129 matches
-
să-l hodinim. De ieri, stă nedormit și nemâncat. Rătăcit și mânios a umblat, sărmanul; fie-vă milă de dânsul. Traian, mai tânăr, își simțea ochii încălziți de lacrimi. Cum să nu ne fie milă, nană Floare? doar nu suntem păgâni, nici calvini... Așa că eu zic să-l suiți pe un cal și să-l duceți numaidecât. Este acolo sluga, care va face foc și l-a priveghea. Și dumneata, Trăiene, vei sta cu el până ce mă întorc eu. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Haos, sinonime cu sfârșitul lumii (abrogarea legilor societății și ale naturii) : Mândru-i Domnu d-adormit, Sub un măr mândru ’nflorit. Scoală, Doamne, nu dormi, Că de când ai adormit, Iarba verde te-a-ngrădit, Florile te-or cotropit Și lumea s-o păgânit. Suduie fecior pe tată Și mamele-și fac păcate. D-atunci nu-i rod în bucate, Nici nu-i grâu, nici nu-i secară, Numai neghinioară goală (46, p. 75 ; vezi și 80). Merită să deschid aici o paranteză. Pornind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
băietul mamei! Scumpul mamei, chinuitul mamei, pe al șaptelea an ai pășit, ba nu, pe al șasălea, dragul mamei! Ce-ai făcut ? Vină acasă să mă vezi măcar pe mine, dacă n-ai văzut și nu ți-au dat drumul păgânii să vii să-l înmormântezi pe tatăl tău! Unde-ai fost, unde te-au dus, te-au luat din Hlinaia și te-au dus în Tiraspol, puiul mamei, chinuitul mamei ! Osânditul mamei, floarea mamei, floarea mamei! Băietul mamei, scumpul mamei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că ați venit și m-ați văzut și Domnul să-l ierte pe moșneagul meu, pe ștefan al meu, și Domnul să-i dea sănătate lui Ilie, să vină acasă să vadă măcar pe mama, dacă nu i o dat păgânii drumul să vină acasă. Mama a făcut tot ce a putut. Da’ tu n-ai mai venit, dragul meu. Dragul mamii!” (Plânge.) Am mai stat puțin, să se liniștească din plâns. Ne-a condus până la poartă, cu ochii tot în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
campanii de presă, întrebuințându-se termenii cei mai triviali atât la adresa ei, cât și a decedaților aduși aici, ba nu au lipsit nici gesturile de mână forte. Se uitase până și dictonul acela popular al strămoșilor noștri Romanii, care deși păgâni respectau totuși memoria celor plecați dintre noi, indiferent de credința lor religioasă, cât spuneau: "De mortuis nihil nisi bene" (De ce morți nu trebuie să se vorbească nimic, decât de bine". Anti-crematiștii din presa bisericească, mai ales, plecând de la premisa greșită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce necazuri putem da. — Lasă, Valer, zise bătrîna, că nevastă-sa Îi femeie de la noi din sat, bine că s-o-ndurat să-l ieie așa nenorocit cum l-o aflat, cum să n-o poftim În casă, că n-om fi păgîni! Tu vorbește mai bine acolo, la Partid, să-i deie lui pace și să nu-l mai bolunzască de cap... Mai bine să-i afle oarece bun de lucru, că el... — Bine, bine, mamă, vorbesc, oi vorbi... Cu cine-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a firmei - șaptezeci și cinci de ani de la înființare - și deschiderea primului magazin cu autoservire al lui Bolle se cereau celebrate cu un text festiv cu scop publicitar. Așa că am scris, cu Olivetti a mea, darul de nuntă, sub titlul Să convertești păgâni sau să vinzi lapte?, șase-șapte pagini care au fost apoi tipărite într-un tiraj mare - se pare că au fost trei sute cincizeci de mii de exemplare - și distribuite prin intermediul cutiilor poștale în gospodăriile vest-berlineze: primul meu mare public. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și alte chestii din astea. Am văzut la televizor cum s-au apucat să pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din giulgiul lui Iisus, să vadă de când e, dacă e adevărat. Sau, altă bazaconie, c-ar fi găsit oasele Mântuitorului, păgânii draculu’, Doamne iartă-mă... Păi bine, ce credeți, s-ar urni ceva, cu tot cu atomii și calculatoarele voastre, dacă n-ar vrea Dumnezeu? Adică eu ar trebui să cred că, la început, a fost vreun mormoloc care și-a pierdut coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de Marea Egee, dar între ei se aflau, ca și acum, multe insule. Și Muntele Athos este foarte cunoscut prin legende sale, nenumărate fiind acestea. El era locuit de păgâni în acele vremuri, nu de creștini... Este normal să fi fost păgâni, interveni Laura. Creștinii au apărut după Hristos, adică... după Învierea Lui. Iisus Hristos a trimis apostolii să creștineze lumea, nu? N-a răspuns nimeni. Erau surprinși de intrarea Laurei în discuție și, mai ales, de siguranța cu care vorbea. Au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe alții. 