189 matches
-
înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe Hattie să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe urmă urcaseră toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și margarete și piciorul-cocoșului. Înăuntru, printre rămășițele părăginite ale zidurilor care păstraseră doar două frumoase ferestre elisabetane, plutea o atmosferă stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit de iarbă, care fusese cândva holul mare al casei, constatară că se reverbera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în paragină a moșiilor și locurilor mănăstirilor închinate. Nimeni n-ar fi venit să se facă stăpân “peste noapte” pe un loc care s-ar fi văzut că este în grija cuiva. Mai ales în sama unei mănăstiri!... Un loc părăginit, însă, își găsește până la urmă un stăpân... ―Torentul blestemelor patrierșești avea un scop precis: să țină sub teroare psihică tot “natul”, pentru a nu îndrăzni cumva să ridice capul și să reacționeze în vreun fel împotriva secătuirii averilor Moldovei!!! Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu mai este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Radna, Miniș, Ghioroc, Șiria sau Ineu. Pe ele le-a înfruntat unchiul Tonăs cu vaporul, cu puțin înaintea primului război. Dintr-odată altfel m-am uitat la unchiul cel de nebăgat în seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Lascăr. Chiar lângă vechiul sediu al ziarului Universul - o casă rococo cu un singur etaj - s-a făcut unul nou, cu 5 etaje și țugui, în care s-a mutat redacția ziarului în perioada interbelică. La parterul vechii clădiri, complet părăginite, funcționează azi un restaurant cu specific românesc, în care nici unul din cei care intră nu pare să știe despre oamenii care, cândva, au scos aici o faimoasă gazetă. Însă pe pragul intrării a rămas scris în piatră, cu litere mari
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizită în satul natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
strâns, blestemat de cei păgubiți - a trecut la alții - cărora le-a venit totul de-a gata. Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care toate hotelurile le mențineau chiar dacă, în epoca tehnologiei BlackBerry și wi-fi, nimeni nu le mai folosea: centrul de afaceri. Intră cu ajutorul cartelei de acces de la camera ei într-o încăpere întunecoasă, pustie și rece. Era un singur terminal părăginit. Dar a mers, a întrebat-o numărul camerei ei și nimic altceva. Asta era OK: personalul hotelului putea vedea ce face, ea se ferea doar de microfoane, hackeri și spioni. Accesă din nou e-mailul de la Liz, scrise numele - Lola Hepburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ani jumate. Era un proiect de lege și la noi, în România. Acuma, ce să zic, dar nici măcar nu ni se dă ceva de muncă. Uitați, dac-ați văzut, spațiul dintre clubul ăsta al deținuților, clădirea asta frumoasă și aia părăginită. E un hectar de ronduri de flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
turnuri. Toate construite de romani și conservate de bizantini până la sosirea longobarzilor. Orașul era locuit încă de mulți romani și dispunea de mori datorate apei numite Garza, și existau prăvălii de toate felurile. În Brescia existau încă multe palate, chiar dacă părăginite, cum ar fi templul capitolin, teatrul și forul. Vestigiile străvechi, și în primul rând apeductul, au fost curățate și întărite din porunca lui Rotari. Exista încă, pe vârful unui deal numit Cidneo, un castel, sau mai exact o fortificație militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un pod de piatră. Călugărul Colombano din Irlanda se stabilise la Bobbio prin anul 614, arătând pe-ade Teodolinda, care îl împroprietărea cu acel loc. Din auzite, poate, mi-l închipuisem a fi îmbelșugat și înfloritor; în realitate, era pustiu și părăginit, un morman de ruine cotropit de buruieni, printre care se afla biserica San Pietro. Colombano venise însoțit de o mână de călugări, vreo doisprezece, cred, dar nici vorbă de agricultori sau de meșteri în vreo meserie. Dar el era sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada Carlo Alberto, În sens invers. Clădirile sunt Înalte și părăginite, iar străzile drepte ca niște anomalii. În capătul străzii, construcția piramidală a clopotniței de la Santa Maria Maggiore pare un oaspete dintr-o altă epocă. Magazine cu haine chinezești și gablonzuri ieftine, o coafeză nigeriană specializată În stiluri afro, un phone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să-i dea numere de telefon false sau inexistente. La Roma, Antonio se simțea pierdut: nu-i plăcea, era prea mare și prea goală, cu toate piețele acelea În care te pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei părăginite, până și lumina era palidă, Încât părea lipită pe ele de zeci de secole. Un oraș copleșitor, care nu știe să păstreze distanțele, ca o femeie prea exuberantă. Și apoi, indolentă, leneșă, Roma era un oraș fără port și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atras atenția. Încrustat ca o semnătură elegantă în lemnul încă bun al mesei, am citit numele lui Eugen Păvălache. Deci am dat peste biroul lui. Ca să vezi, n-a mințit. Așa cum era de așteptat, nici un document nu supraviețuise în spațiul părăginit al mesei de lucru. Degeaba am căutat hârtiuțe, bilete, caiete - pentru că în euforia ce mă cuprinsese mă așteptam să găsesc, nu știu de ce, un al patrulea caiet. Am găsit totuși ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile sărite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în cele din urmă, în cârciuma de la colțul străzii Penton, cu interiorul său liniștitor și părăginit și cu tabla de darts 1 cea ciobită, după ce dădusem pe gât câte un Bloody Mary și eram pe cale să-l bem și pe al doilea, ne simțeam îndeajuns de anesteziați pentru a putea discuta ceea ce tocmai se întâmplase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
