4,413 matches
-
pe sine prezență perenă a neamului nostru. Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze între drepții acestui popor, Amin! O pierdere majoră pentru istoriografia românească Prof. univ. dr. Petre Țurlea O pierdere majoră pentru istoriografia românească este dispariția ființei pământești a profesorului Gheorghe Buzatu. Dar profesorul Gheorghe Buzatu a fost și un mare patriot: a pus toată știința sa și munca sa în slujba Neamului său. de aceea, amintirea Profesorului Gheorghe Buzatu va rămâne ca un îndreptar pentru noile generații
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
spus atunci, când încă ne mai puteam întâlni, când suferința fizică nu-l făcuse încă prizonierul casei sale, că-i o foarte neînsemnată răsplată pentru bunătatea și generozitatea ce i-au însoțit pașii în lunga aventură pe drumul cunoașterii vicisitudinilor pământești. Alexandru Vona venea dintr-o veche familie de nobili spanioli, a căror existență se pierdea undeva departe în negura evului mediu. Mi-a explicat o dată arborele său genealogic, gradul de rudenie cu Canetti și faptul că din familia sa nu
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
R.F.R. (1945-1947), de fapt despre ultimii ani ai apariției prestigioasei reviste, înainte ca ea să fie interzisă, ca și despre destinul ulterior al redactorilor și colaboratorilor săi. La un moment dat, N. Steinhardt scrie negru pe alb: “Ca toate plăsmuirile pămîntești, seninul acelor zile și cordialitatea acelor ședințe au luat sfîrșit. Cărțile premiate n-au apucat a fi tipărite. Apoi, în toamna anului următor, ne-am zburătăcit cu toții care încotro, după cum îi era firea și i-a fost soarta fiecăruia. Arghezi
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
putea cuprinde întreaga Europă hotărăște să părăsească vechiul continent. Instinctul lui "apunakist" îl duce la Lima, în Peru, unde se stabilește la începutul lui 1948. De ce tocmai Peru? Ulrica Cugler mi-a povestit că soțul ei a luat un glob pămîntesc și degetul se opri pe această țară. Aici el compune muzică, cîntă la violă în Orchestra Simfonică Națională ( motiv pentru care Cugler nu era complet necunoscut în Peru), lucrează ca agent la o societate de asigurări, și continuă să scrie
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
de seamă nu avea, nici lumea nu stia s-o zămislească îndoit. Roșcove și smochine culegeam în zori cu hitonul încrețit de scaieți, de thyrs mă sprijineam doar atît cît să-mi fac loc în tufișuri și să pîndesc jivinele pămîntești înc-adormite. Haidoș mă trimisese aici într-un surghiun cu paianjeni, dar eu pe dulful Korin nădăjduiam să-l aflu în tinerețea-i albastră, singurul bărbat cu-adevărat sortit mie de legile nescrise. Insula avea mori de vânt zdrențuite pe lînga
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Dans le trajet de Bucarest à Mircesti, j'ai été continuellement persécuté par votre diable d'hymne national, que je trouve admirable, et j'ai essayé d'y adapter les paroles suivantes." 1) Poetul își exprimă preferința pentru "Rai vesel, pămîntesc" și insatisfacția față de versul "Ce poartă-un mare nume" (cu nefericita alăturare de silabe "tă-un"), lăsîndu-i compozitorului libertatea de a alege: "Bref, choisissez à votre guise ce qui vous convient le mieux."2) în forma oficială a imnului, intonată pînă
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
cu nefericita alăturare de silabe "tă-un"), lăsîndu-i compozitorului libertatea de a alege: "Bref, choisissez à votre guise ce qui vous convient le mieux."2) în forma oficială a imnului, intonată pînă în 1947, versurile sunau în conformitate cu voința poetului: "Rai vesel, pămîntesc,/ Cu mare, falnic nume!" Reproduc alăturat textul tipărit pe coperta posterioară a carnetului meu de note din anul școlar 1941-1942. Pledoaria din România literară se încheie paradoxal, printr-o stranie autosubminare: "oare n-ar fi bine să revenim la imnul
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
-l vedeam șpe Aubrey de Vereț altfel decît locuind într-una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten spre apus, încingîndu-l cu o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit, întrucîtva, în încercarea de a sădi iarăși raiul în viața pămîntească. Mi-l închipuiam dar răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adînci...." (p. 39). Motivul oglinzii, cu metaforica lui bogată, joacă un rol crucial și în Craii... Misterul central e acela
