185 matches
-
dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian, care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgîne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura de o oarecare apreciere și din partea lui Sidonius Apollinaris, de aceea stilul său, spre deosebire de clasicismul scriitorilor galici din secolul al V-lea, este foarte îngrijit. Tratatul despre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmă supremația spiritului asupra cuvântului, așa cum fratele lui Isus, Iacob, a întemeiat prima biserică creștină în Ierusalim. Canoanele Septuagintei grecești după Vechiul Testament au devenit literă de lege pentru dogma viitoarei biserici creștine. Cu toate că vechile religii întâlnite de apostoli erau considerate păgâne, cu toate că ritualurile misterelor lor erau în mare identice: botezul era renaștere, euharistia mithraică se făcea cu pâine și apă, sărbătorile primăverii Paștele, sau a Nașterii Domnului, Crăciunul, 6 ianuarie, 25 decembrie 288 etc. Sunt aceleași dintotdeauna pe acest pământ. Se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Bacovia, Poema finală, Plumb, Litera, 2009. 1089 Aristotel, Rethorica, cartea a III-a, Leiden, Brill, 1978. 1090 Paul Balahur, Țărm de aur, Anotimpul corăbiilor, Editura Junimea, Iași, 1974. 1091 George Bacovia, După amiază caldă, Plumb, Litera, 2009. 1092 César Vallejo, "Păgână", în Heralzii negri, Editura Univers, București, 1979. 1093 Lucian Blaga, Poetul, Mirabila sămânță, Prut international 1995. 1094 Heinrich Auerbach, Figura, Neue Dantenstudien 5, 1944. 1095 Liviu Pendefunda, Dogmă sau Libertatea Gândirii, Editura Junimea, Iași, 2007. 1096 Lucian Blaga, Poeții, Mirabila
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Gehl, 1993). Umaniștii Renașterii considerau că textele clasice, elaborate într-o latină ornată și sofisticată, sunt mult mai capabile să transmită virtutea și elocvența de care au nevoie oamenii liberi. Un efect plauzibil al înlocuirii textelor pioase creștine cu altele păgâne, chiar dacă clasice, a fost încurajarea unui spirit secular în școlile europene, care până atunci erau tributare unei funcționalități clericale. În aceeași perioadă au început să se răspândească școlile populare, în care tinerii erau instruiți în citire, scriere și matematica comercială
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
orientului creștin de teritoriile occidentale ale imperiului, până spre schisma finală, din 1054. Imaginarul lumii vechi pare a fi fost determinat în primul mileniu de clivajul european est-vest, între cetatea greacă și instituția romană a puterii, apoi între fosta capitală, "păgână" (Roma) și cea creștină (Constantinopol), dar și între augustus și basileus, concurat mai târziu de lumea regatelor și a imperiilor medievale din Occident, tinere și ambițioase. Putem spune ce s-a păstrat și ce s-a pierdut în această istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
intelectualilor păgâni care ne face să ne amintim faimosul episod povestit de Ieronim în Epistola 22 privitor la propria incapacitate de a recunoaște adevărata valoare a Bibliei, o carte a cărei lectură i se părea prea puțin plăcută în comparație cu cele păgâne. Puțin după aceea, Augustin, împins de neliniștea sa spirituală, s-a îndreptat către secta maniheienilor care, deși condamnată deja de autoritățile civile de un secol, exista încă la Cartagina, ca în întreg Imperiul Roman; în această sectă, el nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o ambianță culturală foarte stimulatoare, mult diferită de cea provincială din Cartagina și de cea păgână, mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, cum era cea din Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgâni, dar care erau interesați de creștinism; era cultivată aici nu numai retorica, ci și filosofia, în special
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