săți reamintesc... - Da, chiar te rog! îl întrerupse ea, încurajându-l. Parcul Poporului poartă astăzi numele lui Nicolae Romanescu, un fost boier și primar al Craiovei, care a adus un mare arhitect al vremurilor pentru a face dintr-o grădină părăginită unul din cele mai frumoase parcuri din Europa și, de bună seamă, cel mai mare și frumos din România... Cândva, în jurul anului 1848, dacă nu mă înșel, în această zonă erau moșia și grădina familiei Bibescu. Inimosul mare logofăt Iancu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zboare pe stradele lungi, apoi ieși în câmp pe drumul de țară... Părea câmpia o pânzărie întinsă și verde presarată cu buchete de flori felurite... Astfel merseră până cam la două după miezul nopții... Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nălța pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu[murii ei risipiți, cu copacii uscați, pe a căror tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
personalității psihice, sensibile mai ales la "natură" și la sentimentele legate de ea: "trecutul muntean nu trezea într-însul nici un răsunet" "sufletul îi bătea la Iași, în cavoul trecutului moldovenesc; prăpastiile Râpei Galbene, lângă care se afla, și decadența târgului părăginit nu le vedea; peste dânsele aruncase podul selenar al imaginației lui aprinse". Memoria afectivă impune mai apoi "tranziția" firească de la istoria neamului la biografia personală (de la "rasă" la "individ"), până când Eminescu izbutește să și-o amintească pe Veronica așa cum îi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
luat zborul spre alte zări, e adevărat, mai mult de nevoie. Iată așadar o primă schimbare majoră: cea demografică. Altă schimbare majoră este de natură economică, schimbare convulsivă, plină de inegalități, reactivă, lipsită de o viziune unitară. Am măritat sau părăginit 90% din capitalul indigen, inclusiv perlele coroanei, iar apoi am devenit dependenți de capitalul străin, datori vînduți, și nu ne-a mai rămas decît să ne cercetăm corupții, apăruți, iar unii dispăruți, ca ciupercile după ploaie. Tehnologiile noii economii au
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deltă în urma depunerilor fluvio-marine. Aceste ridicături se numeau grinduri. Lagărul Grindu adăpostea în jur de 1.000 de deținuți și era format din barăci de stuf sau deșeuri de scândură. Pe lângă barăcile 123 de dormit se mai afla una părăginită ce se numea infirmerie și, bineînțeles, nelipsita izolare. 3. Secția Centru (Bac). Numele de Bac și-l trage de la bacul unde dormeau deținuții, cazarea deținuților făcându-se în cala bacurilor plutitoare pe apa Dunării. Munca prestată era la recoltatul stufului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nu mai există, iar rușii părăsesc rînd pe rînd țara pe care o ocupau din 1940. Într-un colț pierdut de lume, bătrîna Aliide, care a cunoscut și ocupația nazistă și pe cea rusească, se ascunde într-o veche fermă părăginită. Într-o dimineață, o descoperă pe Zara rătăcită în curtea ei, într-un hal fără de hal și, după ce ezită să o adăpostească pe fata lovită și zdrențăroasă, o primește în casa și în sufletul ei și decide să o protejeze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noi îmi par străini, Născuți din întuneric mincinos?...” (întrebare naivă) Lecturând volumul Cântecul lebedei (Editura gunimea, Iași, 2011), cu certitudine putem afirma că poetul Dumitru Vacariu are forța și inteligența de a se detașa de fiorul nostalgic: „Sunt starețul zidurilor părăginite / și oficiez slujba ultimelor speranțe...”, vrând parcă să ne convingă... de prezența... ca o plutire de vis... a unui „freamăt de gânduri pe drumul tăcerii...”, pentru că visul alinător rămâne singura posibilitate de a deturna realul. în vis, prin vis, poetul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
libertăți chiar, atât de rare pentru evrei în Orient. Iașul nu poate fi vizitat fără a fi tentat să faci o excursie pe malurile Prutului; pentru a ajunge acolo, se traversează platoul Copoului, de unde se coboară deodată într-o vâlcea părăginită și aridă. Pe drum, am fost înveseliți de întâlnirea cu o patrulă de jandarmerie, comandată de un ofițer; oamenii își conduceau caii, urcând cu greu povârnișul pe jos; era o căldură dogoritoare, așa că ofițerul mergea în fruntea trupei sale cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat, boțită și pătată, înțepată cu copaci răzleți, desfrunziți și sfâșiați de obuze. Pozițiile se desenau ca niște dungi mohorâte, tremurate, cârligate și capricioase, fără început și fără sfârșit. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]