193 matches
-
nu-i nimic, nu mă agit și nimeni nu observă că sunt altfel. Nu vorbesc în numele unui anume grup ori trib, deci nu sunt NECESAR, cum mi-a spus odată un prieten de la BBC. Sunt deci o clădire pe jumătate părăginită, pe după cotul râului. M-am resemnat cu acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și investiția pentru imagine, atît de apropiate preocupărilor de acasă ale călătorului. Vizitînd, de pildă, "un uriaș complex muzeal, dotat cu de toate", muzeograful Iașului nu-și poate reprima amărăciunea gîndindu-se acasă: "Mă gîndesc la bietele noastre muzee, atît de părăginite (deși dețin valori inconfundabile, pilduitoare pentru identitatea noastră), atît de ignorate de autorități. Ce turism cultural s-ar putea face și la noi, ce beneficii ne-ar putea aduce (imagine, finanțe, prietenii...)!" Și, tot astfel, constatînd "risipă de energie electrică
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Sorin Lavric Dacă destinul unei comunități se măsoară după starea bisericii și după înfățișarea cimitirului ei, atunci după cît de părăginită e prima și după cît de căzut în ruină este al doilea îți poți da seama de scăpătarea unui neam. În schimb, dacă lucrurile se petrec invers, comunitatea progresînd și enoriașii înmulțindu-se proporțional, s-ar putea crede că înflorirea
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
o clipă, am zărit pietricelele de sub pod care, pătate toate de carnea și sângele meu, își modificaseră culoarea. De ele se aflau lipite fâșii-fâșii de pânză și fire murdare de păr, ce răspândeau un miros greu de sânge. Sub arcul părăginit al podului se strânseseră trei câini sălbatici - doi stăteau întinși, unul în picioare, doi erau negri, unul galben. Toți aveau însă blana lucioasă, limba de un roșu aprins, dinții albi și imaculați și ochii sticlindu-le vii. În povestirea Însemnări
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
nu cu totul străin de cel imaginat de Orwell în 1984 sau de Huxley, în Minunata lume nouă, în care categoriile de sunt înlocuite însă cu specii ciudate de "Vărgați" și "Sfrijiți", hălăduind, într-o continuă dezorientare, pe un acoperiș părăginit, ce ține loc de paradis și de infern deopotrivă, un fel de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
închisă" (Înserare). Declarîndu-se a se afla ancorat "în golful solitudinii", poetul nostru captează o senzualitate fantomatică, redusă la simboluri florale și osteologice: "doar pentru tine mai culeg trandafiri/ doar pentru tine// vechile mele iubiri sunt azi/ inițiale amestecate în-tr-un osuar părăginit/ tu rămîi pînă la sfîrșitul sfîrșitului/ nobila mea suferință" (Pînă la sfîrșitul sfîrșitului). Pe de altă parte, dezamăgirea care e un laitmotiv al discursului său actual produce adesea o reducție a acestuia. Cuvintele par a se contrage, a seca drept
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
să pună piciorul acolo fiind mai degrabă acei intelectuali români care au intuit ce tragedie irecuperabilă a însemnat plecarea etnicilor germani din România. Lindenfeld, al cărui înțeles în limba română ar fi acela de ,cîmpul cu tei", este azi vestigiul părăginit al unei lumi odinioară prospere. Ioan T. Morar, impresionat de ruina în care a ajuns astăzi satul, cu vegetația inundînd ulițele și cu casele încuiate cu lacătul și lăsate în voia nimănui, a scris un roman căruia i-a pus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
se ghicea apropierea verii. Orașul nostru învia doar pe parcursul celor trei luni de vară. În rest, stătea încremenit ca o fosilă. Odată cu venirea verii, marea liniștită învăluia orașul, iar plaja care se întindea de la răsărit la apus sclipea auriu. Zidurile părăginite ale castelului, care se iveau din apă doar la reflux, și dealurile verzi, care se întindeau până la baza promontoriului, dădeau țărmului un farmec aparte. Străzile erau înțesate de oameni veniți în vacanță. Umbrelele de soare se deschideau, dușurile porneau, dopurile