biblic, căreia scriitorul trebuise să i se dedice încă de când era mai întâi ascet și apoi preot, l-a făcut până la urmă pe Augustin să mediteze asupra validității, a dimensiunilor și a caracteristicilor unei culturi creștine, evident diferită de cea păgână (care era, de altfel, cea în care el însuși și toți contemporanii săi fuseseră educați), lucru ce de-acum n-avea cum să nu fie clar pentru toată lumea. Acest caracter diferit, aceste particularități nu scăpaseră atenției creștinilor cultivați încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgânului Rutilius Namazianus, din aceeași perioadă, intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, acesta, atunci când exaltă funcția civilizatoare a Romei păgâne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filosofiei păgâne de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filosofiei este materia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un teolog și ca un profet și nu ca un istoric sau ca un politician. El observă cum convertirea la creștinism obținută prin legile Statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura cetății omului. Însă Augustin nu identificase cele două cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și a subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgâne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura de o oarecare apreciere și din partea lui Sidonius Apolinarie, de aceea stilul său, spre deosebire de clasicismul scriitorilor galici din secolul al cincilea, este foarte îngrijit. Tratatul despre Condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devine explicabilă preferința lui Cantemir pentru Seneca. După cum aminteam, în Divanul îl folosește în mod repetat, referindu-se la el ca la o autoritate în domeniul eticii, ca la un autor bine orientat, în pofida apartenenței sale la o cultură precreștină, "păgână". Doar că această decupare a unor pasaje și montarea lor în contexte total diferite nu demonstrează și frecventarea la sursă a operei lui Seneca. Mai mult decât atât, este vorba de o înțelegere deformată a filosofiei acestuia și a doctrinei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Crociata: Opera în patru acte, pe un libret de Temistocle Solera, după un poem cu același titlu de Tommaso Grossi. Premieră a avut loc la Teatrul Scală din Milano Actul I Răzbunarea Tablou 1. Acțiunea are loc între anii 1095-1097. Păgâno, fratele gelos al lui Arvino, încearcă să-l ucidă chiar în ziua căsătoriei sale cu Viclinda. În urma acestui atentat este exilat. Tablou; 2. Mulți ani mai tarziu, Păgâno se întoarce la Milano sub aparentă unui om plin de remușcări, iar
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Milano Actul I Răzbunarea Tablou 1. Acțiunea are loc între anii 1095-1097. Păgâno, fratele gelos al lui Arvino, încearcă să-l ucidă chiar în ziua căsătoriei sale cu Viclinda. În urma acestui atentat este exilat. Tablou; 2. Mulți ani mai tarziu, Păgâno se întoarce la Milano sub aparentă unui om plin de remușcări, iar cei doi frați se împacă. Un grup de ucigași plătiți sunt tocmiți de Păgâno să l ucidă pe Arvino (Sciagurata, ed hai creduto...O speranza di vendetta.). Viclinda
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sale cu Viclinda. În urma acestui atentat este exilat. Tablou; 2. Mulți ani mai tarziu, Păgâno se întoarce la Milano sub aparentă unui om plin de remușcări, iar cei doi frați se împacă. Un grup de ucigași plătiți sunt tocmiți de Păgâno să l ucidă pe Arvino (Sciagurata, ed hai creduto...O speranza di vendetta.). Viclinda îi spune Giseldei că are o presimțire neagră legată de noaptea ce urmeaza și propune că amândouă să se roage Domnului promițând că dacă sunt ajutate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Domnului promițând că dacă sunt ajutate să traverseze cu bine noaptea, vor merge desculțe până la Ierusalim. (Aria Salve Maria). Arvino însă simte pericolul și se pregătește să lupte cu amenințarea care se apropie. În noaptea atacului este întuneric beznă, așa că Păgâno lovește cu sabia pe cineva care în final se dovedește a fi fost propriul său tata. Disperat Păgâno încearcă să se sinucidă, dar este arestat. Actul ÎI Omul din peșteră Tabloul 1. În Antiohia, tiranul Acciano se roaga lui Allah
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Maria). Arvino însă simte pericolul și se pregătește să lupte cu amenințarea care se apropie. În noaptea atacului este întuneric beznă, așa că Păgâno lovește cu sabia pe cineva care în final se dovedește a fi fost propriul său tata. Disperat Păgâno încearcă să se sinucidă, dar este arestat. Actul ÎI Omul din peșteră Tabloul 1. În Antiohia, tiranul Acciano se roaga lui Allah să-și dezlănțuie furia asupra cruciaților. Fiul său, Oronte, este îndrăgostit de o prizoniera, Giselda, fiica lui Arvino
