1,126 matches
-
Kawabata (pe care îl "botezase" astfel, din cauza ochilor săi asiatici, după scriitorul japonez distins cu Premiul Nobel): "- Bună dimineața, domnule! Ați dormit bine? Corăbiile dumneavoastră au ajuns întregi în port? Ce se potrivește cel mai bine stomacului dumneavoastră sensibil? Un păduche în sos de cucută? Poate un pui de vulpe în sos tomat? O pulpă, la tavă, de cîine lihnit, cu sos de coacăze? Inimă de privighetoare cu semințe de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mîncați la micul dejun
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
doi. De aproape cinci ani, de când Împart maghernița, Îl aud cu regularitate, de patru-cinci ori pe zi. -Bună dimineața domnule! Ați dormit bine? Corăbiile dumneavoastră au ajuns Întregi În port? Ce se potrivește cel mai bine stomacului dumneavoastră sensibil? Un păduche În sos de cucută? Poate un pui de vulpe În sos tomat? O pulpă la tavă de câine lihnit, cu sos de coacăze? Organe de privighetoare cu semințe de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mănâncați la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spus: un rob“. Dar asta numai până la asediul turcilor din 1683. De atunci, au dispărut de pe scena istoriei - până când Într-o zi au reapărut. Fischl adăugă pe un ton pedagogic, Înlăturând un fir invizibil de praf de pe mânecă, „așa cum reapar păduchii În șifoniere. “ Dar, bineînțeles, un knisch putea să fie și un fel de mâncare, mi-am spus, o unealtă, o marcă de biciclete. Sau poate fi un fel anume de a te uita cruciș și mirat la cineva: „Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Wilms, i se va Întâmpla și altcuiva. Așa e de obicei cu comportamentul ăsta deviant. Și ce s-ar Întâmpla, dacă Brigada de la Moravuri nu și-ar asuma responsabilitatea? Permite-mi să răspund, domnule Knisch: viciile s-ar Înmulți. Ca păduchii! Oftă. E păcat. Dar uite că așa stau lucrurile. Viciile, ca păduchii: sunt peste tot. Și tocmai de aceea ne-a rugat inspectorul Wickert să procedăm cu vigoare și fără a sta la discuții. „Diels“, mi-a zis, „nici măcar geniala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
comportamentul ăsta deviant. Și ce s-ar Întâmpla, dacă Brigada de la Moravuri nu și-ar asuma responsabilitatea? Permite-mi să răspund, domnule Knisch: viciile s-ar Înmulți. Ca păduchii! Oftă. E păcat. Dar uite că așa stau lucrurile. Viciile, ca păduchii: sunt peste tot. Și tocmai de aceea ne-a rugat inspectorul Wickert să procedăm cu vigoare și fără a sta la discuții. „Diels“, mi-a zis, „nici măcar geniala de Manetti nu poate nega că Wilms era Îmbrăcată Într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l duc la ureche. — Ai văzut chestia asta în ediția de dimineață? zice. În atenția pasagerilor de la clasa întâi ai companiei Regent-Pacific Airlines Iar în text zice: „Ați fost afectat de căderea părului și/sau ați avut neplăceri cauzate de păduchii lați după ce ați venit în contact cu fotoliile, pernele sau păturile din avioanele companiei? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. — Ai sunat deja în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții ascultă cu gura căscată. Nimeni nu țipă. Henderson mă prinde în timp ce-mi pun haina în cuier și zice: — Ai sunat la Regent-Pacific Airlines în legătură cu păduchii lați? Și-i zic că nimeni nu scoate o vorbă până nu intră pe rol procesul. Henderson zice: — Ca să știi și tu, de-acuma cu mine lucrezi. Duncan nu s-a dat la fund, zice. Am aflat că a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai crasă incorectitudine politică decât acest uz de forță pe care îl face majoritatea militară dominantă a Americii ca să asigure imunitatea pentru crimă a militarilor ei? Ce deosebire mai este între Casa Albă, spre ale cărei valori ne îndreptăm, și păduchii noștri parlamentari care-și folosesc imunitatea ca să poată comite, nepedepsiți, orice infracțiune? În vreme ce soldații olteni înghit praful Kandaharului dormind cu automatul sub pernă, iar regimul Iliescu-Năstase se repede cu aceeași disperare servilă ca și regimul Constantinescu să satisfacă America atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de ce a început să mă mănânce (și nu pe dinafară, ci pe dinăuntru, ceea ce e cu atât mai nasol pentru că, în cazul în