34. Dacă-i este foame cuiva, să mănînce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osîndă. Celelalte lucruri le voi rîndui cînd voi veni. $12 1. În ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu vreau să fiți în necunoștință. 2. Cînd erați păgîni, știți că vă duceați la idolii cei muți, după cum erați călăuziți. 3. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: "Isus să fie anatema!" Și nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul", decît prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
îi mort... îi mort! Da‟ cini ești mata, ha?! face ea bănuitoare, și mută mâna de la ochi la ureche. Dacă o întrebi, cum a murit Ion, ea oftează... - Of, of,.. blăstămațî di turci, l-o ucis! Da, l-o ucis păgâni‟, acolo‟n răzbel<footnote Războiul de Independență, de la 1877-1878. footnote>! și bătrâna oftează, din adânc, după fecioru-su, dar nu mai varsă lacrimi; i-au secat demult. Da, l-o ucis păgâni‟... repetă ea, după o vreme, privind într-o parte
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
di turci, l-o ucis! Da, l-o ucis păgâni‟, acolo‟n răzbel<footnote Războiul de Independență, de la 1877-1878. footnote>! și bătrâna oftează, din adânc, după fecioru-su, dar nu mai varsă lacrimi; i-au secat demult. Da, l-o ucis păgâni‟... repetă ea, după o vreme, privind într-o parte. Iaca, o rămas Domnica vădană, cu trii ploz‟... sărăcuța di dânsa. Domnica era cam scumpă la vorbă ...dacă o întrebi ceva, ea tace, parcă ar fi uitat dintr-o dată cuvintele. Bătrâna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în luptă dreaptă, după obiceiul neamului meu, iar pe militar l-am ucis pentru că era un asasin care n-a respectat legile sacre ale ospitalității... După legea tuaregilor, n-am comis nici un delict. Atunci de ce fugi? — Pentru că știu că nici păgânii de rumi, nici voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
germană și iraniană, în spațiul carpato-dunărean, aceasta este atmosfera religioasă în care a evoluat creștinismul autohton în secolele V-VI. Pe lângă huni, în nordul Dunării au ajuns și alani, germanici cu patrimoniul lor religios, în acest interval, cei mai mulți germani erau păgâni. Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase) barbare și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adăugau victimele credinței oficiale, ereticii și schismaticii, care fugeau fără încetare la barbari, așadar, o sumedenie de fugari. Prin urmare, între 454-600, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, au existat condiții favorabile pentru consolidarea comunităților existente și creștinarea locuitorilor din nordul Dunării încă păgâni. Dar acești factori n-au acționat cu aceeași intensitate și durată în întregul interval de timp și pe ansamblul teritoriului nord-dunărean. Atmosfera favorabilă răspândirii creștinismului la nordul Dunării de Jos este dovedită de numărul mare de obiecte creștine sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuvinte se referă la cult și organizarea bisericească, iar nu la noțiunile fundamentale de credință, care sunt de origine latină. Deducem că românii erau creștinați cu mult înainte de venirea slavo-bulgarilor, iar creștinarea n-am primit-o de la ei, care erau păgâni în momentul venirii lor, secolele VI-VII, ci doar terminologia referitoare la organizarea bisericească și cult. Iar scrierea slavă în regiunile noastre este atestată documentar în secolul al X-lea (vezi mai sus). Astfel, la Bucov, lângă Ploiești, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au receptat, în secolele III-IV, masive influențe din partea Imperiului. Influența civilizației romane s-a manifestat și în viața spirituală, mai concret în convertirea la creștinism a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu peste 1000 de morminte de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău) -să precizăm că până la creștinarea lor oficială, în secolele IX-X, slavii foloseau ca rit de înmormântare incinerația. La Sărata-Monteoru, mormintele în totalitate, sunt de incinerație, slavii, în secolele VI-VII, erau păgâni. Alte descoperiri funerare ale slavilor