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
culturală adfel” din cadrul festivalului de publicitate neconvenționala ADfel de pe terasa “La Motoare”, de la ora 16:00. Vino să trimiți o scrisoare de rămas bun pentru viața după colectare a celui ce a fost ambalaj, PET și preaiubit deșeu în viață pământeasca! Sper că la priveghi să nu vină în număr copleșitor acele “maimuțe generice” despre care vorbește Maria Răducanu pe blogul ei (pe sapte.tv) descoperit de mine de foarte foarte de curând... Bine măcar că pe Maria Răducanu au descoperit-o
Fie-i colectarea uşoară! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82700_a_84025]
-
de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit. în fiecare clipă, ea
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
zburat și te-ai așezat pe arborele de vanilie. Un dar al altei mierle dintr-o primăvară de demult. Ce dulce trebuie să fi fost sămînța și cum s-a întristat ea pasărea cînd a pierdut-o în grădina mea pămîntească. 4. Popasul următor l-ai făcut pe bătătorul de covoare. Cît praf sub pașii tăi!, mi-ai spus. 5. Pe cușca cîinelui te-ai odihnit o clipă. Doar cît să ciugulești o rază de soare să-ți primenești aripile și
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
mine Ți-s mîinile parcă mai lungi Și părul e-o miere de-albine Cu care, lin, trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în scorburi adînci. Cu cît te apropii de mine Picioarele-ți parcă-s mai lungi...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
Liliana Ursu între rouă și flacără Suișul lacrimei spre ceruri aprinde și inima din carne și roua pămîntească - înviere. Printre zgomote ca printre buruieni înaintez la răsărit. Pînă dau de începutul din iarba senină. Cînd ceara și rugăciunea laolaltă viețuiesc una scăzînd cealaltă înălțîndu-se - lumină și hrană. Bucuria învierii Bruma se așază altfel Pe urzici Și altfel pe
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
cauză, dulcea povară de urmat. Pe drumul încercărilor sufletești sunt presărate semne, pentru aflarea unui sens, pentru găsirea ,,liniei inimii”. Baki Ymeri ne provoacă la un slalom printre primejdiile sufletului îndrăgostit. Sentimentele au fluiditate, în tradiția mersului implacabil al celor pământești: ,,Străzile/ Își deschid însetatele guri/ Pentru a înghiți/ Viețile noastre/ În vreme ce agrafa părului tău/ Rămâne ca decorație uitată/ Pe pernă.” (Agrafa). Estetica pasiunii își arată, uneori, latura obscură: ,,Cum să nu-mi placă mirosul amar/ Al acestui amoral trandafir?!” (Alergând
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
eliberați/ Pe colinele morții.” (Lumina Dardaniei). Lacrimile au funcție unificatoare, punte între sensibilități similare. Presentimentul paradisiac rămâne aproape. Baki Ymeri crede în Dumnezeu, în dragostea autentică, apreciază noblețea bărbăției, respectul față de părinți, simplitatea fidelității. Rugăciunea curată alină multe din suferințele pământești: ,,Doamne,/ Cât de aproape de mine tu ești/ Și cât de departe/ Noi suntem de tine!/ Gloria Tibi, Domine!/ Dă-mi, Doamne, credința/ Și puterea iubirii/ Care mângâie!” (Gloria Tibi, Domine!). Versurile lui Baki Ymeri pot fi asimilate unor ofrande pe
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
e kësaj bote. PUNCT DE-NTÂLNIRE Eu și tu Într-un punct de-ntâlnire De ce nu întâlnim Inimile într-un punc? Eu și tu Alergăm după umbră rămasă Încă nu știm Ce vom mai descoperi Eu și tu În jurul pomului pământesc Legăm pantofii Prin drumurile lumii. PRORE Kur dielli harron Dhe muzgu bie vonë Fijet e barit çmenden Bëjnë dashuri prore Me fushën e ëmbël Nën velin hënor Degët e muzgjeve Shpojnë gishtat e mi Me maja të holla pishe Nga
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MULȚI ANI,BINECUVÂNTAȚI! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului La Mulți Ani,Binecuvântați! A mai trecut un an,dar e firesc, Căci cele pământești,sunt trecătoare toate! Eu pentru tot,astăzi lui Dumnezeu Îi mulțumesc, Și-L rog,putere să îmi dea,să iert și să iubesc, Ca să-L slujesc numai pe El,până la moarte! Adeseori,noi sănătate vrem,ani,cât de mulți! Și