care ar fi fost pe dinafară, aș fi pus totul pe seama mătreții sau, mai știu eu, a păduchilor, numai că treaba asta cu mătreața e prea simplă ca să țină loc de-o explicație, plus că, acum pe bune, n-ar fi mare brânză să cobor cu liftul și să-i cer lui nenea de la buticul din spate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe bune, n-ar fi mare brânză să cobor cu liftul și să-i cer lui nenea de la buticul din spate un șampon bengos cu care să mătrășesc făina asta din păr măcar pentru o săptămână. Cât despre chestia cu păduchii, slavă Domnului, de când nu m-am mai întâlnit cu Paul, care-mi dona periodic dintr-ai lui - avea o crescătorie sau ceva pe-acolo -, să tot fie vreo douăzeci de ani, n-am mai reușit să mă pricopsesc nici măcar c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întâmplă ca tocmai scărpinatul să te procopsească cu o eczemă sau cu ceva mai grav, dar, până una-alta (cum n-am încredere în doctori), nu întrevăd altă cale. Și pentru că nu e vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța că, odată și odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
peste noapte - era mai ieftin decît o cameră și mai cald decît pe stradă. Lumea Îi spunea, cu afecțiune, Casa cu Scărpinici, și cei mai mulți șobolani o evitau din cauza insectelor care-și făcuseră culcuș aici, o populație hămesită de purici și păduchi, dar și din cauza duhorii pestilențiale - un damf greu, de bătrînețe, de oameni săraci, de sudoare și energie negativă, amestecate cu putoarea de pesticide și dezinfectant, cu care se dădea o dată pe săptămînă. Mie Însă, dat fiind temperamentul meu, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce turniruri făceau ploșnițele pe pereți când se stingea lumina, pe sub tapetul rupt, de pe vremea naționalizării... da’ știți voi cum e să ai tot corpul plin de blânde de la ploșnițe? - Nici eu nu știu cum e cu ploșnițele, n-am luat decât păduchi în clasa întâi, de-am avut gaz turnat în cap o lună și-am urlat în gura mare că, dacă mă tund chilug, fug la Bucșoaia, n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n‑a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mână a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decât balta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într‑o viață de om n‑ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, râie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămâni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îmbarcate, folosindu-se de seva unui arbust care creștea pe înălțimile insulei, iar membrii expediției se supuseseră și ei ritualului obligatoriu, căci știau, din experiența, că nu există nimic mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se dovedeste întotdeauna mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu li se permită cu nici unchip să se apropie de Marara, pe care o ancorară la vreo sută de metri de coastă, menținând tot timpul șase oameni de gardă. — Stați departe de ei! ordonase imediat. Dacă luăm și noi păduchi, restul drumului se va transforma într-un calvar. Dar cum să evite că unul din acele milioane de paraziți să nu treacă asupra lor și cum să scape de ei dacă pe insulița aceea solitara nu creștea plantă din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înălțimea catargelor și să prindă mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează cu atâta sârguința, încât pot transforma Marara într-o epavă. —Cum? —Mâncând-o. Niho-Nui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
subsuoară. Din câte știu n-au făcut sex cu nimeni. În nici un caz nu poate fi vorba de lăței. Tot cam pe atunci, nevasta unuia dintre detectivi vine la secție. A găsit petele minuscule de sânge pe care le lasă păduchii lați. Ca de piper roșu, împroșcate pe albul chiloților sau în interiorul tricourilor albe, oriunde hainele intră în contact cu părul de pe corp. Pete mici de sânge, sânge, sânge. Poate că nevasta le-a găsit în lenjeria bărbatului. Poate într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albi, murdăriți în spate cu vaselină. Fetița, doar un slip de satin, întărit de la atâtea pete. Cu un singur braț, detectivul apucă păpușile grele cât doi copii, și le strânge la piept. Cu inelele lor din sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]