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Arvino și Viclinda, și intenționează să se creștineze, la fel cum procedase deja în secret și mama lui, Sofia (La mia letizia infondere...Come poteva un angelo). Tabloul 2. Între timp Pirro sosește în vecinătatea orașului și îl vizitează pe Păgâno care trăia în penitenta, ca pustnic într-o peșteră, pentru a-și ispăși păcatele (Mă quando un suon terrible). Păgâno își declară disponibilitatea de a conduce cruciații în orașul necredincioșilor. Cand realizează că aceștia sunt lombarzi, Păgâno se înarmează pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mia letizia infondere...Come poteva un angelo). Tabloul 2. Între timp Pirro sosește în vecinătatea orașului și îl vizitează pe Păgâno care trăia în penitenta, ca pustnic într-o peșteră, pentru a-și ispăși păcatele (Mă quando un suon terrible). Păgâno își declară disponibilitatea de a conduce cruciații în orașul necredincioșilor. Cand realizează că aceștia sunt lombarzi, Păgâno se înarmează pentru a participa la luptă. Tabloul 3. În harem, Sofia îi spune Giseldei că Acciano și Oronte au fost uciși: tânără
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îl vizitează pe Păgâno care trăia în penitenta, ca pustnic într-o peșteră, pentru a-și ispăși păcatele (Mă quando un suon terrible). Păgâno își declară disponibilitatea de a conduce cruciații în orașul necredincioșilor. Cand realizează că aceștia sunt lombarzi, Păgâno se înarmează pentru a participa la luptă. Tabloul 3. În harem, Sofia îi spune Giseldei că Acciano și Oronte au fost uciși: tânără deplânge faptul că un Dumnezeu nedrept a permis acest război. Arvino ajunge la timp pentru a-i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nedrept a permis acest război. Arvino ajunge la timp pentru a-i auzi vorbele și o amenință că o va ucide pentru că hulește un război sfânt ( Se vano è îl pregare...No giusta causa non è d'Iddio). Pustnicul cucernic - Păgâno, nerecunoscut de nimeni din asistență o salvează pretextând că fata nu este în toate mințile. Actul III Convertirea Tablou 1. Oronte nu este mort. Rănit și deghizat în cruciat, el o găsește pe Giselda în Valea Giosafat. Cei doi își
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în Valea Giosafat. Cei doi își jură dragoste eternă unul altuia (Gieselda.... Oh ciel!... traveggoo?). Ei trebuie să dispară, pentru că Arvino, care a aflat despre dragostea lor, îi caută pentru a-i despărți. Tabloul 2. Arvino a aflat deasemenea că Păgâno este prin apropiere și este hotărât să-l prindă și să-l pedepsească odată pentru totdeauna pentru toate păcatele lui. Tabloul 3. Oronte și Giselda își găsesc refugiu în peștera pustnicului. Acolo rânitul este botezat și moare în brațele iubitei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Siloe începe să țâșnească apă. Tabloul 3. Bătălia reîncepe și pustnicul este rănit în lupta. Tabloul 4. Adus în cortul lui Arvino el își dezvăluie adevărată identitate (Un breve instanțe). Comandantul cruciaților îl iartă și-l aduce în fața cortului, de unde Păgâno poate vedea fluturând steagul Creștinătății peste ruinele Ierusalimului. Principalele arii din opera I Lombardi alla Prima Crociata Aria Sciagurata, ed hai creduto... din actul I Rezumat : După revenirea din exil pentru vină de a fi ucis doi din oamenii lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
vedea fluturând steagul Creștinătății peste ruinele Ierusalimului. Principalele arii din opera I Lombardi alla Prima Crociata Aria Sciagurata, ed hai creduto... din actul I Rezumat : După revenirea din exil pentru vină de a fi ucis doi din oamenii lui Arvino, Păgâno îi mărturisește pajului sau, Pirro, că nu răutatea l a determinat să-i ucidă pe cei doi oameni. Amărăciunea că Viclinda îl preferase pe fratele său în locul lui l-a împins la aceste crime. Apoi continuă să i se adreseze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ca și când aceasta ar fi fost acolo, spundăndu-i că toate ce s-au petrecut au drept cauză refuzul ei de a-i fi acceptat iubirea. Între cele două părți ale ariei trec oamenii care urmau să pună foc casei lui Arvino. Păgâno îi avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă incendierea casei fratelui său, dar oamenii răspund că sunt hotărâți să ducă faptă la bun sfârșit. Apoi Păgâno se lansează în cabaletta în care își dezvăluie bucuria de a ajunge în sfârșit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]