299 matches
-
simbolice), uneori îl văd cronosian, ca fiind parte integrantă a limbilor unui ceas în delir minutar. Caii verzi sunt extensii ale ecoului său. Parcă simt cum judecățile nonvalorice îi ling cu sete androginică bacteriile castanii, metaforele. Caii verzi au pene pământii și celeste, ce penetrează subconștientul lectorului naiv. Aceștia zburdă pe pajiștile pantagruelice, unde sunt așezate ca la un bufet suedez: anotimpurile, transcedentalul, jocul rebel cu singurătate și cenușă și marea claustrată în borcane de gem. Caii aceștia verzi îi văd
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
pustie”. Am închis reportofonul. Îl privesc pe omul din fața mea. E cu puțin mai în vîrstă decît mine, dar arată mult mai bătrîn, are privirea încețoșată și ochii încercănați adînc. Un soi de resemnare ușor amuzată îi plutește pe fața pămîntie. Simt nevoia să închei altfel discuția. - Și ce-ai simțit atunci, îți mai amintești? - Eu știu?... Nu mi-a părut rău că a picat Ceaușescu, dar... mi-am văzut un castel de nisip dărîmat. Mi-am dat seama că am
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
auzi: lasă pe Coroina! știu ce am de făcut. Băiatule, ai să-mi mulțumești toată viața. Năică, țăran care nu putea să pătrundă în profunzimea stărilor femii din fața lui, nu a observat că fața ei a-nceput să-i devină pământie, iar zâmbetul cald se ofilise ca o floare de mușcată lăsată fără apă în plină vară (când soarele e arzător), dar îngăimă câteva vorbe care n-au prea fost înțelese de „coana-madam”. - Sărut mâinile!... Am să vă fiu recunoscător, coniță
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
dar totuși piciorul îl chinuia din ce în ce mai tare. O duse așa zile și nopți fără sfârșit, trăind doar cu peștele adus de motan și cu apa de băut din butoiul din cabină. Piciorul i-se mai dezumflase, dar prinsese o culoare pământie pe alocuri cu pete vineții. Îsi dădu seama că e cangrenă și simți că în curând o să moară. Apucă, cu mare efort, o sticlă de rom și o bău aproape pe jumătate. Adormi, fără să mai simtă durerea, mirosul greu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
se bate toaca și se trag toate clopotele. Primul eseu al cărții este dedicat Liturghiei tăcerii cu ocazia prăznuirii Miracolului Învierii la Mănăstirea Tismana: Aproape de amiază, Biserica e confundată într-o nesfârșită pace. Călugărițele tocmai au săvârșit de cântat „Binevoiește, Pământiile, bucurie mare ... ” - axionul Maicii Domnului la Buna Vestire, pelerinii stau cu frunțile în pământ și așteaptă cu toții, în obșteasca tăcere, să se întâmple ceva însemnat. Din nou au curs lacrimi de mir pe icoana împărătească ... ”, îmi șoptește o femeie, ca și cum
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
numai Bunul To. Era omul ei drag, ținea la el, chiar și atunci cînd era ursuz ca bătrânii. În ultimii ani, părul i s-a rărit, ochii fugiră adânc în orbite, mâinile aveau un tremur ușor, fața căpătase o paloare pământie. Și totuși, pentru Linda acest om era încă șarmant, demn de admirat, omul alături de care viața avea un sens profund. Nu l-ar fI schimbat cu nici un alt bărbat din lume. Se întâmplă adesea ca între doi oameni care au
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
de cofeină poate fi chiar dublu față de Arabica. În schimb, din acest soi se obține un espresso foarte corpolent, cu o cremă foarte densă și o aciditate scăzută. Această varietate nu dezvoltă arome foarte complexe, ci mai degrabă arome lemnoase, pământii, amare, fiind lipsit de aroma și savoarea soiurilor Arabica. De obicei Robusta este adăugată în amestecuri alături de Arabica, din rațiuni economice (preț mai mic), pentru a ridica nivelul de cofeină, a scădea din aciditate, sau pentru a obține o cafea
Arabica vs Robusta [Corola-blog/BlogPost/100866_a_102158]
-
Membrele lor anterioare sunt mai groase, iar în timpul împerecherii apar calozități nupțiale închise la culoare pe partea internă a degetelor și a brațului. Masculul nu are saci vocali (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Colorit: dorsal este cenușiu închis, pământiu sau măsliniu pătat cu negru. De obicei, are o pereche de pete deschise între umeri și o singură pată la mijlocul spatelui. Ventral este marmorat, cu pete galbene pe fond negru sau gri închis, foarte rar cu puncte albe. Petele
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
Depinde însă cum se finalizează. Tocmai acesta este marele dezavantaj al acestei modalități de tratament împotriva cancerului: faptul că distruge, pe lângă celulele canceroase, celule sănătoase. În plus, se știe că pacientului îi cade părul și pielea lui prinde o culoare pământie închisă; bătrânii de la țară spun : „...e gata cu el, îl trage pământul !” O vorbă bătrânească, care prezice apropierea morții acestuia. Dar de ce să nu preîntâmpinăm sau să vindecăm cancerul, ucigând celulele canceroase prin modificarea pH-ului organismului. Ce este pH
CANCERUL POATE FI VINDECAT (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344411_a_345740]
-
prin aer tablouri diafane de lumină, ridicându-te până în punctul de dincolo de magia născută de pensula oricărui pictor renumit, înseamnă, pur și simplu, totul, un tot de natură tragică și, deopotrivă, solemnă, care lasă definitiv în urmă ceața de un pământiu neliniștitor a istoriei circumstanțiale. Personal, am regăsit întotdeauna în armonia interpretării sale scenice sensibilitatea nedisimulată literar a sufletului gorkian. Căci Plisetskaya și Alexei Maximovici s-au intersectat în viziunea mea exact în punctul unde umanitatea își atinge, în sfârșit purificată
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