sunt rare, iar altele atribuite lor nu sunt în mod cert slave, precum cele de la Nalbant (jud. Tulcea), Lozna (jud. Botoșani), Seliște-Orhei, Cândești (jud. Vrancea) sau Ostrovu (jud. Mehedinți).6 Despre religia slavilor ne transmite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâi evreii, iar mai apoi creștinii, care, după aproape o sută de ani de la momentul morții și învierii lui Isus, puteau să se laude, prin glasurile lui Iustin, Herma și Irineu, de reușitele misionare întreprinse chiar și în ținuturile îndepărtate. Păgânii, i-au acuzat multă vreme pe creștini de ateism, de dispreț față de zei (critică adusă monoteismului exclusivist creștin și iudaic), de ospețe infam (hrănirea cu copii), de uniuni incestuoase (primii creștini se numeau frați și surori), de îmbrățișări la trupul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
omului cu Dumnezeu, și sensul fraternității față de aproapele. Descoperirea atitudinii cipriane este covârșitoare: exprimă gândirea întregii Biserici asupra războiului. În principal, Biserica s-a arătat rezervată în adoptarea unor poziții explicite referitoare la aspectele tipice situației în discuție, din moment ce atât păgânii cât și creștinii resimțeau moștenirile seculare care apăsau asupra mentalității lor. Din acest motiv, în loc de a considera preliminară absența unei participări la război și la serviciul militar, Biserica țintea direct la rădăcina situației urmărind schimbarea mentalității care, în dinamica sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa este contestată de martirologiile creștine. Care au fost motive reale ale tăcerii lui Eusebiu despre execuțiile soldaților creștini, din timpul prigoanei? Este foarte posibil ca episcopul cezareean să fi considerat procesele și condamnările la moarte ale soldaților creștini sau păgâni niște acțiuni interne ale armatei, un fel de consecințe ale violării disciplinei militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin (306-337) era dispus să treacă la reforma armatei, dându-i primele elemente creștine. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pare să existe nici o contrapoziție religioasă între cele două armate. Spre sfârșitul secolului IV, atenția păgânilor și a creștinilor din Imperiu se concentra asupra barbarilor. După anul 381, problema religioasă în armata romană nu mai era considerată relevantă întrucât atât păgânii cât și creștinii Imperiului erau concentrați asupra periculozității numerice ascensionale a elementelor barbare în diferite structuri ale acestei instituții de apărare. Bătălia de la Frigidus, ultima confruntare militară în două armate creștină și păgână, urma să decidă cine avea să preia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Prin contrast, gnosticismul a fost în principal o religie creștină. S-a bazat pe credința că puterea răului ar putea fi învinsă prin magie. Totuși, cele două religii s-au amestecat deseori între ele și au făcut un melanj. Atât păgânii cât și creștinii le-au practicat pe amândouă. O mare parte din confuzia epocii s-a datorat lipsei de linii clare de demarcație între ele. exprimat în toate tipurile de magie și ocultism. Secolul al II-lea își pierduse toată
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a evita răul. Cei doi pelerini vor pătrunde într-o cameră decorată cu fresce, dedicată glorificării bunurilor pământești. Pe fiecare dintre cei patru pereți sunt portretizați cei care au cunoscut gloria terestră: în înțelepciune (filozofi și poeți, în mare parte păgâni), în putere (marii împărați și războinici ai 612 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 35. 613 Ibidem. (trad. n.) 169 Greciei și ai Romei antice, regele Arthur și cavalerii săi, Carol cel Mare, Barbarossa și Manfred), în bogăție (Midas, Nero, regele Robert
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiecare stîlp al porții. Această datină izvorăște din legenda că, Sf.Gheorghe, fiind urmărit de păgîni, care Îl căutau să Îl omoare, a intrat În curtea unui om. Acesta a pus doi pomișori la poartă ca semn sa-l găsească păgînii. L toate porțile au crescut Însă pomișori, Sf.Gheorghe scăpînd. Tot În ziua de Sf.Gheorghe era și mai este obiceiul ca tot omul să se cîntărească, pentru ași cunoaște greutatea și apoi din credința că de cei cîntăriți nu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]