205 matches
-
și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așternuse în curtea lor. Locurile arse fumegau încă și peste toată mahalaua plutea un miros încins de cârpă. Înserarea tristă cuprinsese Cuțarida. Pompierii tot nu plecaseră. Loveau cu târnăcoapele în bârnele fumegânde. Zidarii, cu muierile, stringeau trentele scăpate, pe jumătate pârjolite. Fetei îi veni să plângă fără să știe de ce. Trase în piept aerul iute, plin de fum, și intră în casă. - Da unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu. Veta nu răspunse. Se dezbrăcă tăcută
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ți prisosește, mai dă și tu la alții din mânăstire. Catârul îl ducea în spinare pe părintele Costantino; băiatul în urma lui, pe jos, nu se uită înapoi nici măcar să-i facă un semn mamei sale. Mergând, se uită la țarina pârjolită, cu văi înguste și imense, șanțuri și râpe ca niște rânjete... Își bagă mâinile în buzunar ca să simtă micul corn de fier pe care maică-sa i-l dăduse să-l apere de piaza-rea. Pe cer treceau nori ce se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și de necrezut", după cum se pronunțase grăsanul omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot ar fi fost crezut. Dincolo de hotarele Calabriei m-am descurcat cu greu: priveliștea era pârjolită și cenușie, încremenită. Soarele ardea scorojind costișele și văioagele, în timp ce pământul scrâșnea din dinți. Am străbătut kilometri după kilometri fără să găsesc măcar un șipot de apă, un izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața lui Tommaso era înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuie să se exagereze cu veselia până la capăt. Degetele lui arătătoare și degetele mari mângâie pielea gălbui verde a găinii putrede, care își plânge ultimile picături lichide ale suprafeței ei, pentru că ea, găina, trebuia să fie de mult în pămânul pârjolit. Pierdut în gânduri, labele supremației Sale statale se adâncesc în cele din urmă în găină, care îi amintește de nașterea fiului său. Toate culturile naționale de putregai au asistat la desfășurarea nașterii. În sfârșit pipăie mica inimă țapănă, și murmură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și se merge la un izvor pentru desfășurarea slujbei. Pe timp de vară sunt posturile Sf. Petru și a Sf. Maria, iar o sărbătoare în care nu trebuie cu nici un chip să se lucreze pentru a nu fi gospodăriile pârjolite, este Sf. Foca. Sânzienele sunt zâne frumoase care au putere să-i facă fericiți pe oameni și se sărbătoresc pe 24 iunie, când se fac coronițe din flori galbene de sânziene și se sare cu ele pe cap peste foc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
într-un fel de tabere spre a fi salvați. Cu accidentele de rigoare. Nu vă puteți închipui ce burți mari aveau la un trup numai piele și oase.. țăranii se îngrămădeau în păduri unde mai existau izvoare; câmpurile și dealurile pârjolite, galbene, cu mult praf nu ofereau nici măcar smocuri de iarbă pentru animale. N. Labi ș: "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit și a curs pe pământ/..../ Ciuturile scot din fântână nămol"... sub cerul "fierbinte și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pe care diverse pericole o pot ucide. Terra, casa noastră, e pândită în tăcere de monștrii înfiorători 157, ascunși în bezna cosmosului. Altădată, i-au dat viață, dar sunt pregătiți acum pentru a o omorî. Oricând, riscă să fie zdrobită, pârjolită și înghițită, iar, odată cu demolarea casei, noi înșine vom fi dispărut sub dărâmăturile ei. Existența noastră depinde și de răbdarea Pământului pe care și-o arată față de noi. E suficient de puternic să ne nimicească, ștergându-ne de pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce altădată a fost splendoare și măreție, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nicio generație nu trebuie să creadă că lumea se sfârșește cu ea sau că începe cu ea. Idolatria față de trecut ca o prosternare în fața lui domolește elanul creator și înnoitor, precum și anularea sau discreditarea trecutului lasă în urmă un pământ pârjolit din care nu se știe ce iarbă, bună sau rea, va mai crește... Opțiunile sale dramaturgice care îl reprezintă ca regizor de teatru, după propria sa declarație, sunt Shakespeare, Cehov și Caragiale. Opera sa poate fi înțeleasă ca o constelație
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interzise prin Talmud Tora evreilor. Românii majoritari, erau invitați zilnic la cazanul public unde serveau un meniu „extra”: la felul I ciorbă de zarzavaturi (ștevie, lobodă, leurdă, ceva leuștean, oleacă de dragavei și grâușor, atât cât se mai găsea prin pârjolitele păduri din jurul orașului, etc.) iar la felul II, câteva coji de cartofi fierte și asezonate cu murături de anul trecut. Despre pâine nici nu se vorbea pe atunci la bază fiind tradiționala mămăligă ce, din lipsă de mălai, se transformase
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
