200 matches
-
adevăr Balduin apăru, palid, umblând greu. Schimbarăm o privire. Amândoi am înțeles că celălalt știa. Poetul deschise un scrin Empire de unde scoase un chec de la alimentara și o sticlă de Xeres de pe vremuri, din care turnă câte puțin în trei păhăruțe de cristal. Printre vestigiile salvate ale averilor princiare se găsea și un vechi gramofon; după ce întoarse manivela se auzi printre hârâituri o voce sublimă de soprană cântând Ave Maria. A fost Ajunul cel mai frumos pe care l-am petrecut
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
cu „decăderea“ poeziei prin scris. Câtă resemnare, atâta poezie, căci alternativa rezolvării acestei drame poetice moderne ar fi însemnat tăcerea. Augusta liră orfică se metamorfozează, astfel, în mâna poetului Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în cealaltă mână se află „păhăruțul“, paharul cu alcool de la cârciumă, de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
sub umbrela fleșcăită a postmodernității divinul/ carl gustav scrie cum scrie./ în absența stăpânului dus cu prietenii/ își permite stranii licențe, mistificarea/ grosolană a realității,/ practică delațiunea/ cum că// până și-un cocoș de tablă ciuguli petală cu petală/ din păhăruțul meu roza mentală,// denigrează/ flecărind de garabet cu vorbe rele,/ cum că scrisul meu atârnă prea mult/ de calitatea inspirației unui motan negru-negru/ cum că garabet merge prea des cu bărbătușul/ în căutarea inspirației și că de fapt/ frunza aceea
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
-i poartă numele. De puțin timp se încheiase ceremonia în care primise Ordinul Steaua României în grad de mare ofițer, eveniment care se petrecea în ziua cînd tocmai împlinise 97 de ani. Cum e obiceiul, bucuria se stropea cu un păhăruț pentru că udătura nu merge singură, nu lipsea, firește, nici uscătura. Ion Irimescu era în formă, starea lui de cumpănită mulțumire sufletească învingea osteneala, ce căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
fi trebuit să semnifice costumul integral al unei tinere cercheze. Pe umăr, gingașa soție de procuror ținea un vas confecționat din carton, pe care fusese lipită hîrtie aurită. Din vas se ițea gîtul unei sticle de șampanie. - Pe tine rog păhăruț șempanie! îi spuse Ippolit Matveevici, pocind cuvintele ca un muntean adevărat. Soția procurorului îi zîmbi tandru și- și coborî vasul de pe umăr. Ippolit Matveevici îi privea cu răsuflarea tăiată brațele goale, ca de ceară, și mîinile care destupau sticla cu
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
căldicică...". Alte culori, altă vegetație. Ajunge! E prea frumos. Am obosit! Domodossola, priveliștea e parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii mai puțin orgolioși și ofensivi aduc a Colții Morarului. Slavă Domnului, mai o hârtie pe jos, mai un păhăruț azvârlit, gură-cască, puști cerșind, te simți acasă. Lago Maggiore, vile adormite, ușoară ceață albăstrie le învăluie, ei încă visează, iar eu nu știu ce mă așteaptă. Și cine. Și unde. Și dacă. Arona, un zmeu multicolor cu o coadă uriașă se zbenguie
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
din cartierul Cursa de șoareci lângă ușă după cursa de șoareci crapă de atâtea droguri și sex și spaimă Snow White a cartierului nu cade nici o stea din cerul negru nu vine nici un prinț de la barul din colț cu un păhăruț de trăscău doar un câine de sticlă îi linge firișorul de sânge din colțul gurii va intra încet în gunoiul străzii sub gheața indiferentă a unui neon e tot ce-a mai rămas după ce poezia și-a luat zborul ar
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în calcul nenorocenia orelor suplimentare, ci doar atât: ziua de muncă de opt ore - și ofta din greu. "Cum, dumnezeule, să te descurci cu un păhăruț la o oră și jumătate?" Asta ar mai merge când bei de plăcere, mesteci castraveciori, stai singur la o măsuță din colțul bodegii și privești cu nesaț mujicii care nu știu cine ești tu și de ce îi privești cu atâta drag, Marfa
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
încet de tot, și nu-l poți sorbi cu înghițituri mici, mici de tot ca pe votcă. Cu cât trece mai greu cu atât devine mai dens, mai gros ca fumul de mahoarcă într-o cameră niciodată aerisită. Între două păhăruțe de votcă, ar putea bea ceai. Dar cum să bei ceai în timpul orelor de serviciu?" Marfa Stanilova (fir-ar numele ei blestemat și gura ei închisă pe veci) iar o să apară exact când el își toarnă pe furiș din samovarul
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
