313 matches
-
numai că-i foarte uscat și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui întunecat, o culoare incertă și greu de specificat, care pare să-și schimbe nuanța, când spre negru, când spre un galben murdar, pământiu. Are un nas subțire, acvilin și buze subțiri, cu o expresie inteligentă. Fața lui nu ți se poate întipări în memorie, și prin asta nu vreau să spun că e banală, dimpotrivă, e o față ce radiază intensitate, dar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nenorocit, și m-a’ aruncat într-o celulă acolo. Acolo‚ în celulă era un inginer specializat în cazane industriale... Nenorocit tipul, Dumitrescu îl chema... Era de luni de zile în anchetă, și cred că a și murit, că săracu’ era pământiu și avea aici la pantofi tălpile desfăcute așa, arcuite de bătături de rangă la picioare. Și-a zis: Domne’ te așteaptă zile grele. Cum domne’? Dar eu n-am nici o vină. ăsta mi-a spus: Domnule, uite nu am nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zece, în mare grabă, pedagogii au sunat adunarea elevilor în „Sala de mese”. Murmurul de neliniște și nedumerire care ne cuprinsese pe toți, s-a stins într-o așteptare care nu se mai sfârșea... Abia când Părintele Gheorghiță, Directorul școlii, pământiu la față, însoțit de corpul profesoral, ca un cortegiu funebru, intră ca un vânt rece, am înțeles că era ceva extrem de grav. În sala de mese, se lăsă o tăcere deasă, că ne auzeam bătăile inimii... ni se părea că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nimic. Eram singuri în fața destinului, în acele ceasuri..! Mi-aduc bine aminte... Era luni 2 septembrie 1940. Prima zi de școală, în clasa întâia la Seminarul „Veniamin Costache”. Prima oră.. era ora de istorie. Profesorul Corlățeanu a intrat în clasă pământiu la față. S-a oprit în fața hărții care atârna pe perete. Era Harta României interbelice cu regiunile istorice. România Reîntregită. A stat așa în neclintire, fără să spună o vorbă.. minute în șir. După o vreme.. într-o tăcere deasă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se uita țintă cu ochii înlăcrimați la femeia din fața ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face față viitoarelor încercări. Lacrimile i se uscaseră pe obrajii prăfuiți, lăsând două dâre pământii ca machiajul superficial al unui clovn pregătit în grabă să intre pe scenă. Da. Această femeie judeca lucrurile la rece. Avea dreptate. Ar fi putut fi mai rău, mult mai rău. Ca un arc ținut prea multă vreme sub presiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jos. George a făcut trei ani și cînd a ieșit, a refuzat să mai facă pe dealerul. Trăgătorii branșați pe jazz și cu figuri În cap nu se arătau pe Strada 103. Băieții de pe 103 erau toți veterani - fețe trase, pămîntii, guri strîmbe, amare, degete Înțepenite, mișcări studiate. Există o mișcare specifică trăgătorilor, așa cum Încheietura moale la mînă e caracteristică poponarilor: brațul ridicat din cot, cu degetele Înțepenite și palmele Întoarse-n sus.) Erau de naționalități și constituții fizice diverse, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care aveau aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală. Dijma dată seniorului. Lui, care trebuise să-i apere pe amărâți, să le garanteze existența, contra năvălitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care avea aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală, (vezi nota 8). Pasajul marchează și o schimbare a vocii narative. Dacă în prima parte descrierea de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ce se întreba Baudelaire? Que cherchent-ils au Ciel, tous ces aveugles? De ce-și ridică ochii spre cer? Pentru că ei mai credeau în ceva. Dar noi? Te-ai întrebat vreodată în ce crezi?" Ioana nu mai putu suporta orbitele grele, pământii ale celui de-al doilea orb, care, ciudat o aspirau și, desprinzându-se de ele ca de niște legături îndărătnice, dureroase, porni spre geam urmărită de zâmbetul orbului strâmb, și de nedumerirea doctorului care parcă nu aștepta răspuns"11. Al
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ridică ochii spre cer? Pentru că ei mai credeau în ceva. Dar noi? Te-ai întrebat vreodată în ce crezi?" (vezi nota 11) În fine, a treia parte înregistrează reacția contemplatorului și comentarea acesteia: Ioana nu mai putu suporta orbitele grele, pământii ale celui de-al doilea orb, care, ciudat o aspirau și, desprinzându-se de ele ca de niște legături îndărătnice, dureroase, porni spre geam urmărită de zâmbetul orbului strâmb, și de nedumerirea doctorului care parcă nu aștepta răspuns (vezi nota
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