la îndoială necesitatea folosirii violenței. Această posibilitate a apărut, în cele din urmă, o dată cu inventarea și răspîndirea armelor nucleare, al căror potențial distructiv este reprezentat de trupurile sfîrtecate, de fețele umflate și de cadavrele arse și contorsionate rămase pe pămîntul pîrjolit al Hiroshimei în urma atacului lansat de Enola Gay într-o zi de vară la începutul lui august 1945. Din acea zi, principiul anihilării, care nu recunoaște nici "un principiu de clasă" (Hrușciov), a bulversat lumea întreagă; rasa umană a trebuit
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de creșterea recoltelor, de normalizarea fiecărei categorii de oameni și de animale, pentru că ele se aflau chiar sub tutela divinităților inspiratoare. Oamenii ficționau cu scopuri practice. Citim într-un text literar rămas de la fenicieni: „Craiul Denel porni, dădu ocol țării pîrjolite de secetă și văzu un mic lăstar în brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se lăstarul acesta în brazdă! Crească spicul în pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rămas de la fenicieni: „Craiul Denel porni, dădu ocol țării pîrjolite de secetă și văzu un mic lăstar în brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se lăstarul acesta în brazdă! Crească spicul în pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te culeagă și să te pună în hambarul său!». Craiul Denel porni iar la drum, străbătu cîmpul ars de secetă și văzu un spic de grîu în ogorul pîrjolit, el
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te culeagă și să te pună în hambarul său!». Craiul Denel porni iar la drum, străbătu cîmpul ars de secetă și văzu un spic de grîu în ogorul pîrjolit, el văzu un spic pe glia uscată. Dezmierdînd spicul, îl sărută și-i spuse: «Să crească mare, să crească înalt spicul grîului! Să se înalțe spicul în pămîntul cel pîrjolit! Spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de secetă și văzu un spic de grîu în ogorul pîrjolit, el văzu un spic pe glia uscată. Dezmierdînd spicul, îl sărută și-i spuse: «Să crească mare, să crească înalt spicul grîului! Să se înalțe spicul în pămîntul cel pîrjolit! Spicule, fie ca mîna lui Aghat cel viteaz să te strîngă și să te pună în hambarele sale!»”. Spicul de grîu este îngrijit și adorat, iar urările ce i se aduc sunt izbitor de asemănătoare cu cîntările noastre plugărești. După
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe atât de dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lași singur cu ea... — Ai dreptate, uitasem... răspunse cândva, sec, Lucian. Abia după prânz, cândva, își dădu seama că cei trei Manole plecaseră cu automobilul spre București și îl luaseră și pe colegul Lucian. Plaja încă ardea ; final de iulie, pârjolit. Marea adormise. Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grad de rudenie. După o vreme, sărutul conjugal calmează. Iubirea poate fi circumscrisă magiei. Toți filozofii sunt îndrăgostiți. Unii pretind că și reciproca e valabilă. Și în iubire câștigă cel care știe să dăruiască. Don Juan a practicat tactica sufletelor pârjolite. Artiștii au nevoie de dragoste. Cum să zbori cu o singură aripă? Nefericirile conjugale pot fi compensate în plan filozofic. Socrate a fost, în acest sens, primul cobai. La bătrânețe, iubirea e ca banii. Dacă nu-i mai ai, nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bacalia vicioasă fiindcă marea secătuită refuza să mai dea altceva drept hrană și trebuia văzduhul de lumină să satisfacă cererea neostoită a omului. Au despicat mai mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții. Sătui de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
teritoriul inamicului pentru a lovi punctele nevralgice ale acestuia. -Disproporția de forțe i-a determinat pe români: să evite bătăliile decisive; să prefere luptele de hărțuire pentru a împiedica adversarul să-și valorifice superioritatea în oameni; să folosească tactica „pământului pârjolit”, prin care erau distruse recoltele, vegetația, locuințele, iar populația se retrăgea în locuri greu accesibile, pentru a lipsi armata invadatoare de posibilități de aprovizionare și de obținere de informații. (detașamentele plecate după hrană erau nimicite);să organizeze atacuri de noapte
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
au alăturat 17.000 soldați din partea lui Laiotă Basarab; Ștefan nu dispunea decât de doar 40.000 de soldați, 5.000 secui, 1.800 de unguri și 2.000 de polonezi; pentru a echilibra forțele a dispus aplicarea tacticii „pământului pârjolit” -la 10 ianuarie 1475, a avut loc bătălia de la Vaslui (confluența Bârladului cu Rahova), victoria fiind de partea lui Ștefan. după victorie, domnul a trimis solii statelor creștine, pentru a cere ajutor și cooperare antiotomană (nu a primit decât laude
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
britanicii ocupă Bloemfontein, Johannesburg și capitala Pretoria. În faza a treia, mult depășiți numeric, burii adoptă tactici de guerilă sub comanda unor generali capabili, ca Jan Smuts§§§§§§§§§§§§. În replică, lordul Kitchener și generalul Frederick Sleigh Roberts recurg la tactica pămîntului pîrjolit; fermele burilor sînt distruse, iar prizonierii (inclusiv femeile și copiii) sînt internați în lagăre, primele lagăre de concentrare din lume. Hitler nu a fost original nici în această privință. Peste 20.000 dintre prizonieri mor în detenție, în condiții inumane
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]