378 matches
-
țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și ți se întâmplă des?! se minună piticul. - Păi dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici cu o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii, și cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-o dată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... - Care-i prostul? întrebă Pârnaie, căutând, totuși, de-a lungul muchiilor sclipitoare. - Ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Care-i prostul? întrebă Pârnaie, căutând, totuși, de-a lungul muchiilor sclipitoare. - Ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că io-s ăla..., conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul era țuguiat, cu un pompon multicolor în vârf, și-l trase adânc pe frunte, de parcă ar fi vrut să se ascundă. Apoi întinse brațele lateral
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cu convingere, prost, ăsta-i cuvântul, să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta e o boală care se ia, ca râia...” - Ce faci? se întoarse Pârnaie, uitându- se la el cum se aprinde, vorbind și însoțind cu mișcări largi ale brațului. - Iaca, vorbesc la telefon. Ce treabă ai tu? - Cu cine vorbești? - Nu știu, că n-am format niciun număr. - Păi, formează, ce stai? - Ce, că
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. - Alo, spuse, către receptorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile către Pârnaie, care se uita la el, cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul: |la nu mă vedea, că era la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. - Te simte după glas, băzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
frumos... Ridică privirile către Pârnaie, care se uita la el, cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul: |la nu mă vedea, că era la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. - Te simte după glas, băzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. - Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... - E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... - Băga-mi-aș! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă: Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta... Io zic că e mai mare decât orașul întreg... - Mocnește, zise Pârnaie. Astfel încât, deși soarele trecuse de vârf, înțeleseră de unde venea căldura aceea. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângea cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare cemi chirăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... - Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. - Să mor io
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. - Să mor io, se extazie, dacă asta nu e capotă de camion de-ăla de umblau rușii cu el! S-ar fi bucurat moșu-meu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă, ar fi murit, de bucurie, a doua oară... - Unde să vadă moșu-tu americani? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde vrea să bată Pârnaie. Ce, era afganistanez? Dar lunganul îi spulberă iluziile: - Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochii împăienjeniți. - Șefu’..., îngăimă. Pe-asta, când era bună, o împingeau vreo trei sute de cai... - Așa, și...? - Știi
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
o împingeau vreo trei sute de cai... - Așa, și...? - Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... - Cât face un măgar în cai putere? întrebă Pârnaie, privind peste capetele lor. - Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând semn resemnat piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu făcură decât să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cai putere? întrebă Pârnaie, privind peste capetele lor. - Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând semn resemnat piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu făcură decât să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii care, cu tablele clăpăuge una peste alta, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltându-se cu înverșunare, zgâlțâielile fură ceva mai zdravene, dar, cu șasiul prins
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându-se prin deschizătură cu o repezeală care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de pulpana pantalonilor lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână: - Șefu’..., șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi? Întrebarea nu era lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace negre de câlți, cu ochii negri, scăpărători, cu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
asta, proptită și dintr-o parte și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sufocat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră. Cioburile reîncepură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al grohotișurilor, de după cutiile aruncate de-a valma, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie privi descumpănit și se învârti pe loc. Rămaseră în mijloc, spate în spate, cu Chisăliță încercând zadarnic să se ascundă printre ceilalți doi. Odată cu pașii lor îndărăt se micșora și cercul, până când, la o distanță de vreo cinci pași de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
verticală. Astfel încât purta, precum Ianus, chipurile celor două porți. Dacă-l priveai dintr-o parte, era om, dacă-l priveai din cealaltă, era cal. Dacă-l priveai din față, trebuia să te descurci singur, ceea ce până una alta băieții lui Pârnaie, privindu-l cu ochii holbați și cu gura căscată, nu prea erau în stare să facă. Cum din nechezatul lui Calu nu s-ar fi înțeles diferența, putea veni oricare dintre gemeni, fără să greșească. Dându- le același nume, strigai
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
caute de treabă. Dacă priveai cu luare-aminte obrajii lui palizi, goliți de sânge, puteai bănui de unde îi venea nerăbdarea și cam ce fel de treabă ar putea fi aceea. Faptul că numele lui era un diminutiv suna încurajator pentru alde Pârnaie, căci diminutivele sugerează că oamenii sunt mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine diminutivul acela, asta nu era deloc un motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era, la mică depărtare, Isaia, care
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
era întregită de o smuceală din umăr și cap deodată, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet pe care, auzindu-l și simțind fiori pe grumaz, cheliosul, lipit de spinarea lui Pârnaie, se abținea cu greu să nu strige de fiecare dată „Iadeș!”, ca sub amenințarea unei iminente descăpâțănări. Altminteri, despre Isaia, călugărul fără schit, cu crucea pe piept, se putea spune că e un om bun, chiar dacă el ascundea, cu îndemânare
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
și, când colo, rămâne în arest. Nu știu ce să mai cred, sunt puțin derutat", a declarat Mircea Badea. Mircea Badea a adăugat: Până și Căpățână urla cretinismul ăsta cu Voiculescu! Vă dați seama că el face parte din propaganda băsistă? Din pârnaie a zis: stai mă, că mă sprijină colegul Robert! Când s-a dat ordinul pe unitate, s-a dat din libertate până în pârnaie. Eu sper să putrezească în pârnaie Marian Căpățână! Să stea acolo până când, biologic, putrezește".
Mircea Badea: Sunt uluit. Sunt puțin derutat, nu mai știu ce să mai cred by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28829_a_30154]
-
Căpățână urla cretinismul ăsta cu Voiculescu! Vă dați seama că el face parte din propaganda băsistă? Din pârnaie a zis: stai mă, că mă sprijină colegul Robert! Când s-a dat ordinul pe unitate, s-a dat din libertate până în pârnaie. Eu sper să putrezească în pârnaie Marian Căpățână! Să stea acolo până când, biologic, putrezește".
Mircea Badea: Sunt uluit. Sunt puțin derutat, nu mai știu ce să mai cred by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28829_a_30154]
-
Vă dați seama că el face parte din propaganda băsistă? Din pârnaie a zis: stai mă, că mă sprijină colegul Robert! Când s-a dat ordinul pe unitate, s-a dat din libertate până în pârnaie. Eu sper să putrezească în pârnaie Marian Căpățână! Să stea acolo până când, biologic, putrezește".
Mircea Badea: Sunt uluit. Sunt puțin derutat, nu mai știu ce să mai cred by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28829_a_30154]