1,817 matches
-
brânză cu smântână și mămăliguță -, una dintre măicuțe s-a Îndreptat spre mijlocul sălii de mese și a citit pasaje din biblie, sau din rugile scrise special pentru cele ce trebuiau să se lepede de păcat. Folosind ades termenii de: păgân, ateu, eretic, orgoliu, fățărnicie ș.a., aveam impresia că toate aceste inadecvate expresii erau Îndreptate asupra mea. Brânza de vaci era foarte bună și untoasă, dar am Început să simt nodurile În gât. Am răsuflat ușurată când și-a Încheiat pledoaria
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu veacul demultului păgân/ când putrezeam în carnea strămoșilor din mine,/ și din duhori și drojdii și sângiuri uterine/ mă îmbiam luminii să-i poposesc la sân" (citat după Lucian Vasile Bâgiu, p. 97). În al doilea capitol tematic - cel despre proză -, Bâgiu realizează
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
a publicat o carte pe această temă îl vede pe Arghezi drept un veritabil poet religios. în ordine strict creștină, e de părere Lazăr Popescu, Arghezi e mai curînd nereligios, făcînd excepție figura sa "franciscană". Deși într-un orizont precreștin, "păgîn", s-ar putea glosa la rigoare pe subiectul religiozității poetului, el întreține cel mult relații cu o "divinitate de piatră", ținînd de un sacru primordial, al idolatriei care, sub condeiul său ambiguu, e mai curînd o formă de polemică. Nu
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
atunci și Angelinei, dar ea știa deja despre ce era vorba și a pus piciorul în prag. Nici să nu te gîndești să le iei lumina, să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Kawabata. Și-a propus ca, În fiecare zi să-i citească din tomul cu coperte vișinii, fragmente din Psalmi, pentru frumusețea tulburătoare și magnifică a textelor, dar și din dorința de a-l aduce pe ,,calea cea dreaptă,, pe acest păgân netot, care și-a frunzărit viața, așa cum o fi frunzărit cele două-trei cărți pe care le-o fi ținut În mână, și nu s-a putut bucura nici măcar În vis de magia cuvintelor. Patru Sărbătorile de iarnă au trecut chinuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dar de ce mă-ntrebați? — Și cu se ocupă domnul Creighton? — Creighton e prenumele lui. — Nu zău? Vreți să spuneți că i-au dat numele de botez Creighton? — Nu știu sigur dacă a fost botezat vreodată, răspunse ea. — Aha. Vasăzică e păgân? — Știți, e plină lumea de ei, zise Fanny. Dumneavoastră v-ați autocaracteriza ca fiind creștin? — Ei bine, merg la slujba la biserică parohiala de Crăciun, de sărbătoarea recoltei, chestii de-astea, răspunse Adrian. Contribui la fondul pentru repararea acoperișului. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
atunci și Angelinei, dar ea știa deja despre ce era vorba și a pus piciorul în prag. Nici să nu te gîndești să le iei lumina, să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care ni le-ai dăruit nouă astăzi!, spuse: Închină-te, păgânule! Va se conformă, apoi văzând aceiași sclipire poznașă În privirea jucăușă a Rozaliței, Va se Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poate fi acuzat de absolut nimic. Că mi-a luat sticla de vodcă? Doar i-am oferit-o eu! Totuși... Nu găsesc nici un argument. Fănică continuă pe un ton monoton, resemnat. Noi, cei de pe navă, sîntem de toate națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ani ai să ai bani de băutură și ceva, cîte puțin de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a arătat mulțumit și s-a hotărît să fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să rupă din ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care îl prezintă ca principalul vinovat. Era un om corect, cinstit cu toată lumea. L-am determinat să fure... Doamne Dumnezeule! Simion jr. nu știa că în sat tatăl său a căpătat rapid pseudonimul "păgînul". De cînd se furase Icoana Făcătoare de Minuni, toți, absolul toți, s-au îndreptat cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte ceva de la Vasile Banditu', alții au văzut o mașină de București în seara furtului și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Toma cu o întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate, numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „șDumnezeuț, Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat/predat (paredoken) pentru noi toți”. În Mt. 20,19 - „ei îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. 5. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi îmbogățită, ne conduce spre o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iată contextul teologic: Dumnezeu-Tatăl este „atoatețiitorul”, adică El penetrează toate entitățile universului, atât ființele animate, cât și inanimatele, atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, în schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, întrucât aceștia păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt. În viziunea lui Origen, există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Gravitatea păcatului se probează la Origen în funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională, nu poate păcătui împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă în raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șsuntț în Tatăl”64. Fariseii îi depășesc în incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, în cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) în săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și simplu spirite, pot oare întreține legături trupești cu femeile?”. În ceea ce-l privește, el refuză să creadă că îngerii sfinți ai lui Dumnezeu „pot atinge un asemenea grad de decădere”. Nu exclude totuși posibilitatea ca anumite spirite venerate de păgâni, așa cum ar fi silvanii și faunii, să fie capabile de asemenea practici contra naturii. Dar se ferește să le judece. În ultimă instanță, în ochii săi, această chestiune de ordin teologic își găsește o soluție dintre cele mai rezonabile, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ducă traiul la Carpați, la apa Nistrului, la Dunăre și până la Marea cea Mare. Și au chibzuit s-o sfâșie în bucăți și s-o înghită darabă cu darabă până la dispariția ei totală în pântecele lor nesățios. Și au venit păgânii cu sabia, și au venit creștinii cu paloșul, dar și cu crucea și au cerut pământ și apă, și neamul moldovenilor au jinduit a-l face altul, de-al lor, spre a-și spori seminția, dacă așa ceva le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe urice sigiliul de pe deget în loc de semnătură și care numai sabia știe mânui. Și nici în Turculeți să n-ai încredere, și nici în Davidel, că toți îs nestatornici și schimbători ca vremea pe timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]