LA MULȚI ANI,BINECUVÂNTAȚI! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380758_a_382087]
-
un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea Dar ai rămas în mintea mea, regină... Părea că viitorul e pe-aproape Și-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades pierdut pe ape, Nu mai visez la raiul pământesc Luceafărul ce prin tăceri clipește Va încălzi umila mea ființă Nepieritor, destinu-mi ocrotește Să stăpânesc și vers și elocință Citește mai mult Spre viitorCând uragane mătură pustiulși cade noaptea peste infinitAscult cu detașare zurbagiulCe domină-n prezentul arvunitNemărginirea clipelor senineO
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
porțiAtingerile stelei călătoareAu dispărut pe-un drum din ani luminăAm alungat tristețea și-ncordareaDar ai rămas în mintea mea, regină...Părea că viitorul e pe-aproapeși-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades pierdut pe ape, Nu mai visez la raiul pământesc Luceafărul ce prin tăceri clipeșteVa încălzi umila mea ființăNepieritor, destinu-mi ocroteșteSă stăpânesc și vers și elocință... XXVII. GÂNDURI REBELE, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016. Gânduri rebele În viața mea am adunat poeme Și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
și mărturisirea acestuia în oricare dintre publicațiile contemporane sieși, fie și în obscure tipărituri (chiar șapirografiate). Eu văd în asemenea risipire a vocației de scriitor un dor nespus pentru limba română, care se putea audia în orice depărtare de pe globul pământesc, dacă nu era posibil în țara lui de origine (vezi jurnalul lui Virgil Ierunca). Are dreptate Gheorghe Glodeanu când afirmă că în dorința expresă de autenticitate a scriitorului, jurnalul a însoțit „practic, întreaga existență a lui Mircea Eliade”. Ori disecția
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
află În Pădurea Neagră, s-ar ivi din vecinătatea stelelor, coborând pe crengi și pe brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface În trei brațe - Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe - apoi În altele și altele, unindu-se cu apele lumii și isprăvindu-se În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh Pe mâinile noastre că o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau de gândit vecinei noastre de palier Cineva demontează în umbră mașinăria fină a viselor noastre că pe un ceasornic cumpărat de la târgul de vechituri într-o vară Ce ne mai pregătește oare melancolia ta Doamne cu valurile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că este bine așa. Domnul da viață și-adesea o curma. femeile nasc și pun pruncii la loc. ele sunt degetele lui Dumnezeu care împletesc pământescul soroc. vedeți? așa e lumea trecătoare. Făurarul, pe scăunelul lui barbar, fără timp sau materie primă fabrică infinitele vieți, pline de hâr, oameni buni, nu ucideți femeile, fără pântecul lor noi nu știm să trăim. fiți mai blânzi prin atelierul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-ntortocheatul drum,// Să-i rup tulpina și să-l port în mână/ Prin forfota cetății și-n pustie/ Spre-a-i povesti parfumul fraged până/ Și oamenii și cerul o să-l știe." - Cântec pentru Absurdica), se alătură unuia cu totul pământesc, aproape naiv în declararea impulsurilor și poftelor sexuale. Nu că Don Quijote și Sancho Panza s-ar amesteca într-o tipologie și un lirism omogene, dar iubita cu părul lung până la cer și servitoarea lată-n buci devin fațete, uneori suprapuse
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
o ține ridicată în dreptul ochilor/ (scrutători cum ochii niciunui copil n-au mai fost vreodată)/ privirea lor pierzîndu-se dincolo de încrucișarea/ bețelor de lemn, unde fusese ațintită,/ și în al căror semn pare să fi deslușit punctul/ de la capătul drumului său pămîntesc" (Louis de Morales: "Madona cu copilul și o furcă de tors în formă de cruce"). Astfel încît la capătul lecturii acestor rugăciuni plastic-poetice ne simțim îndemnați a oferi un citat din Vladimir Soloviov: "Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]