138 matches
-
vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai tarziu ai Proilaviei, Calinic al II-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfanțul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Părtenie I-ul a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Părtenie I-ul va pastori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
II-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfanțul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Părtenie I-ul a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Părtenie I-ul va pastori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688, și unde, probabil, este și înmormântat. În anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
continuat să activeze în Transnistria și după 1792, făcând de exemplu două hirotonii în Dubăsari în anul [[1796]], cu dezlegarea preasfințitului [[Gavriil al Novorosiei]]. " Spre sfârșitul vieții pleacă la Kiev, în Rusia, la mănăstirea Pecerska, unde moare și este înmormântat. Părtenie al II-lea a condus Mitroplia Proilaviei între [[1793]] și [[1810]], fiind înscăunat că Mitropolit Proilav odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit [[#Chiril|Chiril]] a ales să rămână în Rusia. În [[1799]], Mitropolitul [[Lista de
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
a condus Mitroplia Proilaviei între [[1793]] și [[1810]], fiind înscăunat că Mitropolit Proilav odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit [[#Chiril|Chiril]] a ales să rămână în Rusia. În [[1799]], Mitropolitul [[Lista de mitropoliți ai Proilaviei#Părtenie ÎI|Părtenie al II-lea]] al Proilaviei emite о carte de hirotonisire a "„preotului Teodor Cucu din satul Hermaclia ([[Ermoclia]]) din raiaua Benderului"" pentru biserică cu hramul Sfanțul Mihail din localitate, construită la [[1759]]. Mitropolia a funcționat în noile condiții
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Mitroplia Proilaviei între [[1793]] și [[1810]], fiind înscăunat că Mitropolit Proilav odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit [[#Chiril|Chiril]] a ales să rămână în Rusia. În [[1799]], Mitropolitul [[Lista de mitropoliți ai Proilaviei#Părtenie ÎI|Părtenie al II-lea]] al Proilaviei emite о carte de hirotonisire a "„preotului Teodor Cucu din satul Hermaclia ([[Ermoclia]]) din raiaua Benderului"" pentru biserică cu hramul Sfanțul Mihail din localitate, construită la [[1759]]. Mitropolia a funcționat în noile condiții până la izbucnire
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez]]”, de fapt luptători în mișcarea de
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez]]”, de fapt luptători în mișcarea de eliberare națională din Grecia. Păstorirea lui Părtenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie [[1810]], când a fost numit Mitropolit al [[Dhrama|Dramei]], în nordul [[Grecia|Greciei]]. [[Categorie:Liste privind organizarea Bisericii Ortodoxe Române|M]] [[Categorie:Mitropoliți|Proilavia]]
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pe front. A fost rănit la 29 iunie 1917 în luptele de la Oituz, fiind decorat ulterior cu “Crucea comemorativa”, cu baretele Oituz și Carpați. După terminarea războiului, s-a călugărit la 21 mai 1921 la Mănăstirea Slatina, cu numele de Părtenie. În același an, la 22 iulie 1921, este hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei și numit slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iași . În paralel cu slujirea, urmează apoi studii la Seminarul “Veniamin Costachi” din Iași (1922-1929) și la
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
erau arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău; arhimandritul , de pe lângă Mitropolia Moldovei și preotul Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București. PS Părtenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș , fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București. PS Părtenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș , fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă și numit în funcția de inspector al clerului militar. În această calitate, a participat la elaborarea actelor
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
luptau pe frontul de est, celebrând slujbe religioase, susținând conferințe, îndrumându-i pe preoții militari și tipărind cărți de rugăciuni etc. A sustinut războiul pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. După eliberarea teritoriului Basarabiei de sub ocupația sovietică, PS Părtenie a îndeplinit și funcția de locotenent de episcop al Hotinului, cu sediul la Bălti (1941-1944). El s-a ocupat cu coordonarea vieții bisericești din Episcopia Hotinului și cu reîncreștinarea ortodoxă în spațiul eliberat de sub bolșevici, manifestându-se prin atitudinea anticomunista
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
episcop al Românului (septembrie - decembrie 1947). La data de 22 august 1948, printr-un ordin al Regiunii a III-a Militară Cluj, au fost desființate Episcopia Armatei și Inspectoratul Clerului Militar, iar preoții militari au fost trecuți în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950) La 12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950) La 12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost numit că stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava. În perioada cât a condus mănăstirea din Suceava, a fost delegat de mitropolitul Sebastian Rusan să-l reprezinte la hramuri, praznice împărătești sau sfințiri de biserici
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
mitropolitul Sebastian Rusan să-l reprezinte la hramuri, praznice împărătești sau sfințiri de biserici. De asemenea, în perioada 1956-1957, patriarhul Justinian Marină i-a propus să candideze la posturile de episcop al Clujului sau de mitropolit al Ardealului, dar PS Părtenie a refuzat pe motivuzl că nu cunoaște problemele religioase din aceste eparhii. Dată fiind activitatea sa din timpul războiului antisovietic, episcopul a fost urmărit de Securitate, prin plasarea unor informatori în jurul său, interceptarea corespondentei, filarea, ascultarea telefoanelor și verificarea informativa
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
de urmărire, Securitatea stabilind că episcopul ""are o serie de manifestări ostile împotriva regimului și întreține legături cu unele elemente suspecte"", fiind considerat ""un element reacționar"" . La 16 decembrie 1961, după alegerea PS Teofil Herineanu a episcop al Clujului, PS Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18 februarie 1962 și apoi înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18 februarie 1962 și apoi înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la serbarea mileniului Muntelui Athos, prilej cu care au fost restabilite relațiile Patriarhiei Române cu așezămintele monahale de la Muntele Athos. Episcopul Părtenie a păstorit Eparhia Românului și Hușilor timp de 16 ani
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la serbarea mileniului Muntelui Athos, prilej cu care au fost restabilite relațiile Patriarhiei Române cu așezămintele monahale de la Muntele Athos. Episcopul Părtenie a păstorit Eparhia Românului și Hușilor timp de 16 ani. În această perioadă a fost urmărit de către Securitate, propunându-se pensionarea „de urgență“ a ierarhului, deoarece acesta era "„bătrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor“", după cum reiese din notă informativa nr.
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
a fost urmărit de către Securitate, propunându-se pensionarea „de urgență“ a ierarhului, deoarece acesta era "„bătrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor“", după cum reiese din notă informativa nr. 304/1/23.03.1967 . Din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, episcopul Părtenie Ciopron s-a retras din scaunul episcopal la 1 ianuarie 1978, stabilindu-se la casa personală pe care și-a construit-o la Mănăstirea Văratec. Acolo a fost îngrijit de sora să, maica Augustina, de nepoata să, maica Adriana, precum și
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
din Foleștii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș există înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfanțului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, si la mâna Sfinției sale părintelui Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitorilor acestei moșai, precum să să știe ca având noi această moșaie, anume Foleștii de Sus, pe apă Bistriței în județul Vâlcea ... am vândut-o în bani gata taleri opt sute du peste hotarul cât să
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
pe vreme ce era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supranumita schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu locuită de monahi pe la anu' 1589 depo Hrist și acum permutate și setuată într-o posetie forțe
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]