indicații sau rugăminți, că la el ajung toate dosarele pe care vine să le ia Marfa Stanilova, întotdeauna la ora 11 fix, sau pentru a fi mai concreți, exact după ce se șterge la gură cu mâneca hainei după al doilea păhăruț. În două rânduri a și avut ocazia să urce până la el și să-i audă glasul. A urca are un sens destul de ambiguu pentru ceea ce a trebuit să facă. Întreaga clădire, sau, mă rog, ceea ce cunoaște el din întreaga clădire
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
perfectul echilibru al lumii, în general, și al lumii sale, al vieții sale, în particular. Lumea era frumoasă și bine tocmită: dacă nu ar fi fost avansat, votca tot s-ar fi scumpit, iar el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii ori pur și simplu uitându-se la concetățenii săi și la Ninocika. Sau poate că s-ar fi îmbătat, ieșindu-și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta!" gândi Saproșkinov privind la tunica militărească a femeii. Era aceeași de ieri. Și de alaltăieri. Ce s-o mai lungim, era aceeași și de o zi înaintea zilei de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
brânză topită, singurele pe care le mai aveam în frigider, si, în lipsă de pâine proaspătă, am pus pe masa o pungă cu pesmeți. Dar Daniel n-a vrut s-auda de niciunele. Mi-a cerut doar să-i Mocuiesc păhăruțul din mână cu o cană de băut apă, si asta a fost deocamdată tot ce-am putut să fac pentru el. Dar, în mod curios, cu cat sticlă dată în grija lui se golea, cu atat devenea mai lucid și
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de carte Gaudeamus se apropie -, cele câteva foarte bune poeme merită efortul lecturii. Iată un bonus pe final: Nu, încă nu te simți părăsit./ Te simți doar singur./ În curând te va părăsi și singurătatea.// Și vei rămâne ca un păhăruț gol/ căruia încet-încet i s-au măcinat marginile/ și s-a făcut una cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
curând te va părăsi și singurătatea.// Și vei rămâne ca un păhăruț gol/ căruia încet-încet i s-au măcinat marginile/ și s-a făcut una cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
ani în sus cam toate. Când se întâlnesc schimbă păreri, discută, râd, comentează înflăcărate ultimele știri din sat, vorbesc despre vecini și animalele lor de casă, despre atotputernicul Dumnezeu și lumea largă și beau câte un păhărel de vin, un păhăruț de lichior sau chiar mai multe. Fiecare doamnă aduce câte ceva de închinat. Unde s-a mai pomenit așa ceva în România, să se întâlnească femeile și să-i dea cu șprițu’! Numai bărbații făceau din astea! Remarcă mama. Nici astăzi nu
Despre mama by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2660_a_3985]
-
poeziei. Nu fără a fi invocat ,îngerul domnului Tarkovsky", care se lasă ,televizat" atunci cînd punctul de plecare îl constituie ,restaurantul Casei Monteoru": ,Să facem focul sub scaun,/ fantoma heleșteului îngheață iarna/ în ochiul lunetistului cu pești și stele,/ cu păhăruțul printre ele.// La naiba să punem focul sub mlaștina asta disimulată -/ e frig, e întuneric, m-am îmbătat/ de singura mea evlavie, păhăruțul curat" (La restaurantul Casei Monteoru). Abstracțiunea e așadar corijată prin ironie. Un echilibru al discursului induce unul
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Să facem focul sub scaun,/ fantoma heleșteului îngheață iarna/ în ochiul lunetistului cu pești și stele,/ cu păhăruțul printre ele.// La naiba să punem focul sub mlaștina asta disimulată -/ e frig, e întuneric, m-am îmbătat/ de singura mea evlavie, păhăruțul curat" (La restaurantul Casei Monteoru). Abstracțiunea e așadar corijată prin ironie. Un echilibru al discursului induce unul de ordin moral, tehnica funcționînd precum un calmant. În atari condiții confesiunea autorului n-ar putea fi, în ruptul capului, una nudă, emoțională
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cu un sărut din mila publică să mor la Paris într-o zi cu ploaie// înainte de-a îmbătrîni aici,/ unde se ascunde lunetistul,/ unde lunetistul se ascunde în tufa de baștină,// înainte de-a îmbătrîni aici numărînd mereu banii/ păhăruțului ce ni s-a dat,/ păhăruțului ce ni s-a luat,/ fie numele păhăruțului binecuvîntat,// înainte de-a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste tufa de baștină, a domnului
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
să mor la Paris într-o zi cu ploaie// înainte de-a îmbătrîni aici,/ unde se ascunde lunetistul,/ unde lunetistul se ascunde în tufa de baștină,// înainte de-a îmbătrîni aici numărînd mereu banii/ păhăruțului ce ni s-a dat,/ păhăruțului ce ni s-a luat,/ fie numele păhăruțului binecuvîntat,// înainte de-a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste tufa de baștină, a domnului lunetist" (Lunetistul). Spre a evita de
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]