Pătratul, pe care oneștenii l-au poreclit, după această întâmplare și altele asemănătoare, „Hitler”, scormonește cu botul pantofului nou și lustruit pământul uscat, prăfos și scoate la iveală câteva boabe de fasole albă amărâte, uscate și înnegrite. Fața îi devine pământie, ochii ca de fiară îi ies parcă din orbite, se apropie cu câțiva pași de noi ca și cum ar vrea să ne bată și urlă: - Tovarăși, ce fel de treabă faceți aici?! Ăsta-i sabotaj! - Tovarășe secretar, nu-i vom transforma
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Beneficiu care, așa cum am prevăzut în statutul firmei, merge spre binele populației acestei planete. Încăperea se umplu de un scârțâit ca și cum cineva ar fi manevrat capacele neunse ale unor cripte. Reprezentanții Marelui Consiliu râdeau de se prăpădeau iar fețe lor pământii căpătară o tentă verzulie. Era fericiți! Referință Bibliografică: TURISMUL TOTAL / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
aleargă zarea pentru a surprinde inefabila clipă și atunci cresc în ea forme noi, precum spunea Brâncuși:” Nu mai sunt demult al acestei lumi: sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup- mă aflu printre lucrurile esențiale“: “Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă.”( Gândul pământiu aleargă zarea ) Autoarea reprezintă în poeziile sale ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
mai sunt demult al acestei lumi: sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup- mă aflu printre lucrurile esențiale“: “Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă.”( Gândul pământiu aleargă zarea ) Autoarea reprezintă în poeziile sale ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > OFTEAZĂ FRUNZE ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Oftează frunze'n drumul spre oriunde, Ofrande'n galben, ocru, arămiu, Îndestulând covorul pământiu Cântând prin moarte, noii vieți, colinde. Spre stratul moale de foșnire mută, Valsează sinecuri din nori desprinse, Cu soli fecunzi sosiți ca daruri ninse, Vor zămisli o plapumă tăcută. Vreau liniștea din alb să te pătrunză! Pe fulgul tău, schimbat
OFTEAZĂ FRUNZE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372509_a_373838]
-
toate, în tot și în toate, pulsează misterul: “Ochii magici/ deschiși în scorbura/ măslinului sacru/ duc prin rădăcini/ spre centrul pământului/ oricum m-aș apropia/ vederea mea se-nchide/ aș vrea/ să-mi ating/ obrazul/ în gest iubitor/ de trunchiul pământiu/ al copacului/ adânc ridat/ de parcă/ râuri/ s-ar scurge/ și-ar plânge căzute din cer/ o sevă demiurgică”. Avem a face cu o trăire esențialmente mistică. Sublimul suprarealității (ori, mai degrabă, al adevăratei și singurei realități: Ehyeh Asher Ehyeh; Ego
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
decât evidentă. Condeiul vibrează în mâna poetului și așterne pe câmpia albă, cuiburi de rândunici. Poetul - tribun în cetatea tăcerii, așternând « în calea întunericului/cuvintele lui / flori albastre » (Eminescu). Un joc subtil de întuneric și lumină, existent pretutindeni, de nuanțe pământii din care răsar șuvițele vegetale, foame și sete de absolut, chip cioplit de cuvinte pentru veșnica tinerețe. Dar și « teama de gol / dinăuntrul cuvântului / golul din cetatea tăcerii » - ca un pământ sterp, cu buze crăpate de arșiță, fântână înnămolită - sufletul
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
ALBĂ DE IUBIRE - ZĂPADA DORULUI DE MAMA Vera Crăciun,”Doruri albe”, Colecția „Dor de poezie”, Editura Națiunea, București, 2012 Ninsoarea dorului de casă ori dorul ninsorii de acasă...Cea care cade pe suflet și acoperă tot ce e gri și pământiu și pustiu...O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ți scalzi privirea, îți afunzi mâinile și picioarele și poți face din ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
împăcare și echilibru interior, greu de redat în cuvinte. M-am așezat pe un colț de stâncă la baza căderii de apă, alunecând sub hipnoza scânteietoare a celor două etaje care se prăvăleau în ritmuri sinucigașe peste pietroaiele cu umbre pământii. Mugetul învolburat al apei era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș putea să spun cât am rămas în contemplare. Știu doar că, la un moment dat, urechile mele au
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
într-o tolbă nevăzută din ce în ce mai mare și mai grea indiferent de căptușeala cuvintelor vei pleca nu te vei întoarce nu am pus nici eu virgula din prudență pentru deznodământ iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale tolba pământiul (deseori metafora) ce ușor să crezi că poți trăi liniștit la răspântii neîntrebat nechemat neașteptat. Referință Bibliografică: Poem pentru cel care se întoarce / Alexandru Mărchidan
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376551_a_377880]
-
nu te vei întoarce nu am pus nici eu virgula din prudență pentru deznodământ iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale tolba pământiul (deseori metafora) ce ușor să crezi că poți trăi liniștit la răspântii neîntrebat nechemat neașteptat. Referință Bibliografică: Poem pentru cel care se întoarce / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376551_a_377880]
-
într-o tolbă nevăzută din ce în ce mai mare și mai grea indiferent de căptușeala cuvintelor vei pleca nu te vei întoarce nu am pus nici eu virgula din prudență pentru deznodământ iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale ... Citește mai mult pietreoameniși drumurise spune prea desce simplusă-ți trăiești viațala răspântii neîntrebat de trecători nechemat de nimeni să dai socoteală(pentru timp)neașteptat să dai inchizitorilorrăspunszilele
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]