo, Takeda din Kai, călugării-războinici de pe Muntele Hiei și din Honganji, precum și shogunul - s-au prăbușit cu toții. Ce fel de temei moral Își mai poate revendica astăzi clanul Mori, luptând și transformând apusul Într-un pământ pârjolit? Hikoemon tăcu semnificativ, iar, după o clipă, urmă: — Pe de altă parte, Seniorul Nobunaga a câștigat favorurile Împăratului și, de asemenea, iubirea și respectul populației. Națiunea iese, În sfârșit, din tenebrele războiului civil și salută zorii unei noi epoci. Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era Împins de briza care făcea steagurile să fluture și reflecta armata terestră În marș, Înaintând de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese decât pământ pârjolit și, de Îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile Înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În cetate, situația era și mai grea. Nici măcar câinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Doamne, nu te uita-vei oare la ale noastre triste suferințe Printre aceste vălvătăi neîncetat trudind? stăpînii noștri aspri rîd 220 De toată-ndurerarea noastră. Sîntem silite să-nvîrtim roată pentru apa, Coșul cel greu să îl purtăm pe-ai noștri umeri pîrjoliți, să dăm prin sita Nisipul și cenușile, si lutul să-l amestecăm cu lacrimi și cu pocăința. Acuma timpurile asupră-ne s-au fost întors; ne-am dat Disprețului, și-acum disprețuite sîntem de sclavii dúșmanilor noștri. 225 A noastră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]