spune speranță, pentru că nimic nu era sigur) spre un viitor căruia nu-i mai aparținea, rămânea „... creația de 128 sertar, cea mai nobilă dintre chemările înalte ale astei vremi...” Drama vieții sale de artist! Cu luciditate și cu o tristețe pământie conștientizează că prin scrisul său, el, omul nimicit de inumanitate și măcinat de boală, va deveni... „o simplă literă de plumb dată la topit...” Din contra, spunem noi, prin opera sa (dar cu ce preț?!), Ion Dezideriu Sîrbu a devenit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a aflat paradisul în decorul fastuoasei gratuități a harului. Monahul se plimbă în grădina Raiului așa cum un arcuș vibrează peste corzile solare ale iubirii dumnezeiești. Lumea monahului este luminată de binecuvântări. Adâncimea privirii ieșind de sub pecetea inelară a unor cearcăne pământii este agonisită prin asceza privegherilor de noapte. Cunoașterea duhovnicească nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la continuitatea revelației. Experiența paradisiacă rimează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sleiește puțin câte puțin toată vlaga din corp. Carnea rămâne întinsă pe oase ca o pânză de păianjen, iar pielea își pierde culoarea, căci împuținându-se sângele, dispare albeața și roșeața și, de slăbiciune, corpul se învinețește, căpătând o culoare pământie; ...încetul cu încetul picioarele nu mai pot purta greutatea corpului, genunchii încep să tremure sub această povară, vocea slăbește și pare că-i leșinată, ochii se duc în fundul capului, iar fața ajunge întocmai ca un fruct cu coaja veștejită. Stomacul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai agitată, stârnind praful; avea și cum, căci atâta praf ca la Medgidia, reziduuri picate parcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se realizează o puternică solidaritate sufletească. Un film plin de umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pitite parcă s-ar cuibări în brațele acestor stânci. Am mai văzut așezări la poalele unui deal, la poalele unui munte, dar aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de spectaculos. La prima vedere a pădurii de stânci, îți pui întrebarea cum vei ajunge acolo sus unde sunt mănăstirile. Nedumerirea scade. Lăsând în urmă satul Kastraki
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a disipat într-un metaforism obscur: „În această singurătate meditativă,/ în trecerea străvezie a durerii,/ printre degete, ca de nisip a timpului,/ o ancoră sau o fântână/ peste efemerida copilărie -/ existența își lasă uitarea și mâna/ ce ni se subțiază pământie.// Oștile totuși durabil ne intră în lupte,/ rosturile ni se răresc în zadar,/ între înfrângeri bătălii se câștigă/ în amurgul nostru intermediar” (Investiție în alb). Dar în Orizontul regăsirilor (1976), „volum submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
stângăcie, altfel mă dau dispărută ai mei. Sunt plecată de aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o senzație foarte ciudată de panică la gândul că Eduard transportă nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o senzație foarte ciudată de panică la gândul că Eduard transportă nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei. E ca și cum i aș fi cedat identitatea mea pentru un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână subțire și scundă, cu capul înfășurat în pânză albă și cu fața pământie. Stătea cu ochii aninați de perete, cu capetele basmalei ca două urechi iepurești crescute la ceafă, și vorbea fără oprire n-aș putea să mai spun cum am ajuns în pădure, se lăsase ceața dimineții, eram tânără și nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai fac. Totu' depinde dă cum te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-ar fi putut s-o descrie în cuvinte. Frumusețea și imaginea ochilor Lui erau peste putința imaginației unui muritor. A visat că El se ridica la cer iar ea rămânea în întuneric, alături de un bărbat acoperit de veșmânt negru, pământiu. O mare de oameni se îndrepta agale, cu capetele plecate, spre cimitir, în timp ce ea și omul în negru rămâneau să mai aștepte, așezați pe ultima treaptă a unei scări. S-a trezit lac de sudoare. Era condamnată, pentru vecie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a dorit să-l citesc cu voce tare și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia a fost cuprinsă de spaimă și de suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se roșie la față ca focul și apoi pământie. Unul din kavhani a spus ceva soldaților, drept care aceștia au dus-o de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic de ea. Haganul nu s-a mișcat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deplângem moartea. Stiliano, trebuie să rămâi lângă el. Te implor din tot sufletul să nu-l lași singur! S-a așezat, punându-și mâinile-n poală. Ochii ei trădau nesomnul și ardoarea lacrimilor, tremurul neîncetat al mădularelor, fața îi era pământie și marcată de o grimasă de durere care nu izbutea să o urâțească. Inima mea dădea pe-afară ca un râu primăvara și-mi auzeam sângele bătând în urechi. Silit de iubire, am mințit din nou: - El este asaltat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acordul scris pentru edictul Ektesis al patriarhului monotelist Sergiu, Severino a refuzat, drept care solul i-a retras confirmarea. A plecat, lăsându-l pe noul papă și pe noi împreună cu el, la bunul-plac al lui Mauriciu. În fine a reapărut Adeodato, pământiu la față de frică, însoțit de câțiva nobili romani și de preotul Cracco, cameristul papal. Ne-a informat că papa era prizonier în încăperile episcopale de la biserica Quattro Santi Coronati și că Mauriciu își ațâța armata și o facțiune a populației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]