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
și închide ochii. La un moment dat, observ că, subit, a adormit, respiră sacadat, ca și motanul său negru, care, de altfel, dormitase mai tot timpul de când venisem. Mă uit la cele două făpturi: un om teribil de neajutorat, abandonat, părăginit, un om din care s-a scurs aproape toată viața ca apa dintr-un burduf spart și un motan negru ghinionist, căci și el e mult prea bătrân și are un stăpân atât de neputincios. Îmi aduc aminte de transumanismul
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
al Mamei mele din vara anului 1976. * Praf și pulbere s-a ales din casa noastră părintească după ce s-a întors Tinu. În cei trei mii de metri pătrați ai ogrăzii și ai grădinii, numai grajdul a rămas, fisurat și părăginit, la locul lui. Gredinuța de flori, declarația de dragoste răsădită-n pămînt, sub formă de straturi de flori, pe care Ticu i-a făcut-o Mamei, a fost desființată, curtea a fost transformată, pe jumătate, într-o grădină de flori
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
se porneau Maya și Matti să șușotească și să-și îngrijească taina, acea taină care era numai și numai a lor. Adesea Matti și Maya se întâlneau pe ascuns după-amiaza într-un staul vechi din ograda lui Matti, pustiu și părăginit, departe de urechile părinților și surorilor, și vorbeau în șoaptă despre taina lor. Copiii din sat, printre care și surorile mai mari ale lui Matti, au băgat de seamă că cei doi tot șușotesc între ei, și pe dată au
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Constantin Țoiu Când în insula cu acadele și susan, din zi în zi mai părăginită, înainte de a se scufunda sub ape în toamna ei cea de pe urmă, perele coapte... Cad grele, cu zgomot. Perele cad și în intimitatea caselor desvelite, din care oamenii au plecat spre alte sălașuri, în odăile al căror tavan e doar
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
că acolo, și nu altundeva, se găseau adevăratele ramificații ale destinului, sistemul său venos final. Odată ajuns în acel ținut, el devenea imens, iar lumea se vedea ca privită din altă lume. Ciuliniș și mărăciniș și cele de pe urmă cîmpuri părăginite. Am auzit o voce lăuntrică voind să mă înfricoșeze. "O să te omoare aici... Au cuțite de oțel făcute din oțelul șinelor moarte și din cauza asta sînt cumplite". Diogene mi-a spus trecînd pe acolo: - Bună seara... Da, eu sînt... Așa
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
natura își recucerește drepturile. Fără a insista asupra vechii grădini cu strictețea ei, Eminescu descrie grădini căzute în paragină, cum ar fi parcul palatului în care ajunge falsul "marquis" Alvarez din șAvatarii faraonului Tlàț: "Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nălța pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați, pe a căror tulpină creșteau generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc ca
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trăsura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit..." (Eminescu 1982, p.228) în Cezara, cele două mânăstiri pomenite la începutul și sfârșitul nuvelei au curți părăginite - cadru destul de potrivit cu "sălbăticirea" din punct de vedere social a Cezarei și a lui Ieronim (încălcarea normelor impuse din afară, prin refuzul Cezarei de a se mărita cu bărbatul ales de tatăl ei, prin duelul lui Ieronim, interzis de lege
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
aeroportului în vechiul Volvo al familiei. Și apoi casa. Fotografia pe care Rebecca i-o arătase lui Peter îl pregătise pentru grandoarea-i decrepită - încîlciturile de wisteria și veranda adîncă, umbroasă -, dar nu pentru casa in situ, nu pentru minunile părăginite ale întregului cartier, cîte o încîntătoare casă veche și respectabilă după alta, unele mai bine îngrijite decît altele, dar nici una vopsită de curînd sau restaurată - aparent nu era genul acela de cartier; probabil Richmond nu era genul acela de oraș
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
așezat între dealuri. Pe culmea dealului de apus se săpaseră tranșee de apărare. Locuitorii, cei mai mulți, plecaseră în refugiu. Cei rămași roboteau pentru armată. Dimineața, după ce-și încălzea mai întîi vatra lui, cîte un moșneag era văzut intrînd în gospodăria părăginită a vecinului, luînd vreascuri din grămadă și încingînd focul în casa pustie. Toate coșurile fumegau. Cînd se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
unde lucrurile stăteau cu mult mai bine. Revenit în 2003 în Filipeni, la 30 de ani de la plecarea sa și 13 ani de democrație și liberalizare, situația e cu mult mai proastă: dezinteresul e general, satul îmbătrînit are vechile case părăginite și părăsite. Autorul încearcă, și în jurnalul din anii ’70 și în blitzul din 2003, să păstreze un ton cît mai neutru cu putință. Să prezinte faptele așa cum i se întîmplau. Tocmai acesta este și meritul său. Fotografiile adăugate în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
ieftin ceva e mai scump însă prețul întregului e același Tot mai des tâmpla atinge gândind călcâiul lui Dumnezeu și nu mă mai sperii Cardiologul știa că inima fructelor bate ca și a mea a mea chiar și-n grădina părăginită Aprind lumina să văd dacă e întuneric într-adevăr întunericul e progresiv Cine Cine se teme de precipitațiile urii și voi și-a uitat umbrela la ambasador Cine de căința neprimită Cine se teme de gheara agitatorului de prezicător Cine
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
și care abia așteaptă alocația fetiței, ca să-și cumpere bere și țigări. Ies în drum și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
tiparul civilizației nordice, flamandul recunoscînd spontan rădăcinile unei culturi pe care se obișnuise s-o localizeze mental în zona Belgiei, Olandei și Germaniei, si pe care acum o regasea în chip neașteptat tocmai în Ardeal, chiar dacă într-o formă arhaica, părăginita și totuși mulțumitor de conservata. Într-un cuvînt, Eugčne Van Itterbeek a trait revelația descoperirii aceleiași paradigme culturale într-un colț de lume pe care il crezuse cu totul străin și cu totul diferit de Occident. Într-un fel, și-
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
străinii, atunci "Romînul" scutură din mâneci toate argumentele seducătoare ale milioanelor: acolo d. C. A. Rosetti e darnic, e prea darnic chiar cu banii visteriei cari pe d-sa nu-l costă nimic. Când e vorba de răscumpărarea unei linii părăginite ca Cernavoda chiustenge, atunci C. A. Rosetti se oferă a plăti nu numai costul liniei, ci voiește să mai capitalizeze și veniturile actuale, pe cari compania le ia tocmai pentru a rambursa acel cost. Căci în adevăr, iată ce zice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ne fi întors acolo decât o singură dată: vedeam ca în vis un drum cu tramvaiul, o piață pavată cu piatră cubică, fantoma unor clădiri abstruse, aplecate amenințător... Nimic mai mult. Iar acum, dezorientat, mă învîrteam prin cartierul de case părăginite, cu firme de ceasornicărie și de fabricat chei yale, întrebam câte un bătrân - da, strada era pe-aici, pe undeva, o știau cu toții, dar parcă nu-i mai zicea Silistra, ci altfel, nimeni nu știa cum... -, și m-aș fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi la fel de omenești absorbeau amurgul în penele lor dese atât de rapid, încît în jurul lor aerul devenea azuriu, ca-n miezul zilei. Deschideam cîte-o portiță de metal strâmb și rămâneam o clipă față-n față cu marea ruină din curtea părăginită. Nimic, nimic pe lumea asta sau în pulberea de lumi locuite din depărtare nu e mai singur ca o ca-să-n ruine. Dezolarea, pe lângă ea, e un copil al speranței. Tristețea, pe lângă ea, e beatitudine, iar liniștea - fanfară dezmățată de alămuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]